personalităţii lui Stalin şi a favorizat reabilitarea celor condamnaţi pe nedrept. A iniţiat o serie de reforme fără a le urmări consecvent, ceea ce a dus la înlocuirea lui cu L. I. Brejnev.

  30. Oraş, centru raional în (probabil fosta) regiune Ulianovsk.

  31. Orăşel la circa cincizeci de kilometri spre sud-sud-est de Moscova

  32. Fiodor loannovici (Ivanovici) (1557-1598), ultimul ţar rus din dinastia Rlurikovicilor (din 1584). Fiul lui Ivan cel Groaznic.

  33. Vladimir II Monomahul (1053-1125), cneaz de Smolensk (din 1067), de Cernigov (din 1078), de Pereiaslav (din 1093), mare cneaz de Kiev (din

  1113). Fiul lui Vsevolad I şi al fiicei lui Konstantin Monomahul, împăratul *’ Bizanţului.

  Capitolul 6 – PRIMĂVARA ACEEA

  1. Vers din poezia Paşii comandorului de Alexandr Blok.

  2. Pugaciov, Emelian Ivanovici (1740 sau 1742-1775), cazac de la Don, conducă-f torul răscoalei ţărăneşti-căzăceşti din bazinul Volgăi şi Uralului (1773-1775).

  Trădat, este executat la Moscova.

  3. Şolohov, Mihail Alexandrovici (n. 1905-1984), prozator. Romane de factură -K, epopeică, relevând spectacolul dramatic al războiului civil (Domnul liniştit) ori jb al colectivizării (Pământ desţelenit); nuvele, schiţe şi reportaje. Premiul Nobel

  4. Aici – supliment de pedeapsă, constând din privarea de drepturi civile.

  5. Dimitrov, Gheorghi (1882-1949), om politic bulgar. Unul dintre fondatorii „ partidului comunist bulgar şi unul dintre conducătorii răscoalei antifasciste din septembrie 1923. Emigrează în Occident (1923). Sub acuzaţia de a fi incendiat Reichstagul, i s-a înscenat procesul de la Leipzig, prilej pentru Dimitrov de a jt demasca virulent fascismul. Secretar general al Kominternului. Conducător al

  $!} partidului comunist bulgar (1945-1949), preşedinte al Consiliului de Miniştri

  6. Politicilor li se interzicea să ocupe vreo funcţie în lagăr (în administraţie, intendenţă etc.).

  7. Denikin, Anton Ivanovici (1872-1947^, general, unul dintre principalii conducători militari ai forţelor albgardiste. Înfrânt de către Armata Roşie (1920), a emigrat în Occident.

  H|?

  8. Jukov, Gheorghi Konstantinovici (1896-1974), mareşal, în timpul celui de al doilea război mondial a fost şeful Marelui Stat-Major, comandat al mai multor fronturi şi locţiitor al comandamentului suprem. A semnat capitularea Germaniei. Ministru al apărării (1955-1957).

  9. Leliuşenko, Dmitri Danjlovici (n. 1901), general, în războiul cu Finlanda a comandat o brigadă de tancuri, în timpul celui de al doilea război mondial a fost comandantul mai multor armate.

  10. Kuzneţov, Vasili Ivanovici (1894-1964), general, comandantul mai multor armate în timpul celui de al doilea război mondial.

  11. Rokossovski, Konstantin Konstantinovici (1896-1968), mareşal, în timpul celui de al doilea război mondial a condus Armata a 16-a în bătălia pentru Moscova şi alte câteva armate pe diferite fronturi.

  12. Mereţkov, Kirill^Afanasievici (1897-1968), mareşal. A participat la războiul civil din Spania în timpul celui de al doilea război mondial a comandat trupele mai multor armate pe diferite fronturi

  13. Samsonov, Alexandr Vasilievici (1859-1914), general rus de cavalerie. La începutul primului război mondial a fost comandatul armatei înfrânte în Prusia Orientală. S-a sinucis.

  14. Pacea de la Brest-Litovsk, pace încheiată la 3 martie 1918 între Rusia Sovietică, pe de o parte, şi Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria şi Turcia, pe de alta. Deşi s-au impus condiţii grele, acestea au fost acceptate pentru a permite Puterii Sovietice să se consolideze. Denunţată de guvernul sovietic la 13 noiembrie 1918.

  15. Mihailovc, Draza (1893-1946), general sârb (1942), căpetenia formaţiunilor progermane (1941-1945). În 1942-1945 – ministru de război în guvernul iugoslav din emigraţie. Judecat, condamnat pentru crime de război şi executat

  16. Benes, Edvard (1884-1948), om politic cehoslovac. Ministru de externe (1918-1935), prim-ministru (1921-1922), preşedinte al Republicii Cehoslovace (1935-1938; 1938-1945, în emigraţie; 1945-1948). Unul dintre creatorii Micii înţelegeri.

  17. Masaryk, Thomas Garrigue (1850-1937), om politic, filosof şi sociolog cehoslovac. Preşedinte al Republicii Cehoslovace (1918-1935). Politică de apropiere de puterile occidentale.

  18. Bulgakov, Serghei Nikolaevici (1871-1944), filosof şi teolog. Preot (1918). În 1922 este expulzat din ţară. În 1925 s-a stabilit la Paris.

  19. Frank, Semion Liudvigovici (1877-1950), filosof şi gânditor religios, în 1922 a fost expulzat din ţară.

  20. Losski, Nikolai Onufrievici (1870-1965), filosof rus, unul dintre reprezentanţii de seamă ai intuitivismului şi personalismului din Rusia Expulzat din ţară (1922); până în 1945 a locuit la Praga

  21. Rahmaninov, Serghei Vasilievici (1873-1943) compozitor, pianist, dirijor. Din decembrie 1917 -în emigraţie (în 1918 se stabileşte în SUA).

  22. Şaliapin, Fiodor Ivanovici (1873-1938), cântăreţ (bas). S-a remarcat pe scenele ruseşti şi europene, strălucind în operele Boris Godunov de M. P. Musorgski, Faust de Ch. Gounod, Mefistofele de A. Boito, Ivan Susanin de M. Glinka, Don Quijote de J. Massenet ş. A Din 1922 – în emigraţie. <tj

  23. Benois, Alexandr Nikolaevici (1870-1960), pictor, istoric şi critic de artă. În 1926 a emigrat, stabilindu-se la Paris.

  24. Diaghilev, Serghei Pavlovici (1872-1929), om de artă, organizator de companii artistice şi expoziţii. A condus cunoscutele Stagiuni ruseşti (spectacole de

  —: operă şi balet) de la Paris, Londra şi alte oraşe europene (1907-1914). În străinătate a creat trupa Baletul rus (1911-1929), realizând spectacole rămase în conştiinţa publicului ca adevărate evenimente artistice.

  25. Pavlova, Anna Pavlovna (1881-1931), celebră balerină, a făcut parte din trupa lui Diaghilev. Roluri principale în marile balete clasice. Memorabilă interpretarea studiului Moartea lebedei de C. Saint-Saens.

  26. Hippius, Zinaida Nikolaevna (1869-1945), scriitoare. Teoretician al modernismului. Soţia lui D. Merejkovski. Din 1920 a trăit în emigraţie.

  27. Şulghin, Vasili Vitalievici (1878-1976), om politic, monarhist. După revoluţia din octombrie – unul din organizatorii mişcării albgardiste. În 1944 este arestat şi condamnat pentru activitate contrarevoluţionară, aflându-se în detenţie până f’ în 1956.

  28. În anul 1913. „i

  29. Obţinută de Petru I la 27 iunie 1709 asupra suedezilor, conduşi de Carol al XIMea Capitolul 7 – SALA MAŞINILOR sf „ 1. Novikov, Nikolai Ivanovici (1744-1818), iluminist, scriitor, publicist şi editor. A criticat societatea contemporană de pe poziţii antiiobăgiste. În perioada 17921796, din ordinul Ecaterinei a Il-a, a fost închis în cetatea Schlisselburg.

  * 2. Dolgoruki, Pavel Dmitrievici (1866-1927), prinţ, membru al partidului cadeţilor. După revoluţia din octombrie a