— Nu, spuse tușica Ifeoma. Unchiul Eugene urcă imediat să luăm masa împreună.

Sisi intră în cameră, mirosind a mâncare și a condimente, să-i spună mamei că sosise Igwe-ul și că Papa voia să coborâm cu toții și să-l salutăm. Mama se ridică, își strânse șalul și apoi așteptă ca tușica Ifeoma s-o ia înainte.

— Credeam că Igwe-ul trebuie să stea la palatul lui și să primească oaspeți. Nu știam că vizitează casele oamenilor, spuse Amaka, când coboram scările. Bănuiesc că asta arată că tatăl tău e un om de seamă.

Mi-aș fi dorit să spună „unchiul Eugene” în loc de „tatăl tău”. Nici măcar nu se uita la mine în timp ce vorbea. Privind-o, am simțit că neajutorată mi se scurge printre degete un nisip fin, auriu.

Palatul Igwe-ului era la câteva minute de casa noastră. Îl vizitasem odată, cu câțiva ani în urmă. Nu-l mai vizitasem niciodată de atunci, totuși, pentru că Papa spunea că, deși Igwe-ul se convertise, încă își mai lăsa rudele păgâne să facă sacrificii la palatul lui. Mama îl salutase în felul tradițional, așa cum făceau femeile, aplecându-se până la pământ și oferindu-i spatele, ca s-o atingă cu evantaiul său, făcut dintr-o coadă fină de animal, de culoare pai. Seara, când am ajuns acasă, Papa îi spusese mamei că făcuse un păcat. Nu te pleci în fața altei ființe umane. Era o tradiție păgână, să te pleci în fața unui Igwe. Așa că, peste câteva zile, când ne-am dus să-l vizităm pe episcop în Akwa, nu am îngenuncheat să-i sărut inelul. Am vrut ca Papa să fie mândru de mine. Dar Papa mă trase de urechi în mașină și-mi spuse că nu am spirit de discernământ: episcopul era omul lui Dumnezeu; Igwe-ul era un simplu conducător tradițional.

— Bună ziua, domnule, nno, i-am spus Igwe-ului când am ajuns la parter.

Firele de păr ce-i ieșeau din nările largi tremurară când îmi zâmbi și-mi spuse:

— Fiica noastră, kedu?

Unul dintre salonașele de la parter fusese eliberat pentru el, soția lui și patru asistenți, dintre care unul îi făcea vânt cu un evantai aurit, chiar dacă aerul condiționat era pornit. Un altul îi făcea vânt soției, o femeie cu un ten galben și cu multe șiraguri de bijuterii atârnate la gât, pandantive de aur și mărgele, și corale. Eșarfa legată în jurul capului se lățea în față, cât o frunză de banan, și era atât de înaltă, încât mi-am imaginat că persoana care stătea în spatele ei în biserică trebuia să se ridice în picioare ca să vadă la altar.

Am urmărit-o pe tușica Ifeoma lăsându-se într-un genunchi și spunând Igwe!, cu vocea ridicată într-un salut respectuos, l-am urmărit pe el cum a atins-o pe spate. Paietele aurii care-i acopereau tunica străluceau în lumina după-amiezii. Amaka se înclină adânc în fața lui. Mama, Jaja și Obiora dădură mâna cu el, prinzându-i, plini de respect, mâna în ambele mâini. Eu am stat puțin mai mult la ușă, ca să mă încredințez că Papa vede că nu mă apropii suficient de tare de Igwe ca să mă aplec în fața lui.

Sus, mama și tușica Ifeoma s-au dus în camera mamei. Chima și Obiora s-au întins pe covor, să se joace cu cărțile de whot{22} pe care și le descoperise Obiora într-un buzunar. Amaka voia să vadă o carte pe care o adusese Jaja și s-au dus în camera lui Jaja. M-am așezat pe canapea, privindu-mi verișorii jucând cărți. Nu înțelegeam jocul, nici de ce, din când în când, unul dintre ei striga „Măgarule!” printre hohote de râs. Combina muzicală se oprise. M-am ridicat și m-am dus pe hol, oprindu-mă în fața ușii de la dormitorul mamei. Voiam să intru și să stau cu mama și cu tușica, dar în loc de asta am rămas nemișcată, ascultând. Mama șoptea; abia am putut distinge cuvintele „sunt multe butelii la fabrică”. Încerca s-o convingă pe tușica Ifeoma să-i ceară lui Papa.

Și tușica Ifeoma șoptea, dar pe ea o auzeam bine. Șoapta ei era ca ea – înaltă, exuberantă, netemătoare, puternică, mai plină decât viața.

— Ai uitat că Eugene s-a oferit să-mi cumpere o mașină, chiar înainte de a muri Ifediora? Dar mai întâi voia să ne alăturăm Cavalerilor St. Ioan. Voia s-o trimitem pe Amaka la școala mănăstirii. Voia chiar să renunț la machiaj! Vreau o mașină nouă, nwunye m, și vreau să-mi pot folosi aragazul din nou și-mi trebuie un frigider nou și am nevoie de bani să nu fiu nevoită să desfac manșetele pantalonilor lui Chima când îi rămân mici. Dar n-am de gând să-l rog pe fratele meu să se aplece ca să-l ling în fund pentru a obține toate aceste lucruri.

— Ifeoma, dacă tu… vocea blândă a mamei se pierdu din nou.

— Știi de ce Eugene nu se înțelegea cu Ifediora? Șoapta mătușii Ifeoma se auzi din nou, mai gravă, mai tare. Pentru că Ifediora i-a spus în față ce simte. Lui nu îi era frică să spună adevărul. Dar știi că Eugene se ceartă cu adevărurile care nu-i plac. Tatăl nostru moare, înțelegi? Moare. E om bătrân, cât timp mai are, gbo? Și totuși Eugene nu vrea să-l lase în casa lui, nu vrea nici măcar să-l salute. O joka! Eugene trebuie să înceteze să-I mai facă treaba lui Dumnezeu. Dumnezeu e îndeajuns de mare să-și facă treaba singur. Dacă Dumnezeu îl va judeca pe tatăl nostru că a ales să urmeze