– Doamnelor, a spus Edeard curtenitor.

Amândouă au zâmbit cu sfială și i-au permis să le sărute pe obraz.

– Nu uita, a spus Kristiana. În seara asta. Eu și Ranalee.

Boyd le privi cu venerație în timp ce fetele se grăbeau de-a lungul terasei, spre scări. După câțiva pași, acestea chicoteau, cu brațele împletite și capul înclinat una spre alta pentru a vorbi nu-chiar-în-șoaptă.

– Teatrul Alrado în cartierul Zelda, îl ținti televorbirea Kristianei.

– Voi fi acolo, a zâmbit fericit Edeard către spatele lor în timp ce se depărtau.

– Două! a exclamat Boyd, odată ce fetele au pornit clămpănind în jos pe scări.

Edeard știa că zâmbetul lui era acum lăudăros. Nu-i păsa.

– Madona! Cum reușești? Jos cu tine, Macsen, noul rege este pe tronul său.

– Cum a fost Saria? a replicat Edeard. Noaptea trecută nu a fost cumva a cincea?

– A noua, de fapt. Rânjetul lui Boyd deveni păcătos. E o Matran, știi, a șasea fiică a următorului lor Maestru de Cartier.

– Bravo, a spus Edeard.

Încă nu se descurca cu adevărat cu aristocrația Makkathranului, deși cu siguranță întâlnise recent o mulțime din reprezentantele ei mai tinere.

– A lăsat să-i scape că ar accepta o propunere. Poți să-ți imaginezi asta? Eu, fiul unui brutar, căsătorit cu o Matran!

– Este atât de neobișnuit?

Boyd îl lovi pe Edeard pe spate.

– Oh, țărane!

Edeard se întrebă ce ar avea de spus prietenul său pe tema unei a doua fiice a familiei Gilmorn. Chiar de la început considerase că obsesia orașului pentru filiație și bani era nesănătoasă, de parcă astfel de considerente erau de importanță capitală. Desigur, era la fel de posibil ca Ranalee să fie de fapt și o persoană minunată. Există doar un singur mod de a afla.

Și-au croit drum peste podul scund de pe Canalul de Centură și au intrat în cartierul Majate. Procesul lui Arminel se desfășura în sala centrală a Curții de Justiție, care era și cea mai mare. Afară, pereții holului erau străpunși de o serie de arcade adânci ce conduceau la birourile judecătorilor și ale grefierilor lor. O mulțime de oameni în robe fine așteptau deja acolo când au ajuns. Edeard răspunse cu respect privirilor aruncate în direcția lui în timp ce se îndreptau spre grupul de polițiști din jurul căpitanului Ronark. Recunoscu mai mulți membri ai Consiliului Superior: Imilan – Marele Maestru al Breslei Chimiștilor, Dalceen – Maestru al Cartierului Fiacre, Julan – Maestru al Cartierului Haxpen, și Finitan, desigur, care cel puțin părea să salute sincer cu zâmbetul acela șiret pe care i-l aruncă lui Edeard.

– Era și timpul, a spus Kanseen atunci când s-au alăturat polițiștilor. Ne pregătim să intrăm.

O urmă extrem de fină de suspiciune se scurse prin mintea ei ecranată. Edeard era sigur că o lăsase în mod deliberat. De obicei, avea un scut foarte puternic. Nu se arătase niciodată neliniștită în fața succesului pe care îl avea acum la fete, dar știa că o deranja. În orice caz, știa că și ea primise numeroase invitații de la diverși fii ai Marilor Familii. Deși, acestea erau, cel mai probabil, un motiv de disconfort pentru ea.

– Nu ar începe fără el, îl tachină Macsen.

– Mi-am susținut depoziția, a spus Edeard cu o față inexpresivă. Nu trebuia neapărat să fiu aici.

Ea făcu o grimasă.

– Și totuși, ego-ul te-a adus aici, la timp, a spus Macsen, la fel de inocent. Cât de norocoși suntem cu toții.

– Vreo veste de la Dinlay? a întrebat Edeard, ignorând sarcasmul lui Macsen.

Era ușor dezamăgit că tovarășul lor nu se afla la Curtea de Justiție. Doar cu câteva zile în urmă, când îl vizitaseră ultima oară cu toții, medicii spuneau că avea să părăsească în curând spitalul. Urma să primească doar sarcini ușoare timp de aproximativ o lună, dar rana de glonț se vindeca bine.

– E un pic cam mult să ne așteptăm să fie aici imediat ce a fost internat, a spus căpitanul Ronark. Va începe, probabil, mâine.

– Da, domnule, a aprobat Macsen.

– Iată că vine, a spus sergentul Chae.

Maestrul Solarin din Breasla Avocaților apăru de sub cea mai apropiată arcadă, însoțit ca de obicei de un cuplu de ge-maimuțe. După dezastrul cu procesul anterior al lui Arminel, Edeard îl întrebase pe căpitanul Ronark dacă secția de poliție a cartierului nu l-ar putea angaja acum pe vechiul lor instructor juridic pentru urmărirea penală. Spre surprinderea sa, căpitanul fusese de acord. Iar acum, așa cum știa toată lumea din tot orașul, de data aceasta, Arminel și acoliții săi vor fi găsiți foarte, foarte vinovați. Oricum, Edeard se simțea mult mai confortabil cu Solarin pe post de procuror. Bătrânul avocat știa cel puțin cum să prezinte un caz și nu ar ceda la niciunul din trucurile procedurale folosite de apărare.

– Toți mă așteptați pe mine? a spus Maestrul Solarin vesel. Cât de foarte măgulitor. Haideți atunci, să începem ultima bătălie.

Grefierul instanței apăru lângă ușile mari care duceau în sala centrală.

– Cazul Makkathran versus Arminel, Gustape, Falor, Harri și Omasis este chemat la înfățișare, a anunțat cu voce tare.

Maestrul Solarin își făcu drumul dureros de lent spre sala centrală, cu toți ceilalți grupați în spatele lui, așa cum cerea tradiția.

Încă o dată, Maestrul Cherix fusese angajat de Arminel ca avocat al apărării. Acesta intră în urma polițiștilor, însoțit de doi avocați stagiari, aparent netulburați de amploarea cazului.

– Aș vrea să mi-l pot permite, le-a șoptit Boyd lui Edeard și Kanseen în timp ce se îndreptau spre locurile lor. De fapt, dacă am să fiu vreodată arestat, pe el am să-l chem.

– Când vei fi arestat, vrei să spui, îi zâmbi Kanseen.

Edeard zâmbi și el. Dar Boyd avea dreptate. Chiar și într-un caz atât de clar, Cherix fusese fără cusur