9. Kalinin, Mihail Ivanovici (1875-1946), om politic. Participant la revoluţiile din februarie şi octombrie. Din 1919 – preşedinte al VŢIK, iar din 1938 al Sovietului Suprem al URSS. Membru în Biroul Politic din 1926.

  10. Clădirea fostului Institut Smolnâi pentru fetele de nobili, în 1917, aici s-a aflat sediul Sovietului din Petrograd şi al Comitetului Revoluţionar Militar din Petrograd, iar în zilele revoluţiei din octombrie – statul major al forţelor ’ L bolşevice. Până la 10 martie 1918 – reşedinţa Sovnarkomului. Sediul comitetelor regional şi orăşenesc din Leningrad ale PEUS.

  11. Krasikov, Piotr Ananievici (1870-1939), om politic, unul dintre prietenii apropiaţi ai lui V. I. Lenin. Preşedinte al curţii de Casaţie (din 1917). Adjunct al ministrului justiţiei (din 1921). Procuror al Tribunalului Suprem (din 1924), vicepreşedinte al Tribunalului Suprem (din 1933). Este înlăturat din funcţiile sale în 1938.

  12. Vezi nota 25 de la Capitolul 2, Partea ÎNTÂI.

  13. Vezi nota 1 de la Capitolul 5, Partea ÎNTÂI.

  14. Manifest al unui grup de deputaţi ai primei Dume de Stat adresat cetăţenilor Rusiei (10 iunie 1906) prin care erau chemaţi să se sustragă plăţii impozitelor şi serviciului militar în semn de protest împotriva dizolvării Dumei. Semnatarii au fost judecaţi.

  15. Este format de la verbul karkcit’ – a croncăni.

  16. Piatakov, Gheorghi Leonidovici (1890-1937), om politic. A ocupat înalte funcţii de partid şi de stat. În 1936 este exclus (pentru a doua oară) din partid Condamnat la moarte şi împuşcat.

  W

  17. În martie 1918, când s-a hotărât ca Moscova să fie capitala statului sovietic.

  18. Volodarski, V. (Moisei Markovici Goldstein) (1891-1918), revoluţionar şi om politic. Participant la revoluţia din octombrie, comisar pentru presă, propagandă şi agitaţie. Ucis de un eser.

  19. Radek (Sobelsohn). Karl Bernardovici (1885-1939?), om politic. Membru al partidului comunist din 1917. Membru al Comitetului Central (1919-1924). Secretar al Comitetului executiv al Kominternului. În 1936 este exclus pentru a doua oară din partid (prima dată în 1927. Apoi reprimit) şi condamnat la zece ani de închisoare.

  20. „Steagul Roşu”. Organul de presă al partidului comunist german între 1918 şi

  21. Pokrovski. Mihail Nikolaevici (1868-1932), istoric, om politic. Comisar adjunct pentru învăţământ Conducător al Academiei comuniste şi al Institutului profesorimii roşii.

  22. Burţev, Vladimir Lvovici (1862-1942), publicist. Editorul revistei „Bâloe” (Trecutul). După revoluţie a emigrat.

  23. Blumkin, lakov Grigorievici (1892-1929), eser de stânga, agent al CEKA. Asasinul ambasadorului german von Mirbach (1918). Protejat de Dzerjinski, intră în partidul bolşevic şi trece în serviciul OGPU-ului. Este executat ca agent troţkist.

  24. Mandelstam, Osip Emilievici (1891-1938), poet. Unul dintre reprezentanţii akmeismului. Arestat şi deportat în două rânduri (1934 şi 1938). A murit într-un lagăr din Vladivostok.

  25. Mirbach, Wilhelm (1871-1918), conte, diplomat german. Din aprilie 1918, ambasadorul Germaniei la Moscova. Ucis de eserul de stânga I. G. Blumkin.

