o aștepta lângă pat. Roșie la față de anticipare, Salrana își scoase roba de novice pentru a rămâne într-o cămașă delicată de dantelă pe care o purta pe dedesubt, un cadou recent de la iubitul ei. Iubitul o trase aproape și o sărută. Mâini blânde îi desfăceau panglica cea mai de sus a cămășii. Un alt sărut i-a fost dat. Următoarea panglică a fost desfăcută. Mai multe săruturi, fiecare încă și mai intim. Cămașa se deschise în față. Un scâncet de emoție ieși adânc din gâtul Salranei, care nu se mai putea reține, și se agăță de iubitul ei, întorcându-i sărutările cu înverșunare.

Edeard lăsă să-i cadă camuflajul. Salrana sări, șocată. Mintea ei radia vină.

– Tu, a spus Edeard cu amărăciune. Ar fi trebuit să ghicesc. Chiar ar fi trebuit.

– Dar n-ai făcut-o, nu-i așa? i-a răspuns Ranalee cu dispreț. Își trase propriul neglijeu de satin și își aranjă o parte din părul despletit. Am crezut că ai plecat din oraș.

– Da. O mulțime de oameni au făcut aceeași greșeală. Prietenii tăi. Familia ta. Tovarășii tăi conspiratori.

Ochii lui Ranalee s-au lărgit. La început a strălucit în ei surpriza, apoi s-a alarmat văzând că apelurile ei prin televorbire rămâneau fără răspuns.

– Ce-ai făcut? șuieră ea.

– Nu-ți vor mai răspunde. Nici acum, nici altă dată.

– Tata? suspină ea.

– Madona îi va binecuvânta sufletul, sunt sigur. Mă îndoiesc că oricine altcineva o va face.

– Nenorocitule!

Ranalee tremura, pe punctul de a izbucni în lacrimi.

– Voi plănuiați mai rău pentru mine, mult mai rău.

Ranalee își reveni și îl fixă sfidătoare.

– Și ce planuri ai cu mine?

– Niciunul. Pentru că nu ești nimic fără Owain și fără familia ta. Proprietara unui bordel. Ce este asta? Nimic.

Salrana făcu un pas ezitant înainte.

– Edeard…

– Niciun cuvânt de la tine. Eu nu te condamn. Știi ce au făcut cu mintea ta, știi ce poate face această vulpe?

Chiar în timp ce vorbea putea simți diferența din gândurile neecranate ale Salranei. Asprimea care curgea acolo unde odată existau doar mulțumire și gentilețe.

– Bineînțeles că știe, exultă Ranalee.

Brațul ei o cuprinse protector pe Salrana, care se aplecă mai aproape, căutând alinare.

– I-am arătat viața reală.

– Au folosit furia ta față de mine pentru că te-am abandonat. Această… această unealtă a lui Honious a venit după tine, atunci când erai vulnerabilă. Nu a fost un accident că te-a cunoscut. Nu a fost întâmplător. O știu cum este, Salrana. Are o abilitate perversă care-ți poate răsuci gândurile, transformă ceea ce ar trebui să fie ceva frumos în ceva bolnav. Nu e iubire ceea ce simți pentru ea, ci o corupere nenorocită a afecțiunii pe care sinele tău adevărat o poate experimenta.

– Nu, l-a întrerupt Salrana cu insistență moale. Eu am fost cea care s-a dus la Ranalee.

– Te-au folosit. Ei. Owain. Ceilalți. Singurul lor interes a fost pentru trecut, pentru trecutul nostru. Madona, ești doar o altă armă de utilizat împotriva mea. Ar fi trebuit să mă atragi afară din oraș dacă ambuscada eșua, îți amintești?

Salrana îi aruncă lui Ranalee o privire speriată, apoi îl înfruntă din nou pe Edeard.

– Nu aș fi făcut-o.

– Ha! Edeard închise ochii pentru a-și înăbuși durerea de a o vedea așa.

– Ai fi făcut-o. Te rog, Salrana, te pot ajuta. Mai sunt și alții care îți pot arăta cum au abuzat de gândurile tale, cum te-a vrăjit această curvă veninoasă.

– Ca să poți face ce? izbucni Salrana, brusc supărată. Să mi-o iei pe Ranalee? Să mă lași fără nimic? Din nou?

– Nu asta…

– Sunt eu însămi.

– Aveau de gând să te părăsească. În numele Madonei, știi că nu e bine.

– Puterea ta te-a făcut Mergătorul-Pe-Apă, a spus Ranalee. Puterea ta a atras-o pe Kristabel către tine, iar acum faci parte dintr-o Mare Familie, ai averile lor la dispoziție. Copiii tăi se vor naște cu niște privilegii pe care nimeni în jalnicul tău Ashwell nu le-ar putea înțelege vreodată. De ce Salrana nu ar putea avea copii puternici? De ce să nu poată avea și ea copii care să se bucure de aceeași saltea de bani?

– Dar nu asta îi dai, îi spuse Edeard furios. I-ai exploatat vulnerabilitatea, ai îndepărtat-o de tot ceea ce a fost.

– I-am arătat ce i-ar putea oferi societatea Makkathranului odată ce tu te-ai săturat de ea, a replicat Ranalee triumfătoare. Căsătoria, copiii, familia, acestea sunt obiceiurile noastre, obiceiurile începute de Rah însuși. Aranjamentele noastre sunt practice și benefice, nu înșală pe nimeni. Cine în Honious ești tu să judeci asta?

Edeard era gata s-o lovească. Dar să facă acest lucru ar fi însemnat să-i acorde victoria.

– Nu voi renunța la tine, i-a spus el Salranei. Ceea ce ți-a făcut este greșit și rău, și oricând va veni ziua în care îți vei da seama de asta, voi fi acolo pentru tine. Jur pe Madona.

Acum Salrana era cea care îl privea cu dispreț. Expresia ei era atât de asemănătoare cu cea de pe fața lui Ranalee încât îi făcea rău. Luă mâna lui Ranalee și o puse cu grijă pe sânul ei gol.

– Tu ai viața ta. Eu pe a mea. Chiar și în lumea ta de moralitate simplistă pot trăi cum aleg. Și aleg acest lucru. O aleg pe Ranalee: iubita mea, amanta mea.

Edeard se uită urât la Ranalee, care îi întoarse un zâmbet malițios.

– Asta nu s-a terminat, a spus el.

Era destul de slab, știa, dar pur și simplu nu se putea gândi ce altceva să facă.

De ce nu e în stare să vadă ce a devenit? Sau poate că într-adevăr este. Madona!

– Ai câștigat azi, i-a spus Ranalee pe un ton batjocoritor. Arată un pic de noblețe. Mergătorul-Pe-Apă ar face-o.

Edeard ieși valvârtej pe ușă, fără a se mai obosi să se camufleze.