lângă mine una dintre cele mai mari biblioteci particulare din lume, spuse Billy, înţelegând prin aceasta colecţia de cărţi ştiinţifico-fantastice a lui Eliot Rosewater.

Rosewater citea în patul alăturat, dar Billy îl antrena în discuţie întrebîndu-1 de data asta ce mai citea.

Aşadar, Rosewater îl lămuri. Citea Evanghelia din spaţiul cosmic de Kilgore Trout. Era ceva despre un vizitator din spaţiul cosmic care, fiindcă veni vorba, semăna foarte mult cu un tralfamadorian. Extraterestrul s-a apucat să studieze amănunţit creştinismul pentru a pricepe, dacă era cu putinţă, de ce creştinilor le vine atât de uşor să dea dovadă de cruzime. Concluzia la care a ajuns a fost aceea că cel puţin în parte vina e cauzată de neglijenţa cu care fusese scris Noul Testament. El bănuia că intenţia Evangheliilor fusese ca, printre altele, să-i înveţe pe oameni să fie milostivi până şi cu cel mai umil dintre umili.

Dar în realitate Evangheliile propovăduiau următoarea învăţătură:

Înainte de-a omorî pe cineva, asigură-te că respectiva persoană nu are relaţii influente. Aşa merg lucrurile.

Defectul istorisirilor despre Hristos consta, după părerea extraterestrului, în faptul că Hristos, pe care nu dădeai nici două parale, era în realitate Fiul celei mai Puternice Fiinţe din întreg Universul. Cititorii înţelegeau lucrul acesta; aşadar, când sosea momentul răstignirii, ei îşi ziceau pe bună dreptate în sinea lor, iar Rosewater citi din nou pasajul cu voce tare: J)e data asta chiar c-au dat-o-n bară - s-au apucat să linşeze pe cine nu trebuia!"

Şi o dată cu gândul ăsta venea şi altul, înrudit cu el: „Există într-adevăr oameni care pot să fie linşaţi". Care? Oamenii care n-au relaţii influente. Aşa merg lucrurile.

Extraterestrul lăsă în dar pământenilor o Nouă Evanghelie. Aici Iisus era într-adevăr un individ oarecare şi călca pe nervi o mulţime de oameni cu relaţii mai influente decât ale lui. Dar şi în această Evanghelie el trebuia să rostească toate lucrurile minunate şi complicate pe care le rosteşte şi în celelalte Evanghelii.

Aşadar, într-o bună zi, având chef de distracţie, oamenii l-au pironit pe Iisus pe o cruce şi au înfipt crucea în pământ. Cei care luau parte la linşaj erau convinşi că n-aveau de ce să se aştepte la nici un fel de repercusiune. Cititorul ajungea şi el exact la aceeaşi convingere, de vreme ce Noua Evanghelie insista atât de mult asupra faptului că Iisus era un nimeni.

Şi deodată, chiar înainte ca vagabondul să-şi dea duhul, cerurile s-au deschis cu tunete şi fulgere şi glasul Domnului a bubuit ameninţător. Dumnezeu îi anunţa pe oameni că îl adoptă pe vagabond ca fiu al său, învestindu-1 pentru eternitate cu putere şi toate privilegiile cuvenite Fiului Celui care a creat Universul. A spus aşa:

„Din această clipă, El va pedepsi crâncen pe toţi cei care vor mai îndrăzni să chinuie un vagabond lipsit de relaţii!" Logodnica lui Billy îşi terminase ciocolată Cei Trei Muşchetari. Acum mânca un alt baton: Calea Lactee.

- Dă-le încolo de cărţi! exclamă Rosewater, azvârlind cartea sub pat. Naiba să le ia!

- Părea să fie o carte interesantă, îşi dădu cu părerea Valencia.

- Doamne, dacă Trout ar şti să scrie! exclamă Rosewater.

Avea el o teorie : Kilgore Trout îşi binemerita lipsa de popularitate. Maniera lui de-a scrie era oribilă. Doar ideile erau bune.

- Nu cred că Trout a trecut vreodată dincolo de graniţele Americii, continuă Rosewater. Scrie tot timpul despre pământeni, dar pentru el toţi pământenii sunt americani. Practic, pe întreg pământul ăsta nu există nici un american get-beget.

- Unde locuieşte ? întrebă Valencia.

- Nimeni nu ştie, răspunse Rosewater. Cred că sunt singura persoană care a auzit vreodată de el. Îşi publică fiecare carte la câte o altă editură şi, de câte ori îi scriu pe adresa vreunei edituri, primesc înapoi scrisoarea pe motiv că respectiva editură a dat faliment.

Rosewater se hotărî să schimbe subiectul şi o felicită pe Valencia pentru inelul de logodnă.

- Mulţumesc, zise ea şi îl întinse lui Rosewater ca să-1 admire mai îndeaproape. Billy a făcut rost de diamantul ăsta în timpul războiului.

- Ăsta-i avantajul războiului, remarcă Rosewater. Absolut toată lumea se alege cu câte ceva de pe urma lui.

Cât priveşte domiciliul lui Kilgore Trout: acesta locuia de fapt în Uium, oraşul natal al lui Billy, dispreţuit şi lipsit de prieteni.

Billy avea să-1 întâlnească nu peste mult timp.

- Billy... Îl strigă Valencia Merble.

- Hm?

- Vrei să discutăm puţin despre ce model de argintărie ne vom alege?

- Bineînţeles!

- Prin eliminare am ajuns la două: fie Royal Danish, fie Rambler Rose.

- Rambler Rose, se hotărî Billy.

- Nu trebuie să ne pripim, zise ea. Vreau să spun că, indiferent ce alegem, cu asta rămânem până la sfârşitul zilelor noastre.

Billy se apucă să studieze catalogul.

- Royal Danish, decise el într-un târziu.

- Nici Colonial Moonlight nu-mi displace.

- Nici mie, zise Billy Pilgrim.

Şi Billy o porni din nou în timp spre grădina zoologică de pe Tralfamadore. Avea patruzeci şi patru de ani şi era expus sub cupola unui dom geodezic. Stătea lungit pe canapeaua care îi servise drept culcuş pe tot parcursul călătoriei sale în Cosmos. Era gol. Pe tralfamadorieni îi interesa cum arată corpul lui - în toate detaliile. Dincolo de peretele de sticlă se înghesuiau mii de tralfamadorieni, care îşi întindeau mâinile lor mici ca să-1 poată vedea cu propriii lor ochi. De când se afla Billy la Tralfamadore, pe Pământ se scurseseră şase luni încheiate. El se obişnuise deja cu mulţimea vizitatorilor.

Nici nu se punea problema unei evadări. Atmosfera de afară era încărcată cu cianură, iar Pământul se afla la o distanţă de 717 807 080 000 000 000 kilometri.

Billy era expus în grădina zoologică într-o ambianţă care simula o locuinţă de pe_ Terra. Majoritatea obiectelor fuseseră furate din depozitul magazinelor Sears Roebuck din Iowa City, Iowa. Se găseau acolo un televizor în culori şi o canapea extensibilă cu câte o măsuţă la fiecare capăt, pe care se vedeau o scrumieră şi o veioză. Mai erau şi un bar mic cu două scaune înalte în faţa tejghelei şi o masă de biliard, întreaga pardoseală era acoperită cu o mochetă aurie, excepţie făcând bucătăria, baia şi capacul de fier al trapei din centrul podelei. Pe măsuţa