  Capitolul, 10 – LEGEA în FLOARE

  1. Stepun. Fiodor Avgustovici (1884-1965), scriitor, istoric, sociolog. A fost expulzat din ţară în anul 1922.

  2. Karsavin. Lev Platonovici (1882-1952), filosof şi gânditor religios, istoric medievist. Expulzat din ţară în 1922, se stabileşte în Lituania. Profesor la Kaunas şi Vilnius (1928-1946). Arestat, în 1949 este deportat într-un lagăr.

  3. Ilin, Ivan Alexandrovici (1882-1945), filosof şi gânditor religios, reprezentant al neohegelianismului. Expulzat din ţară în 1922.

  4. Kizevetter, Alexandr Alexandrovici (1866-1933), istoric, profesor la Universitatea din Moscova (1909-1911). Expulzat în 1922: profesor la Universitatea din Praga.

  ; 5, Aidienwald, luli Isaevici (1872-1928), eseist şi critic literar, traducător al ediţiei de opere complete ale lui Schopenhauer. Expulzat în 1922.

  6. Osorghin (Ilin), Mihail Andreevici (1878-1942), scriitor şi publicist. Din 1922 – în emigraţie.:

  7. Peşehonov, Alexandr Vasilievici (1867-1933), om politic, publicist Ministru în Guvernul provizoriu, în 1922 este expulzat din ţară.

  5. Bulgakov, Valentin Fiodorovici (1886-1959?), scriitor, memoralist. În 1910 devine secretarul lui L. N. Tolstoi. Adept al tolstoismului. În 1923 este silit să părăsească ţara. Se stabileşte la Praga (1923-1948). În 1949 se repatriază.

  9. A trimite Ia Duhonin – a împuşca, a ucide, expresie de la începutul erei sovietice. Generau] Nikolai Nikolaevici Duhonin (1876-1917), care era comandantul suprem al armatei imperiale în momentul revoluţiei din octombrie, a refuzat să se supună ordinelor Sovnarkomului. Una dintre primele victime ale terorii bolşevice: a fost ucis bestial de soldaţii din detaşamentul lui Krâlenko.

  10. Gărzile roşii din China, sub autoritatea cărora s-a desfăşurat aşa-zisa revoluţie culturală din deceniul al şaptelea

  11. Depresiune situată la sudul Bielorusiei, Nordul Ucrainei şi Vestul Rusiei, în bazinul nurilor Pripiat. Nipru şi Desna. O parte considerabilă o formează mlaştinile; multe lacuri; o treime păduri

  12. Moscova. ~i

  13. Stanislavski (Alexeev), Konstantin Sergheevâci (1863-1938). Regizor, actor, pedagog, teoretician al teatrului. Reformator al teatrului rus. Creatorul sistemului care îi poartă numele şi care cuprinde teoria scenică, metoda şi tehnica artistică.

  14. (La plural – şaraşki.) Locuri în care’ (şut* supravegherea Secţiei a Patra Speciale clin cadrul MVD-ului) deţinuţii se ocupau cu cercetarea ştiinţifică.

  15. Kornilov. Lavr Gheorghievici (1870-1918), general, în iulie-august 1917 este comandant suprem al armatei ruse. La sfârşituî lui august a organizat rebeliunea cu intenţia de a răsturna Guvernul provizoriu şi a prelua puterea la Petrograd. Unul din organizatorii armatei albgardiste, A murit în luptă.

  16. Dan (Gurvici), Fiodor II ic i (1871-1947), unul dintre liderii menşevismului. În

  1917 este membru al Comitetului Executiv Central din Petrograd. În 1922.

  Împreună cu alţi fruntaşi menşevici, este expulzat din ţară.

  ’ „…” „’, ’ ’ 4’ţ

  17. Martov, L. (Zedenbaum. Inii Osipovici) (1873-1923), revoluţionar şi om politic. La cel de al doilea congres al partidului social-democrat (1903) a trecut în fruntea fracţiunii menşevice. Membru al VŢIK. Din 1920 – emigrant.

  18. „înainte”. Organul oficial al partidului social-democrat german.

  19. Krestinski. Nikolai Nikolaevici (1883-1938), om politic. Unul dintre conducătorii luptei pentru Puterea Sovietică în