4. Katanian, Ruben Pavlovici (1881-1966), om politic, procuror general adjunct în perioada 1933-1937.

  5. Valentinov, N (Nikolai Vladislavovrci Volski) (1879-1965), filosof şi publicist Iniţial (1903) bolşevic, ulterior menşevic (1904). Emigrează în 1928. A scris o carte de amintiri despre Lenin, pe care l-a cunoscut îndeaproape.

  6. Tvardovski. Alexandr Trifonovici (1910-1971), poet şi critic, între 1949 şi; 1954, 1958 şi 1970 este redactor şef al revistei „Novâi mir”, care a publicat scrieri de mare cutezanţă civică în epocă, printre care şi O zi din viaţa lui Ivan Denisovici a lui Soljeniţân. I, 7. Bednâi, Demian (Pridvorov, Ei’im Alexeevici) (1883-1945), poet, unul din promotorii poeziei aşa-zisului realism socialist Partea a DOUA PERPETUUM MOBILE Capitolul l – CORĂBIILE ARHIPELAGULUI

  1. Vezi nota 22 de la Capitolul 2.

  2. Iaroşenko, Nikolai Alexandrovici (1846-1898), pictor. A făcut parte din gruparea artistică de orientare realistă a peredvijnicilor – Asociaţia expoziţiilor artistice itinerante (1870-1923).

  3. Adică ştreangul, datorită faptului că revoluţionarii condamnaţi pentru acte teroriste erau executaţi prin spân/urătoare.

  , 4. Peşte din familia crapului (maximum 30 cm lungime şi 800 grame greutate), care trăieşte în Marea Caspică.

  5. Peşte marin (nordul Oceanului Atlantic, Marea Albă. Nordul Oceanului Pacific). Lungime – maximum 1.8 m, greutate – maximum 40 kg.

  6. Iakubovici, Piotr Filippovici (1860-1911), poet, membru al organziaţiei revoluţionare Narodnaia Voi ui. Şaisprezece ani de ocnă şi exil (1887-1903). Autor al cărţii În lumea celor oropsiţi, însemnările unui fost ocnaş.

  7. Olminski (Alexandrov). Mihail Stepanovici (1863-1933), publicist, critic şi istoric literar, revoluţionar bolşevic din 1898.!

  8. Makarenko. Anton Semionovici (1888-1939), pedagog şi scriitor. Organizator al coloniilor de muncă pentru reeducarea delincvenţilor minori.

  9. Menşikov. Alexandr Danilovici (1673-1729). Unul dintre apropiaţii lui Petru I, prinţ prealuminos, generalisim. În 1827 a fost deportat la Beriozov, în Siberia, de către împăratul Petru II.

  10. Surikov, Vasili Ivanovici (1848-1916), pictor, membru al grupării artistice a peredvijnicilor. Tablouri monumentale inspirate din momentele cruciale ale istoriei Rusiei.

  11. Vers din poemul Versuri despre paşaportul sovietic de Vladimir Maiakovski.

  12. Academia militară M. V. Frunze, înfiinţată în 1918 la Moscova ca Academie a Statului-Major; din 1921 – Academia Militară a Armatei Roşii. Poartă numele lui Mihail Vasilievici Frunze (1885-1925), om politic, comandant de armată, în timpul războiului civil, teoretician militar.

  Capitolul 2 – PORTURILE ARHIPELAGULUI

  1. Grin (Grinevskî), Alexandr Stepanovici (1880-1932), prozator. Romane şi povestiri de factură romantică care exaltă credinţa în calităţile morale înalte ale omului.

  2. Comanda respectivă avea un tâlc: cel care ieşea ultimul primea o pedeapsă.

  3. Zonă în partea de vest a Moscovei, locul unor lupte înverşunate în timpul revoluţiei din 1905.

  4. Utiosov, Leonid Osipovici (1895-1979?), celebru cântăreţ de estradă în anii „30 şi ’40. A efectuat turnee şi în România.

  5. Diminutiv de la GAZ-A, marca primelor automobile produse la uzinele din Gorki (Nijni Novgorod) în anii 1932-1936.

  6. Aldan-Semionov, Andrei Ignatievici (a 1908), poet şi prozator. A fost arestat şi condamnat pe nedrept, petrecând cincisprezece ani (1938-1953) în lagărele de muncă clin Extremul Nord. Romanul Bozorelief pe stâncă a fost publicat în 1964.

