Marina au fost la o petrecere de bun sosit organizată în cinstea lor de George Bouhe, la care au participat majoritatea emigranţilor ruşi din zonă, şi este adevărat că Lee îi detesta pe toţi aceşti indivizi din clasa mijlocie care îşi întorseseră spatele Mamei Rusii, doar că petrecerea respectivă a avut loc cu trei săptămâni mai târziu decât în carte. Şi, cu toate că este adevărat că Lee, Marina şi micuţa June au locuit la numărul 214 pe West Neely Street, habar nu am cine a locuit în apartamentul de la parter, dacă realmente a locuit cineva acolo. Dar pe acela l-am vizitat (plătind douăzeci de dolari pentru acest privilegiu) şi mi s-a părut că ar fi păcat să nu folosesc configuraţia locului. Şi ce loc mic şi deznădăjduit era.

Dar, mai ales, am respectat adevărul.

Vor fi unii care vor obiecta spunând că am tratat cu excesivă duritate Dallasul. Daţi-mi voie să fiu de altă părere. Naraţiunea la persoana întâi a lui Jake Epping mi-a permis chiar să mă port mai frumos decât ar fi meritat acest oraş aşa cum era el în 1963. În ziua când Kennedy a aterizat pe Love Field, Dallasul era un loc odios. Steagurile confederate erau înălţate aşa cum se cuvine; steagurile americane fluturau cu susul în jos. Unii dintre cei aflaţi la aeroport ţineau pancarte pe care scria AJUTAŢI-L PE J.F.K. SĂ DISTRUGĂ DEMOCRAŢIA. Nu cu mult înainte de ziua aceea de noiembrie, atât Adlai Stevenson, cât şi Lady Bird Johnson au fost scuipaţi de alegătorii din Dallas. Lady Bird Johnson a fost scuipată de gospodine din clasa de mijloc.

Astăzi este ceva mai bine, dar pe Main Street încă mai sunt anunţuri care spun INTERZIS ACCESUL CU ARME ÎN BAR. Acesta este un cuvânt de încheiere, nu un editorial, însă am păreri foarte ferme despre acest subiect, mai ales având în vedere actualul climat politic al ţării mele. Dacă doriţi să aflaţi la ce poate duce extremismul politic, priviţi cu atenţie cadrul 313 din filmul lui Zapruder, unde capul lui Kennedy explodează.

Înainte de a încheia, doresc să mai mulţumesc cuiva: regretatului Jack Finney, unul dintre marii scriitori de povestiri şi de literatură fantasy ai Statelor Unite. În afară de The Body Snatchers, a mai scris şi Time and Again care, după umila mea părere, este cea mai nemaipomenită poveste despre călătoria în timp. La început, am vrut să-i dedic lui această carte, dar, în luna iunie a anului trecut, în familia noastră a sosit o nepoţică minunată, aşa că am ales-o pe Zelda.

Jack, sunt convins că m-ai înţelege.

Stephen King

Bangor, Maine

{1} The House of 7 Tables în original. Joc de cuvinte având la bază cartea lui Nathaniel Hawthorne The House of 7 Gables (Casa cu şapte frontoane) (n. red.).

{2} Fraţii Orville şi Wilbur Wright sunt consideraţi inventatorii aeroplanului (n. red.).

{3} The Lady and the Tiger – povestire a lui Frank Stockon despre alegerile imposibile (n. tr.).