cum manevra Nautilus în faţa lui Abraham Lincoln. În ce priveşte viteza lui, sînt cu totul lămurit. Dar nu-i de ajuns să înaintezi cu viteză, trebuie să ştii şi încotro porneşti! Trebuie să te poţi îndrepta la dreapta, la stînga, în sus, în jos! Şi mă întreb: cum puteţi oare atinge marile adîncimi, unde întîlneşti o rezistenţă crescîndă, care ajunge la sute de atmosfere? Cum puteţi apoi să vă urcaţi din nou la suprafaţa oceanului? Şi, în sfîrşit, cum vă puteţi menţine la adîncimea care vă convine? Sînt poate prea curios întrebîndu-vă toate acestea?

— Deloc, domnule profesor, îmi răspunse căpitanul, după o uşoară şovăire, căci tot nu veţi mai părăsi niciodată vasul acesta. Poftiţi în salon — el este adevăratul nostru cabinet de lucru — şi acolo, veţi afla tot ce trebuie să ştiţi despre Nautilus!

 

 

 

Capitolul XIII CÎTEVA CIFRE

 

O clipă mai tîrziu eram aşezaţi pe un divan în salon şi fumam. Căpitanul îmi arătă un desen, care înfăţişa schema vasului în secţiune transversală şi longitudinală, şi-şi începu astfel expunerea:

— Iată, domnule Aronnax, diferitele dimensiuni ale acestui vas. După cum vedeţi, el este ca un cilindru foarte alungit, ale cărui capete sînt conice. Are forma unei ţigări de foi, formă folosită, dealtfel, la Londra pentru mai multe construcţii de acelaşi gen. Lungimea cilindrului de la un capăt la celălalt este de şaptezeci de metri, iar diametrul său în partea cea mai umflată este de opt metri. Nu este deci construit întru totul ca vasele de cursă lungă, dar liniile sînt destul de alungite şi curbele destul de îndulcite pentru a putea străbate apa cu cea mai mare uşurinţă.

Cunoscînd aceste dimensiuni, puteţi afla printr-un calcul foarte simplu suprafaţa şi volumul lui Nautilus. Suprafaţa are o mie şi unsprezece metri pătraţi şi patruzeci şi cinci de sutimi; volumul, o mie cinci sute de metri cubi şi două zecimi — ceea ce înseamnă că, atunci cînd este scufundat în întregime, el deplasează sau cîntăreşte o mie cinci sute de metri cubi sau tone.

Cînd am făcut planurile acestui vas destinat navigaţiei submarine, am vrut să se scufunde în apă în proporţie de nouă zecimi, rămînînd afară numai cu o zecime. Prin urmare, el nu trebuia să dislocuiască în aceste condiţii decît nouă zecimi din volumul său, adică, să zicem, o mie trei sute cincizeci şi şase metri cubi şi patruzeci şi opt de sutimi, ceea ce înseamnă tot atîtea tone. A trebuit deci să-l construiesc după dimensiunile arătate mai sus, în aşa fel încît să nu depăşească această greutate.

Nautilus are două învelişuri, unul interior şi celălalt exterior, legate între ele prin traverse de fier în formă de T, care îi dau o tărie extraordinară. Datorită acestui fapt vasul rezistă ca un bloc, ca şi cum ar fi plin; marginea lui nu se poate rupe; ea e unită prin însăşi felul în care e făcută şi nu prin strîngerea unor nituri; omogenitatea construcţiei vasului, datorită îmbinării perfecte a materialelor, îi dă putinţa să înfrunte mările cele mai furtunoase.

Atît învelişul dinafară cît şi cel dinăuntru sînt fabricate din plăci de oţel, a căror densitate în raport cu apa este de şapte pînă la opt zecimi. Primul are cinci centimetri grosime şi cîntăreşte trei sute nouăzeci şi patru de tone şi optzeci şi şase sutimi. Al doilea înveliş, împreună cu chila, înaltă de cincizeci de centimetri şi lată de douăzeci şi cinci, şi care cîntăreşte ea singură şaizeci şi două de tone, la care se adaugă maşinile, lestul, diferitele accesorii şi amenajamente, ca şi panourile interioare, cîntăreşte laolaltă nouă sute şaizeci şi una de tone şi şaizeci şi două de sutimi, care, adunate cu cele trei sute nouăzeci şi patru de tone şi optzeci şi şase de sutimi, dau totalul cerut de o mie trei sute cincizeci şi şase de tone şi patruzeci şi opt de sutimi. E limpede?

— Da, răspunsei eu.

— Deci, reluă căpitanul, cînd Nautilus pluteşte, el iese la suprafaţă cu o zecime. Aşa că, dacă am prevăzut rezervoare cu o capacitate egală cu această zecime, deci care să conţină o sută cincizeci de tone şi şaptezeci şi două de sutimi, şi dacă le umplu cu apă, vasul, care dislocuieşte sau cîntăreşte atunci o mie cinci sute şapte tone, se scufundă. Aşa se şi întîmplă, domnule profesor. Aceste rezervoare se află în partea de jos a vasului. Deschid robinetele, rezervoarele se umplu şi vasul se scufundă, plutind la o adîncime mică sub nivelul apei.

— Bine, domnule căpitan, dar abia acum ajungem la adevărata problemă. Că vă puteţi coborî la o mică adîncime sub nivelul apei, înţeleg. Dar cînd vreţi să vă scufundaţi la o adîncime mai mare, nu întîmpină vasul o presiune crescîndă şi deci nu suferă o apăsare de jos în sus, care poate fi evaluată la o atmosferă pentru fiecare treizeci de picioare de apă, deci un kilogram pe centimetru pătrat?

— Într-adevăr, domnule, aşa e.

— Deci numai dacă ar avea o greutate egală cu presiunea apei, vasul ar putea să se coboare în adînc.

— Domnule profesor, nu trebuie să confundaţi statica cu dinamica, fiindcă puteţi face greşeli mari. Nu este greu deloc să atingi adîncurile oceanului, dat fiind că corpurile au tendinţa de a coborî. Vă rog să fiţi atent la explicaţiile mele.

— Sînt cît se poate de atent, domnule căpitan.

— Cînd am calculat greutatea pe care trebuia să o dau vasului pentru a-l scufunda, m-am gîndit mai ales la reducerea de volum pe care o suferă apa mării pe măsură ce păturile devin mai adînci.

— Foarte adevărat! răspunsei eu.

— După cum ştiţi, apa se comprimă foarte puţin. După calculele cele mai recente, comprimarea ei atinge abia patru sute treizeci şi şase zecimi de milionimi la o atmosferă, adică la fiecare treizeci de picioare adîncime. Dacă este vorba să cobor la o mie de metri, socotesc reducerea volumului la o presiune echivalentă cu aceea a unei coloane de apă de o mie de metri, adică o presiune de o sută de atmosfere. Această reducere va fi atunci de patru sute treizeci şi şase de sutimi de miimi. Trebuie deci să măresc greutatea în