1939, au dezlănţuit agresiunea împotriva Mongoliei, dar au fost înfrânte de trupele sovieto-mongole.

  91. Lac în Extremul Orient de Sud, în apropierea căruia trupele sovietice au înlrânt şi respins pe invadatorii japonezi.

  92. Kutuzov, Mihail Illarionovici (1745-1813), comandant de oşti, general-feldma-reşal. A participat la mai multe războaie ruso-turce (a încheiat pacea de la Bucureşti, 1812, după ce i-a înfrânt pe turci la Ruşciuk). A fost comandantul suprem al armatei ruse în războiul împotriva lui Napoleon (1812).

  93. Muncitori din Est (germ.). Cetăţeni sovietici din teritoriile ocupate de armata germană în timpul celui de al doilea război mondial, care erau duşi în Germania şi folosiţi ca forţă de muncă.

  94. Aul, aşezare, sat la kazahi. Turkmcni, karakalpaci şi populaţiile din Caucazul de Nord.

  95. Participanţi ai formaţiunilor militare alcătuite din prizonieri ruşi. Care au acţionat în timpul celui de al doilea război mondial de partea Germaniei, sub prezumtiva comandă a lui Andrei Andreerici Vlasov (1901-1946). General, comandant de armată. Luat prizonier de către nemţi, a acceptat să organizeze unităţile militare pomenite. Predat de către aliaţi Uniunii Sovietice, a fost

  * spânzural. Vezi Capitolul 5. P. 159-160. Şi Capitolul 6. P. 179 şi urm.

  96. Krasnov, P iotr Nikolaevici (1869-1947). General, unul dintre principalii organizatori ai mişcării albgardiste. În octombrie 1917. Împreună cu A. F. Kerenski a condus răscoala antisovietică. În 1918 este atamanul trupelor de pe Don şi comandantul armatei cazacilor albi. În 1919 a emigrat în Germania, în timpul celui de al doilea război mondial a organizat unităţi de cazaci care au luptat alături de nemţi. A fost condamnat şi executat.

  97. Armia Krajowa, armata naţională poloneză care a acţionat între 1942 şi 1945 pe teritoriul Poloniei ocupate sub comanda guvernului aflat în emigraţie la Londra, Conducerea ei a organizat începutul insurecţiei din Varşovia (1944).

  98. Mikolajczyk, Stanislaw (1901-1966). Om politic polonez. Lider al Partidului Ţărănesc Polonez. Prim-ministru (1943-1944) al guvernului polonez din emigraţie, în 1945 a făcut parte din guvernul provizoriu de tendinţă prosovie-tieă. După succesul comuniştilor la alegerile din 1947, a emigrat în S. U. A.

  99. Participanţi ai formaţiunilor militare ale naţionaliştilor ucrainieni, care au acţionat în Ucraina de Apus în 1943-1947. Au fost numiţi astfel după numele comandantului lor, Siepan A. Bandera (1908-1959), lider naţionalist ucrainean. După război a condus organizaţia naţionaliştilor ucrainieni (OUN) clin străinătate. A fost asasinat la Mlinchen de către un agent kaghebist.

  Capitolul 3 – ANCHETA

  1. Alexei Mihailovici (1629-1676). Ţar al Rusiei (din 1645). În timpul domniei lui s-a înfăptuit unirea Ucrainei cu Rusia (1654). Au avut loc numeroase răscoale ţărăneşti (printre care şi cea a lui Stepau Razin) şi schisma bisericii ruse.

  2. Biron. Ernst-Johann (1690-1772). Conte, favoritul împărătesei Anna Ivanovna: după urcarea ei pe tron. A instaurat un regim de cruntă teroare poliţistă.

  3. Gumiliov. Nikolai Stepanovici (1886-1921). Poet. Iniţiatorul şi liderul grupării literare moderniste a akmeisnnthii (v. Nota 5. De la Capitolul 9. Partea ÎNTÂJ). Soţul poetci Anna Ahmatova. Sub acuzaţia de participare la un complot contrarevoluţionar monarhist a fost împuşcat.

