Ship Island iniţiaseră marea dezvoltare cu cheresteaua din regiunile sudice ale Mississippiului şi glasuri venite din Chicago vorbeau acum printre magnolii şi în mireasma de iasomie şi oleandru; populaţia se dublase şi apoi se triplase în cursul unui deceniu, în 1892 Colegiul Millsaps îşi deschisese porţile pentru a-şi asuma locul printre primele instituţii de învăţământ superior apoi gazele naturale şi petrolul, plăcuţele cu licenţe ale companiilor din Texas şi Oklahoma se răspândiseră ca o migraţie de păsări prin toată regiunea şi flăcările înalte de la conductele de aerisire se înălţau asemenea unor pene incandescente peste cenuşile răcite de secole ale focurilor de tabără Choctaw şi peste urmele dispărute ale cerbilor; şi în 1903 noul Capitoliu era gata – cupola aurită, măciulia, fărâma licăritoare, pustula poleită mai îndelungă decât miasma şi saurienii uriaşi şi efemeri, mai dăinuitoare decât gheaţa şi frigul prenoptatec, avântându-se, atârnând asemenea unui sferoid orbitor deasupra centrului acestei comunităţi, incapabilă de a fi privită în deplinătatea ei sau de a fi ocolită de privire, peremptorie, cu neputinţă de a fi contestată şi liniştitoare;

 

În foaia de registru al numelor din Mississippi: Claiborne, Humphries, Dickson, McLaurin, Barksdale, Lamar, Prentiss, Davis, Sartoris, Compson;

 

În registrul oraşelor: JACKSON, altitudinea 294 picioare. Populaţie (A.D. 1950) 201.092.

 

Căi ferate: Illinois Central, Yazoo and Mississippi Valley, Alabama and Vicksburg, Gulf and Ship Island.

Autobuze: Tri-State Transit, Vanardo, Thomas, Ogarul, Dixie-Ogarul, Teche-Ogarul, Oliver.

Linii aeriene: Delta, Chicago and Southern.

Transport: Autobuze locale, taxiuri.

Cazare: Hoteluri, Căsuţe turistice, Case cu camere de închiriat. Radio: WJDX, WTJS.

Distracţii: constante: S.I.A.A., Turneul de baschet, Festivalul muzical, Carnavalul tineretului auxiliar, Festivalul 1 Mai, Campionatul statal de tenis, Festivităţile marine ale Crucii Roşii, Târgul de stat, Expoziţia organizaţiilor auxiliare de tineret, Expoziţia organizaţiilor feminine de cercetaşe, Sărbătoarea colindelor.

Distracţii: putând prilejui momente scurte: religia, politica.

Scena întâi

Biroul guvernatorului statului. Ora 2,00 a.m. Doisprezece martie.

 

Întregul fundal al scenei se află în întuneric, ca şi în Actul I, Scena I, astfel încât partea vizibilă a scenei lasă impresia de a fi menţinută în raza reflectorului. Suspendată de fapt, întrucât e plasată în partea mai ridicată stânga şi este astfel mai sus decât umbra scenei propriu-zise, mai sus chiar decât în Actul I, Scena I, ducând încă şi mai departe simbolismul unui încă şi mai înalt, al ultimului, supremului scaun al judecăţii.

 

Este un colţ sau o secţiune a oficiului guvernatorului acestei comunităţi de oameni, târziu noaptea, cam pe la ora 2 a.m. – un ceas în perete arată două şi două minute – un birou cu tăblie masivă, goală cu excepţia unei scrumiere şi a unui telefon, în spatele lui un jilţ greoi cu spetează înaltă asemenea unui tron; pe peretele din spatele lui şi mai sus este emblema, însemnul oficial al statului, suveranitatea (una mitică, întrucât este vorba aici mai curând de statul întreg din care Regiunea Yoknapatawpha este o unitate) – un vultur, balanţa oarbă a justiţiei, o deviză în limba latină poate, pe fundalul reprezentat de un steag. Mai sunt alte două scaune în faţa biroului acestuia masiv, întoarse uşor pentru a fi unul în faţa celuilalt, cu lungimea mesei propriu-zise între ele.

