– Da, da. Aşa, îmi amintesc că evaluarea cerea patru ge-păianjeni. Funcţionali, ţine cont. Au trebuit să toarcă dromătase la prezentarea Marelui Maestru, astfel încât toată lumea a sfârşit prin a modela cel puţin şase sau şapte ca să fie în siguranţă. A trebuit, de asemenea, să modelăm un lup, un cimpanzeu şi un vultur. Ah, oftă el. Au fost zile grele. Îmi amintesc că maestrul meu obişnuia să mă bată încontinuu. Şi ciocârliile pe care obişnuiam să le ţinem pe ascuns în dormitor noaptea.

Edeard era uşor dezamăgit.

– Dar şi eu pot face ge-păianjeni şi tot restul.

– Ştiu, spuse cu mândrie Akeem, bătând uşor mâna băiatului. Amândoi ştim cât de talentat eşti. Un ucenic junior are în mod normal şaptesprezece ani înainte de a primi tipul de evaluare pe care o vei primi tu azi şi chiar şi aşa sunt o mulţime care nu reuşesc de prima dată. Acesta este motivul pentru care ţi-am dat o însărcinare atât de dificilă. O formă remodelată care funcţionează este tema standard pentru a absolvi şi a trece de la statutul de ucenic la cel de practician.

– Asta este?

– Oh, da. Desigur, am fost teribil de neglijent cu restul învăţăturilor breslei. A fost destul de greu să te fac să stai jos suficient de mult pentru a învăţa literele. Şi nu ai încă vârsta pentru a trece la studiul eticii breslei şi a teoriei ăleia vechi şi plictisitoare, indiferent de cât de precise vor fi când ţi le voi dărui. Se pare totuşi că poţi înţelege lucrurile la un nivel instinctiv. De aceea o să rămâi încă doar ucenic după asta.

Edeard se încruntă.

– Ce fel de etică ar putea fi implicată în modelare?

– Nu-ţi dai seama?

– Nu, nu chiar. Genistarii sunt o adevărată binefacere. Ajută pe toată lumea. Acum vă ajut şi eu la sculptat şi putem produce mai multe genuri standard decât înainte. Satul va deveni din nou puternic şi bogat.

– Ei bine, cred că, dacă tot eşti pe cale să devii ucenic senior, ar trebui să începem să luăm în considerare asemenea idei. Am avea nevoie de mai mulţi ucenici în cazul în care toate astea s-ar întâmpla.

– Ar fi Sancia. Şi micul Evox are o televorbire puternică.

– Vom vedea. Cine ştie? Ne-am putea dovedi ceva mai acceptabili după ziua de azi. Familiile sunt reticente în a-şi oferi copiii ca să-i instruim. Iar prietenul tău Obron nu ne ajută în privinţa asta.

Edeard roşi. Obron era bătăuşul-şef al satului, un băiat cu vreo doi ani mai mare decât el, care era încântat să-i facă viaţa mizerabilă lui Edeard în afara incintei breslei. Nu-şi dăduse seama că Akeem ştia asta.

– Ar trebui să mă ocup de el.

– Madona ştie că ai avut parte de destule provocări în ultimul timp. Sunt mândru că nu l-ai lovit şi tu. Ouformatorii sunt întotdeauna telepaţi naturali puternici, dar o parte din acest blestem etic care îţi scapă este modul în care noi nu trebuie să abuzăm de avantajul nostru.

– N-am făcut-o pur şi simplu, pentru că… Ridică din umeri.

– …nu e un lucru bun, şi ştii asta, încheie Akeem. Eşti un băiat bun, Edeard.

Bătrânul se uita la el cu gândurile învolburate într-un amestec puternic de mândrie şi tristeţe.

Apropierea unui val de emoţie îl făcut pe Edeard să clipească pentru a îndepărta apa care în mod neaşteptat îi izvora acum din ochi. Îşi scutură capul, încercând să se desprindă de mintea bătrânului.

– Ai avut vreodată pe cineva ca Obron, care te hărţuia când erai ucenic?

– Să spunem că unul dintre motivele pentru care am venit în Ashwell a fost că modul meu de a interpreta etica breslei noastre diferă de cel al Maeştrilor Turnului Albastru. Dar te rog să reţii că, deşi eu sunt maestrul şi tutorele tău, am, de asemenea, pretenţia ca standardele organizaţiei să fie respectate. Dacă voi considera că ai lipsuri, nu vei primi insigna de ucenic senior astăzi. Şi asta include şi felul în care te ocupi de treburile zilnice obişnuite.

Edeard împinse farfuria goală, apoi sorbi din restul de ceai.

– Atunci să mă apuc de treabă, maestre.

– Resping, de asemenea, pe oricine prezintă lipsă de respect.

Edeard îşi trase pe cap o pălărie de lână ca să se protejeze de aerul rece, şi ieşi în curtea principală a complexului breslei. Aceasta era neobişnuită prin faptul că avea nouă laturi. Şapte erau alcătuite din boxele grajdurilor. Veneau apoi un hambar mare şi un incubator. Niciunul dintre ele nu avea aceeaşi mărime sau înălţime. La început, când se mutase aici, Edeard fusese impresionat. Incinta Breslei Oumodelatorilor era cea mai mare aglomerare de clădiri din sat. Pentru cineva care fusese crescut într-o căbănuţă, cu un acoperiş de paie permeabil, aceasta părea un palat. Pe atunci nu ar fi observat pătura groasă de kimuşchi care păta fiecare acoperiş într-un purpuriu viu, nici cum omniprezenta şi încâlcita iederă acoperea pereţii întunecaţi de piatră ai curţii cu frunzele sale zdrenţuite galben-pal, în timp ce rădăcinile i se înşurubau în mortarul dintre structuri, slăbind rezistenţa. În această dimineaţă, oftă doar la vederea lor, întrebându-se dacă va ajunge vreodată să le trimită pe ge-maimuţe într-o misiune de curăţare. Acum ar fi fost un moment bun. Frunzele iederei căzuseră toate adunându-se în colţurile curţii în grămezi mari şi prăfuite, în timp ce kimuşchiul sugea umezeala anotimpului transformându-se în rogojini mari spongioase, care ar fi fost uşor de exfoliat. Ca orice altceva din viaţa lui, şi asta trebuia să mai aştepte. Numai dacă Akeem ar putea găsi un alt ucenic, gândi el melancolic. Ne petrecem vieţile încercând să recuperăm ce n-am făcut. Doar o singură persoană în plus în breaslă ar însemna atât de mult.

Ar fi nevoie de un miracol al Madonei, recunoscu el supărat. Familiile din