– L-a chemat pe Owain, a insistat Kristabel. Oamenii lui sunt deja aici. Vin pe munte.

– Nu se poate. Nu pot fi…

– Cu cine vorbești? a întrebat Salrana.

Era în picioare în cameră, uitându-se curioasă la el.

– Cu soția mea, a răspuns el alb.

Fața Salranei a rămas impasibilă. Începutul surprizei din mintea ei a fost minuscul și bine protejat. Dar, ca și Edeard, nu se născuse în Makkathran.

– Știi că pot vedea suflete. I-am dăruit chiar Pythiei viziunea aceea specială. Uite, a zis el, și și-a deschis mintea pentru ca ea să poată primi televederea lui.

Salrana, uimită, se trezi înconjurată de patru suflete.

– Eu…

Edeard alunecă de pe pat.

– Mi-au spus că m-ai trădat, i-a zis cu o voce plată, apropiindu-se de ea. Mi-au zis că l-ai chemat pe Owain, dar eu le-am spus că se înșală. Nu-i așa?

Salrana a făcut un pas înapoi.

– Edeard…

Edeard își trimise televederea afară din pavilion, măturând panta muntelui vulcanic. Folosi cadoul primit de la Finitan pentru a pătrunde camuflajul, expunând peste douăzeci de oameni care se apropiau de clădirea din lemn, fiecare cu o armă cu foc repetitiv. În întunericul din spatele lor, se adunau și alte echipe. Apoi Edeard vizualiză baza muntelui. Două regimente de miliție se aflau acolo, distribuite în jurul părții de jos a pantei, încercuind muntele.

– Sfântă Madona, a murmurat cu uimire. Chiar ai făcut-o. Se uită la ea, încercând să înțeleagă. Salrana, l-ai chemat!

O notă de isterie se strecurase înăuntru, de undeva.

Pentru o clipă, atitudinea ei calmă se păstră. Apoi, pur și simplu se încruntă la el.

– Da, l-am chemat pe Owain.

Nu poate fi adevărat. Aceasta este Salrana. Salrana mea. Noi doi împreună, împotriva lumii.

– De ce? a întrebat-o rugător. De ce ai făcut asta? Din cauza lui Kristabel?

Salrana aruncă sufletului lui Kristabel o privire disprețuitoare.

– Geloasă pe aia? Eu? Cu greu aș putea fi. Sunt la fel de frumoasă. Probabil mai bună și în pat. Tu ai pierdut.

– Dar… noi.

– Oh, țăran prost de provincie. N-ai învățat nimic de când am ajuns aici? Chiar ai crezut că o infatuare de la vârsta de treisprezece ani poate dura o viață? Că ți-aș fi loială pentru totdeauna?

– Nu poți crede în ideea lui Owain despre „o singură națiune“.

– De ce nu? Pentru că nu se potrivește cu educația noastră provincială mizerabilă? Acesta este modul în care funcționează lumea, Edeard. Nu poți să vezi asta? Marile Familii au deja avere și putere, și sub conducerea lui Owain vor deveni și mai puternice. Pot fi o parte din asta. Pot să devin o parte din asta. Credeai că ești singurul care are ambiție?

– Asta nu ești tu, a spus cu durere crescândă. Astea nu sunt cuvintele Salranei. Nu sunt gândurile tale.

– Ești atât de slab. Chiar și acum ai putea pretinde orașul pentru tine. Tu ai puterea, forța de a face această lume a ta. De ce nu o faci?

– Nimeni nu poate conduce o lume.

Ea pufni cu dezgust și dispreț.

– Umilința, refugiul celor slabi.

– Madona ne-a învățat decența.

– Și ce-a realizat biserica ei în afară de insuflarea unui simț decent de obediență în rândurile celor de jos?

– Acum știu că nu ești tu. Cine ți-a făcut asta? Cine te-a schimbat?

– Eu m-am schimbat. Am înțeles în sfârșit lumea și m-am hotărât să-mi găsesc locul în ea. La urma urmei, tu ți-ai găsit o cățea de Mare Familie. Făcu un gest disprețuitor spre sufletul lui Kristabel. O cale bună spre Consiliul Superior pentru cineva atât de fără coloană vertebrală. De ce nu aș avea și eu ceva asemănător? Am folosit patul oamenilor care mă pot ajuta. Cei care te urăsc sunt ușor de exploatat. Și cel mai important dintre aceștia este însuși Owain. Știai că are opt amante, dar că eu sunt cea la care se întoarce acum? Îi place. Îi place să mă aibă, prietena din copilărie a Mergătorului-Pe-Apă. Am văzut cât de hotărât și de determinat este. Mult mai mult decât tine. Este, de asemenea, mai inteligent. Tu ai virtutea, el are ambiția și focul, și puterea, și bogăția, și, mai presus de toate, viziunea. El va fi împărat, va uni întreaga lume într-o singură națiune. Voi avea o mare parte din asta, voi fi Pythia, mi-a promis. Copiii noștri se vor naște în poziții de privilegii și putere.

Era ca și cum nervii îi muriseră. Edeard se uită la fata nebună care-i zâmbea sfidător în față, nesimțind absolut nimic.

– Nu, a spus el. O singură lacrimă i se prelingea pe obraz. Nu se poate construi o lume pe violență și frică. El va distruge Querencia la fel cum te-a distrus pe tine.

– Eu nu sunt distrusă, nu am fost niciodată mai vie.

Televederea lui Edeard observă că bărbații înarmați ajunseseră la ușa din față a pavilionului. Constată fără surprindere că liderul lor era Arminal.

– Ai putea să mă vezi mort? a întrebat el slab.

– Cei puternici supraviețuiesc. Owain se teme că îl vei înlocui. Încă mai poți. Îi poți lua locul, Edeard. Poți să modelezi lumea după viziunea ta. Te-aș ajuta. Putem fi împreună încă.

Edeard se uită la soția sa. Se uită la prietenul său Dinlay. Se uită la părinții săi, care avuseseră atât de multă încredere în el.

– Nu voi fi primar, nu acum. Iari tu, tu nu vei fi Pythia.

– Prostule! a țipat Salrana la el.

Apoi se întoarse și ieși în fugă din dormitor.

Edeard realiză că abilitatea de a simți prin camuflaj nu era unul dintre darurile și lucrurile bune pe care Owain le revărsa asupra ei.

Arminal și oamenii lui au șarjat pe hol. Au început să tragă în rafală în timp ce alergau înainte. Gloanțele au mușcat pereții, sfârtecând mobilierul. Țevile armelor străluceau în timp ce