  4. Ahmatova (Gorenko), Anna Andreevna (1888-1966), poetă, unul din reprezentanţii străluciţi ai poeziei ruse din secolul al XX-lea Adeptă a akmeismului. Soţia lui Gumiliov. Între 1925-1940, poezia ei este interzisă şi, pentru a se întreţine, traduce din poeţii lumii (printre care şi Eminescu, Arghezi, lirică populară românească), în anii terorii staliniste este arestat fiul ei, Lev Gumiliov, istoric. Vizitele şi aşteptările la porţile închisorilor leningrădene i-au inspirat zguduitorul poem Recviem.

  5. Dzerjinski, Felix Edmundovici (1877-1926), om politic. După revoluţia din octombrie a ocupat înalte funcţii de partid şi de stat în 1917 a organizat CEKA şi, implicit, teroarea roşie, conducând, în continuare, până la sftrşitul vieţii, GPU-ul şi OGPU-ul.

  6. Dahl, Vladimir Ivanovici (1801-1872), scriitor, lexicograf, etnograf, autorul remarcabilului Dicţionar explicativ al limbii ruse (1863-1866).

  7. Kliuev, Nikolai Alexeevici (1887-1937), poet de inspiraţie patriarhal-ţărăneas-că, reprezentant al orientării aşa-zis neo-(ărăneşti, în care a fost inclus şi Esenin. În 1933 este arestat, închis la Lubianka şi deportat în ţinutul Narâmului din Siberia.

  8. Acţiune antisovietică înarmată organizată de albgardişti şi eseri, sub conducerea lui A. P. Perhurov (6-2 iulie 1918), la laroslavl.

  9. Ivanov-Razumnik, Razumnik Vasilievici (1878-1946), critic şi istoric literar, sociolog. Simpatizant al eserilor de stânga La slârşitul deceniului al treilea a fost arestat şi a petrecut mulţi ani în puşcărie şi surghiun. La începutul celui de al doilea război mondial s-a stabilit în Germania

  10. Buharin, Nikolai Ivanovici (1888-1938), om politic, unul dintre eminenţii conducători ai partidului, specialist în probleme economice, în 1924 este ales membru al Biroului Politic, între 1926 şi 1928 – secretar general al Kominternului. În 1929 este exclus din Biroul Politic pentru „deviaţionism de dreapta”, iar în 1938 este judecat, condamnat Ia moarte şi împuşcat

  11. Titlul unui articol de răsunet (2 martie 1940), în care Stalin se dezice de excesele colectivizării.

  12. Este povestea unei fetiţe de vreo treisprezece ani, angajată să îngrjiească de un prunc. Extenuată zi şi noapte de stăpâni cu nesfârşite corvezi, fetiţa sfârşeşte prin a sugruma pruncul, ca să poată dormi.

  13. Este vorba de povestirea Răufăcătorul (1885).

  14. Kolceak, Alexandr Vasilievici (1874-1920), amiral, unul dintre principalii organizatori militari ai mişcării albgardlste. În 1918-1919, este „cârmuitor suprem al statului rus”, pe teritoriul Siberiei, guberniei Orenburg şi regiunii Ural. Înfrânt de Armata Roşie, a fost luat prizonier, condamnat şi împuşcat

  15. Voroşilov, Kliment Efremovici (1881-1969), mareşal şi om politic. Unul dintre organizatorii Armatei Roşii şi comandanţii din timpul războiului civil. Colaborator apropiat al lui Stalin. A ocupat înalte funcţii de stat şi partid, în perioada 1953-1960 a fost preşedintele Sovietului Suprem al URSS.

  16. Închisorile „interioare” aparţineau direct de Ministerul Afacerilor Interne.

  17. Abakumov, Viktor Semionovici (1894-1954). Om politic. A lucrat în serviciile de contrainformţii aje Armatei Roşii, încă de la înfiinţare, în 1943, a fost numit şeful SMERŞ-ului. În 1946 este ministrul securităţii statului. Destituit şi