 

Guvernatorul e în picioare în faţa jilţului înalt, între el şi birou, sub emblema din perete. Şi el este simbolic: nu e o persoană cunoscută, nici bătrân nici tânăr; poate reprezenta ideea cuiva nu despre Dumnezeu ci poate despre Arhanghelul Gabriel, Arhanghelul Gabriel nu înaintea Răstignirii ci după aceea. E evident că a fost scos din pat sau cel puţin din camera sa de studiu sau întrerupt de la toaleta sa de culcare; e într-un halat, deşi i se văd gulerul şi cravata sub el, şi părul îi este corect pieptănat.

 

Temple şi Stevens tocmai au intrat. Temple e în aceeaşi haină de blană, cu pălărie, poşetă, mănuşi etc., ca în Actul I, Scena a II-a, Stevens e îmbrăcat exact cum era în Actul I, Scena a III-a, şi îşi ţine pălăria în mână. Înaintează spre cele două scaune fiecare la câte un capăt al biroului.

 

STEVENS

Bună dimineaţa, Henry. Iată-ne şi pe noi.

 

GUVERNATORUL

Da. Luaţi loc.

(pe când Temple se aşază)

Doamna Stevens fumează?

 

STEVENS

Da. Mulţumesc.

 

Scoate un pachet de ţigări din buzunarul paltonului, ca şi cum şi l-ar fi pregătit pentru când va avea nevoie, un caz de urgenţă. Desprinde una dintre ele şi îi întinde pachetul lui Temple. Guvernatorul îşi vâră una dintre mâini în buzunarul halatului şi şi-o scoate ţinând ceva în pumnul închis.

 

TEMPLE

(ia ţigara)

Cum aşa, nu ne leagă la ochi?

(guvernatorul îşi întinde mâna peste birou. E o brichetă. Temple îşi bagă ţigara în gură. Guvernatorul aprinde bricheta)

Dar, fireşte, singura persoană care-şi aşteaptă execuţia e dincolo la Jefferson. Aşa că tot ce avem noi nevoie să facem e să-i dăm drumul, să deschidem noi focul, şi să sperăm că cel puţin salva asta de cuvinte are să ne scutească de metaforă.

 

GUVERNATORUL

Metaforă?

 

TEMPLE

Legătura asta peste ochi. Plutonul de execuţie. Sau nu e bine spus, metaforă? Sau poate e o glumă. Dar nu vă mai scuzaţi; o glumă care trebuie să fie transpusă în diagramă e ca un fel de încercare de a te scuza pentru faptul că ai ouat un ou, nu-i aşa? Singurul lucru pe care-l mai poţi face este să le îngropi pe amândouă, repede.

(guvernatorul apropie flacăra de ţigara lui Temple. Ea se apleacă şi acceptă focul, apoi se lasă pe spate pe scaunul ei)

Mulţumesc.

 

Guvernatorul închide bricheta, se aşază în jilţul înalt din spatele biroului, ţinând încă bricheta în mână, cu mâinile sprijinindu-i-se pe tăblia din faţa lui. Stevens se aşază în scaunul celălalt din faţa lui Temple, lăsând pachetul de ţigări pe birou în faţa lui.

 

GUVERNATORUL

Ce are să-mi spună mie doamna Gowan Stevens?

 

TEMPLE

Nu să vă spun: să vă cer. Nu, nu e bine aşa. Aş fi putut să vă cer să revocaţi sau să comutaţi sau să faceţi ce-i faceţi unei sentinţe de spânzurătoare atunci când noi – unchiul Gavin v-a telefonat noaptea trecută.

(către Stevens)

Haide. Spune-i. Nu eşti tu purtătorul de cuvânt – nu aşa îi spuneţi? Nu sunt