  7. Gromâko, Andrei Andreevici (n. 1909). Om politic, diplomat. Ambasador în SUA (1943-1946) şi Anglia (1952-1953). Reprezentant permanent al URSS în Consiliul de Securitate al ONU (1946-1948). Ministru al Afacerilor Externe din 1957.

  8. Repin, Ilia Efimovici (1844-1893), pictor membru al grupării peredvijnicilor Autorul, printre alte picturi celebre, al cunoscutului tablou Edecarii de pe Volga, la care face aluzie Soljeniţân.

  Capitolul 3 – CARAVANELE ROBILOR

  1. Formulă prin care difuzoarele trenului anunţau sosirea la Moscova

  2. Porturi în Extremul Orient (ţinutul Habarovsk), situate în strâmtoarea Tatarski, vizavi de Insula Sahalin.

  3. Corp special de pedestraşi (1550-1698) cu funcţii poliţieneşti. Dintre ei era aleasă garda ţarilor. Răsculându-se în 1698, după înfrângerea lor, în 1698-1699, au fost executaţi l 182, iar 601 deportaţi. Soljeniţân se referă la monumentalul Tablou al lui V. I. Surikov Dimineaţa execuţiei streliţilor.

  4. Autorul se referă la o scenă din filmul lui Serghei Eisenstein Crucişătorul Potiomkin.

  5. În cartea-reportaj Insula Sahalin (1895), pe care a scris-o după călătoria săvârşităân anul 1890.

  6. Spărgător de gheaţă din Flota Arcticii a URSS. Construit în 1917. A participat la salvarea expediţiei lui Umberto Nobile (1928), la cercetările hidrologice din Arctica (1932-1935). A condus caravane de nave spre Arktica (1941-1945).

  Capitolul 4 – DIN INSULA ÎN INSULA

  1. Kruglov, Serghei Nikitbrovici (1903-?), om politic; agent cekist, adjunct al şefului serviciilor SMERŞ (1943-1946). Este succesorul lui Beria la conducerea NKVD-ului (1946). Ministru al Afacerilor Interne (1946-1954).

  2. Este vorba de în cercul întâi, publicat în 1968 peste hotare. ’

  3. În mitologia biblică – duh rău, căpetenie a demonilor, în limbajul puşcăriaşilor – miliţian; supraveghetor, gardian.

  4. Referire la eroul din romanul lui Jack London Rătăcitor printre stele (The Star Rover) (1915).

  5. Oraş în nordul Munţilor Caucaz, renumită staţiune balneoclimaterică.

  6. Jebrak, Anton Romanovici (1901-1965); genetician, ameliorator. Academician (1940), preşedinte al Academiei de Ştiinţe a URSS (1945-1948).

  7. Razin, Stepan Timofeevici (16307-1671), cazac de pe Don, conducătorul răscoalei ţărăneşti din 1670-1671. Trădat, a fost prins de autorităţi şi executat la Moscova.

  8. Tânianov, Iuri Nikolaevici (1894-1943), scriitor, critic şi istoric literar. Unul dintre reprezentanţii şcolii formale ruse. Lucrări despre limbajul poetic, romane biografice. „i

  9. Pasternak, Boris Leonidovici (1890-1960), poet şi prozator, remarcabil traducător din literatura universală. Apariţia (în Italia, 1958) a romanului Doctor Jivago şi decernarea Premiului Nobel, i-au atras o prigoană dezlănţuită din partea oficialităţilor politice şi literare, ceea ce a grăbit sfârşitul scriitorului.

  „DOCUMENT POLITIC”? „CREAŢIE LITERARĂ”? BREJNEV: Problema cu privire la Soljeniţân nu e deloc simplă, e foarte complicată. Presa burgheză încearcă să lege cazul Soljeniţân de

  ; marile noastre acţiuni pentru reglementarea paşnică a conflictelor. Cum să procedăm cu Soljeniţân? Consider că cel mai bine este să procedăm conform cu legile noastre sovietice: ’ TOŢI: