aminteşte că la Taşkent a sosit telegrama: „Trimiteţi două sute”. Or, ei numai ce făcuseră curăţenie şi „nu prea mai aveau pe cine” să ia. E drept, de prin raioane le-au fost aduşi cincizeci. O idee! Deţinuţii de drept comun, arestaţi de miliţie, să fie recalificaţi în virtutea articolului 58! Zis şi făcut. Dar cifra de control tot nu s-a realizat Un raport de la miliţie: ce-i de făcut? Ţiganii şi-au instalat şatra într-una dintre pieţele oraşului. O idee! I-au înconjurat, şi toţi bărbaţii de la şaptesprezece la şaizeci de ani au fost adunaţi sub eticheta articolului Cincizeci şi Opt! Şi planul a fost îndpelinit!

  Au fost însă şi cazuri precum cel care urmează. Cekiştii din Osetia (povesteşte şeful miliţiei – Zabolovski) au primit dispoziţia să împuşte cinci sute de oameni din toată republica. Ei au cerut o majorare, şi li s-a mai aprobat încă două sute cincizeci.

  Aceste^ telegrame, superficial cifrate, se transmiteau prin telecomunicaţiile obişnuite, în Temriuk, telegrafista, în sfânta ei naivitate, a transmis la centrala telefonică a NKVD-ului: mâine, să fie expediate la Krasnodar două sute patruzeci de lăzi cu săpun. Dimineaţa ea a aflat de arestarea masivă şi de expediere şi a ghicit! Şi i-a povestit unei prietene ce fel de telegramă a transmis. A fost arestată numaidecât

 

  (Oare să fi fost întâmplătoare cifrarea omului cu lada de săpuni Ori, cunoscând cum se prepară săpunul.)

  Desigur, nişte legităţi particulare pot fi înţelese. Sunt aruncaţi în închisoare:

  — Cei mai buni spioni ai noştri din străinătate. (Cel mai adesea aceştia sunt membri ai Kominternului ori cekişti dintre cei mai sinceri, printre ei multe femei fermecătoare. Sunt chemaţi în ţară, la frontieră sunt arestaţi, apoi confruntaţi cu fostul lor şef de la Komintern, de pildă cu Mirov-Korona. Acela confirmă că el însuşi a lucrat pentru nu ştiu care serviciu de spionaj şi, prin urmare, subordonaţii lui – în mod automat, şi cu cât sunt mai cinstiţi, cu atât sunt mai periculoşi.)

  — Kavejediştii. (Funcţionarii sovietici de la KVJD sunt toţi, fără excepţie, inclusiv soţiile, copiii şi bunicile, spioni japonezi, însă trebuie să recunoaştem că aceştia au fost băgaţi la închisoare şi cu vreo câţiva ani înainte.);

  — Coreenii din Extremul Orient (deportaţi în Kazahstan), prima încercare de arestare bazată pe criteriul etnic;

  — Estonienii din Leningrad (toţi sunt arestaţi doar după numele de familie, ca spioni ai estonienilor albi);

  — Toţi puşcaşii letoni din gardă şi letonii cekişti, da, letonii, mamoşii Revoluţiei, care până de curând au constituit scheletul şi mândria CEKA! Şi chiar acei comunişti din Letonia burgheză, care au fost schimbaţi în 1921, fiind astfel eliberaţi de groaznicele condamnări letone la doi şi trei ani. (La Leningrad se închid: secţia letonă de la Institutul Herzen; casa de cultură a letonilor; clubul eston; şcoala medie tehnică letonă; ziarele leton şi eston.) într-o zarvă generală i-a sfârşit Marea Pasienţă, îi mai greblează pe cei care nu au fost prinşi. Nu mai au de ce să se ascundă, e timpul să pună capăt acestui joc. Acum, socialiştii sunt întemniţaţi toţi, fără excepţie, după locul de Exil (de pildă Ufa, Saratov), sunt judecaţi toţi la un loc şi mânaţi, turme întregi, spre abatoarele Arhipelagului.

  În valurile precedente, intelectualitatea nu a fost uitată. Nu este uitată nici acum. Este suficient denunţul unui student (alăturarea acestor cuvinte nu mai sună deloc bizar), că lectorul lor de la institut citează mai mult din Lenin şi Marx, iar pe Stalin nu -l citează, şi lectorul nu mai apare la cursul următor. Dar dacă el nu citează în general?… Sunt arestaţi toţi orientaliştii din Leningrad – generaţia de mijloc şi cea tânără. Este arestat tot personalul de la Institutul Nordului (în afara colaboratorilor secreţi). Nu se dădeau în lături nici de la profesorii de şcoală. La Sverdlovsk este confecţionat cazul celor treizeci de profesori de şcoală medie, în frunte cu Perei, şeful secţiei regionale a învăţământului public, cărora li se aduce una dintre cele mai cumplite acuzaţii: au organizat în şcoli serbarea pomului de iarnă pentru a incendia şcolile T Iar pe capul inginerilor (al celor din generaţia sovietică, nu al celor „burghezi”) ghioaga cade cu regularitate de pendul. Pentru că, din pricina unei dereglări în straturi, două abataje convergente nu s-au întâlnit, topograful miner Nikolai Merkurievici Mikov a primit douăzeci de ani în virtutea articolului 58-7! Şase geologi (grupul lui Kotovici), „pentru ascunderea rezervelor de cositor în subsol (!

  — Adică pentru nedescoperirea lor!) în caz că vor veni nemţii” (denunţ): articolul 58-7, câte zece ani fiecare.

  În urma valurilor principale gonea încă un val special: soţiile, CIS-ii (membrii de familie). Soţiile grangurilor de partid, iar în unele locuri (Leningrad) şi toţi care au primit zece ani fără drept de corespondenţă şi care nu mai sunt. De regulă, membrii de familie primeau toţi opt ani. (Totuşi ceva mai blând decât deschiaburiţii, şi copii rămâneau pe continent)

  Grămezi de victime! Munţi de victime! Atacul frontal al NKVD-ului asupra oraşului: S. P. Matveeva are în acelaşi val, dar pentru motive diferite, soţul şi trei fraţi (şi trei din patru nu se vor mai întoarce niciodată);

  — În sectorul unui electrician s-a rupt un cablu de înaltă tensiune: 58-7, douăzeci de ani;

  — Muncitorul Novikov din Perm este acuzat că s-ar fi pregătit să arunce în aer podul peste râul Kama;

  — Pe lujakov (tot la Perm) l-au arestat ziua, după soţie au venit noaptea. I-au prezentat o listă de persoane şi i-au cerut să semneze că toţi se strângeau în casa lor la adunările menşevicilor şi eserilor (bineînţeles că nu era aşa). Pentru asta i-au făgăduit s-o lase să se întoarcă la cei trei copii rămaşi acasă. A semnat, i-a nenorocit pe toţi, iar ea, bineînţeles, a rămas la închisoare;

  — Nadejda ludenici a fost arestată pentru numele de familie. Este adevărat că după nouă luni au stabilit că nu este rudă cu generalul82 şi au eliberat-o (o nimica toată: în vremea asta, mama ei a murit de