62. Sau devierea de dreapta din cadrul Partidului Comunist (bolşevic) din Rusia Curent aşa-nuniit oportunist din perioada 1928-1930 (lideri: N. I. Buharin, A. L Râkov. M. P. Tomski ş.a.), care nega necesitatea industrializării accelerate a ţării, a dezvoltării industriei grele, a colectivizării agriculturii şi propovăduia teoria curmării luptei de clasă şi a integrării paşnice a „chiaburului” în socialism.

  63. Monedă de aur sau bancnotă în valoare de zece ruble.

  64. Vers din varianta rusă a libretului operei Faitsi de Gounod (aria lui Mephisto). Originalul francez: A şes pieds le genre humain, /Se ruant, le fer en main, /Dans le sang el dans le fange, /Ou briile l’ardent metal…

  65. Vezi nota 6 de la Capitolul l. Partea a ÎNTÂI.)

  66. Autorul se referă la definiţia pe care Lenin a dat-o intelectualităţii:. Clasă inte-mediară „,” fără personalitate economică’”.

  67. În ruseşte kulak, al cărui prim sens este acela de „pumn”. Sensul de „ţăran înstărit, care îşi exploatează consătenii”, este menţionat într-un dicţionar explicativ de-abia în 1935 (Tolkovâi slovar russkogo iazâka – Dicţionarul explicativ al limbii ruse, sub redacţia lui D. N. Uşakov).

  68. Zalâghin, Serghei Pavlovici (n. 1913). Prozator, autor de nuvele şi romane inspirate de colectivizarea şi războiul civil din Siberia. Romanul la care se referă Soljeniţân se intitulează Pe malul Irtâşului.

  69. Lâsenko, Trofim Denisovici (1898-1976), biolog şi agronom, membru al Academiei de Ştiinţe (1939), preşedinte al Academiei de Ştiinţe Agricole (1938-1956, 1961-1962). A blamat genetica clasică, elaborând o stranie teorie despre ereditate, extrasă din învăţătura marxistă. Bucurându-se de sprijinul lui Stalin, şi-a impus concepţiile şi, datorită denunţurilor şi intrigilor lui, numeroşi biologi remarcabili au fost întemniţaţi. Multe dintre teoriile lui nu au fost confirmate în practică, ba mai mult, s-au dovedit dezastruoase pentru agricultură.

  70. Lorch, Alexandr Gheorghicvici (1889-1967), agrobiolog şi ameliorator. Unul clin promotorii selecţiei şi experimentării sorturilor de cartofi în URSS.

  71. Molotov (Skriabin). Viaceslov Mihailovici (1890-1984?). Om politic. Colaborator apropiat al lui Stalin. Membru al Biroului Politic (1926-1953) şi al Prezidiului (1953-1957) Comitetului Central al PEUS. Preşedinte al Consiliului Comisarilor Poporului (1930-1941). Minisiru al afacerilor externe

  — 1949. 1953-1956). Ambasador în Mongolia (din 1957). Din 1962 -pensionar.

  72. Kirov (Kostrikov). Serghei Mironovici (1886-1934), om politic. Participant la cele trei revoluţii ruse (1905. Februarie 1917. Octombrie 1917), secretar al Comitetului din Leningrad (1926-1934) şi secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist (bolşevic) din URS S. Victima unui act terorist (la ordinul lui Stalin).

  73. Alianţa apărării (germ.). Organizaţie militarizată a Parditului social-democrat din Austria, creată în 1923 în vederea apărării împotriva ofensivei reacţiunii şi pentru salvgardarea republicii. Printre altele au luat parte la Insurecţia armată antifascistă din februarie 1934. Autorul se referă la înfruntările care au avut loc la Vicna în ziua de 15 iulie 1927.

  74. Asociaţie filosofică şi religioasă, întemeiată la începutul anului 1919; a durat până prin 1921-1922.

  75. În poemul în proză Limba rusă.

