și mergi mai departe. Asta e ceea ce te face om. Nu ne condamna pe noi ceilalți la dispariție din cauza nenorocitului tău de eșec personal în viață. Crește-ți niște coaie, pentru numele lui Dumnezeu.

Justine își puse brațul în jurul lui Gore, surprinsă să vadă că acesta tremura de furie.

– E în regulă, îi spuse ea. Vom găsi o soluție.

– Oh, da. Asta-i drept. Pentru că acum nu este doar funcția de memorie integrată, pe care Golul o poate folosi ca șablon de creație. Poate scormoni după orice chestie veche și nerezolvată pe care ai grijă să o iei acolo cu tine. Bastarzii de la Visul Viu nu se vor mulțumi să se ducă în Makkathran și să se tăvălească cu Ranalee. Nu acum. Nu acum când pot recrea ceva din trecutul lor. Oameni, orașe, civilizații, lumi. Adu tot ce vrei înapoi la viață, orice din istorie, din ficțiune. Nu contează, vom suge doar câteva mii de noi stele în interiorul graniței ca să obținem energie. Iisuse Hristoase!

– Dai vina pe mine pentru asta?

Gore rămase nemișcat, strângând și desfăcând doar pumnii, în încercarea de a se calma.

– Nu. Nu e vina ta. Nu dau vina pe tine. Lucrul ăsta merge până la nenorocitele de Primevieți care au construit oroarea dracului, în primul rând. Raielii aveau dreptate să încerce să-l distrugă. Aș fi vrut să fi reușit dracului, aș fi vrut cu adevărat.

– O pot folosi pe Silverbird pentru a studia cât de mult se poate.

– Nu, nu, ăsta nu e răspunsul la nimic. Nu putem merge acolo cu arme-laser aprinse. Am crezut că ți-ai dat seama de asta. Aveai dreptate mai devreme, mintea este cheia în Gol. Este conceput să manifeste fiecare gând. Mediul fizic poate fi doar o mică parte din el. Gândește-te la el ca la o ceapă în opt dimensiuni.

Justine își îndreptă spatele și îi aruncă tatălui ei o privire exasperată.

– Mulțumesc, tată. Mi-e de mare ajutor. Întotdeauna gândesc în astfel de termeni, îmi ajută foarte mult.

Gore îi zâmb posac.

– Bine, uită de cele opt dimensiuni, imaginează-ți doar straturile. Sunt interconectate dimensional, nu la figurat, dar înțelegi ideea. Fiecare strat are o funcție diferită. Există un strat de memorie care surprinde tot ceea ce se petrece acolo. Există stratul creator, care trebuie să organizeze resetarea. Și există stratul de interacțiune, care formatează gândurile pentru stratul creator, iar asta este ceea ce face ca telepatia și tot restul de rahat mental să se întâmple.

– Un strat care să facă sufletele să funcționeze, a spus Justine gânditoare.

– Da. Totul este construit în jurul raționalității și evoluției acesteia, împlinirea pe care este fixat retardatul tău de Lord la Cerului. Așa că, poate că e un alt strat care se ocupă de procesele de gândire – poate că e cel cu sufletul, poate nu. Nu asta e ideea. Există o întreagă tonă de straturi, unele pe care le putem deduce din observare și lucruri pe care nu le putem nici măcar ghici. Și Dumnezeu știe ce sunt nebuloasele și de ce cântă. Nu contează. Ceea ce avem aici este o construcție enorm de complexă. Dar nucleul este centrul – din nou, nu unul fizic.

– Deci, nucleul controlează totul.

– Cine știe care este ierarhia? Ceea ce trebuie să facem este să găsim o cale de a pătrunde, ceva ce putem raționaliza și angaja, exact așa cum ai vrut.

– De ce l-ar crea nucleul pe Kazimir pentru mine?

– Nu a făcut-o. Nu cred că poți gândi suficient de puternic pentru a-i atrage atenția. Cuibul de confluență pe care îl ai la bord a imprimat, probabil, visul cu Kazimir pe stratul creator. A fost un gând mai puternic decât cu ce este obișnuit. Cele mai multe dintre straturi nu funcționează la un nivel sentient conștient, ele doar își execută sarcina. Și până acum, nimeni nu a dus vreodată un cuib de confluență în interior. Lucrul pe care un cuib de confluență îl face mai presus de toate este să rețină o amintire și să o repete la infinit. Visul tău a fost singurul pe care aceasta l-a primit, iar asta a deformat realitatea. Stratul creator pur și simplu a răspuns în modul în care a fost proiectat. Nimic personal.

Justine se așeză pe pat, încercând să pună cap la cap ceea ce îi spusese el.

– Dacă gândurile mele nu sunt suficient de puternice, ce rost are să încerc să găsesc nucleul?

– Visul acesta este primit de toată lumea care are o conexiune la gaia-câmp. Înțelegi?

– Ah.

– Nu încerca să găsești nucleul, este o pierdere de timp.

– Dar, tocmai ai spus…

Gore îngenunche în fața ei, strângându-i brațele cu mâinile. Ochii lui o priveau intens din masca de piele de aur, care era fața lui.

– Trebuie să ajungi la Makkathran.

– Nu a mai rămas nimeni acolo. Lordul Cerului a spus că toți oamenii au plecat în nucleu.

– Nu dau un rahat pe ce spune el. Du-te la Makkathran. Este important. Acela este locul unde sunt centrați oamenii în Gol.

– Cum? Silverbird nu poate zbura.

– Greșit. Gore îi rânji în față. Ești în Gol. Ai puteri telepatice. Silverbird nu poate zbura acum.

– Oh. Pricepu ce voia să spună. Oh!

– Asta e fata mea, la fel de inteligentă pe cât de frumoasă.

– Dar, tată, Kazimir nu ar mai exista atunci. L-aș omorî.

Gore îi dădu drumul la brațe.

– Îmi pare rău, mai spune-mi o dată.

– Dacă mă întorc în timp, el nu va mai exista.

– Oh, și Iisus a plâns. Gore își trase teatral o palmă pe frunte. Nu-mi face pe liberala acum. Nu acum.

– Nu-l pot șterge din existență. Bun sau rău, acum e real. Am o responsabilitate.

– Este echivalentul unei clone re-viețuite, una care a fost umplută cu amintirile tale despre amintirile lui. Ce poate fi mai jalnic?

– Este viu, a