  76. În poemul Cui i-e bine în Rus ia?

  77. Perioada când ostile mongolilor, conduse de Genghis-han, au întreprins numeroase expediţii (cucerind Siberia, China de Nord, Asia Mijlocie) şi au invadat India (1221) şi Rusia (1223).

  78. Căpetenie normandă (al unei oştiri a varegilor), care, potrivit tradiţiei, a fost chemat de slavii din ţinutul Ilmenului, împreună cu fraţii săi Sineus şi Truvor, să domnească la Novgorod. Întemeietorul dinastiei Rlurikovicilor (sec. IX-XVI), care a dat mari cneji de Kiev, Vladimir, Moscova şi ţari ruşi. Ultimul fiind Fiodor Ivanovici (1557-1598), fiul lui Ivan IV cel Groaznic.

  79. Clădirea KGB-ului şi a Direcţiei Generale a Afacerilor Interne din cadrul Comitetului Executiv regional şi orăşenesc din Leningrad (Prospektul Liteinâi, nr. 4).

  80. Grupare fracţionistă din cadrul PEUS (1925), reprezentată de G. E. Zinoviev, L. B. Kamenev ş.a. Nega posibilitatea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea şi a victoriei socialismului într-o singură ţară etc.

  81. Stipulat de articolul 206 din Codul penal.

  82. Ludenici. Nikolai Nikolaevici (1862-1933). General, unul din comandanţii mişcării albgardistc. A întreprins marşul asupra Petrogradului, dar a fost înfrânt de Armata Roşie (oct. 1919). Emigrant (1920).

  83. Ejov. Nikolai Ivanovici (1894-19397), om politic. După funcţii modeste în aparatul de partid, în 1934 este ales membru al Comitetului Central, ceea ce i-a înlesnit o ascensiune rapidă spre posturi importante din conducerea partidului.

  În 1936 îi urmează lui lagoda în fruntea NKVD-ului, după care este destituit şi înlocuit cu Beria (1938). Este arestat şi executat probabil în 1939 sau 1940.

  84. Beria, Lavrenti Pavlovici (1899-1953). Om politic de origine georgiană. A ocupat funcţii importante în serviciile CEKA şi OGPU din Georgia şi Trans-caucaziiL în 1938 este numit şeful NKVD-ului. I se acordă gradul de mareşal (1945). În 1946 este eliberat din postul de la NKVD, dar este ales membru în Biroul Politic şi numit vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, păstrând controlul asupra serviciilor securităţii. După moartea lui Stalin este numit ministru de interne, dar curând (iunie 1953) este destituit, judecat şi împuşcat.

  85. Autorul se referă Ia împărţirea Poloniei (octombrie 1939) între Hitler şi Stalin şi anexarea de către URSS (urmare a pactului Molotov-Ribbentrop) a Ţărilor Baltice şi a Basarabiei (1940).

  86. (în rusă Hâţân.) Pădure lângă localitatea cu acelaşi nume din regiunea Minsk, unde, în februarie-martie 1943, germanii au descoperit într-o groapă imensă cadavrele a circa cincizeci mii de ofiţeri polonezi masacraţi de sovietici.

  87. Sikorski, Wladyslaw (1881-1943), general şi om politic polonez. Prim-ministru şi ministru de interne (1922-1923). Prim-ministru al guvernului polonez format în emigraţie (Paris, apoi Londra) între 1939-1943.

  88. Anders. Wladyslaw (1892-1970), general polonez, în 1940 este luat prizonier de trupele sovietice care au invadat Polonia de Răsărit. Este eliberat din închisoare (1941) şi organizează o armată din deţinuţii polonezi aflaţi în lagărele sovietice, în 1943 a comandat corpul de armată polonez din cadrul trupelor aliate din Italia, în 1945 – trupele poloneze din Europa Occidentală.

  89. Este vorba de Istmul Kareliei, între Golful Finic şi lacul Ladoga. Anexat de URSS în martie 1940.

  90.