desfăşurat în noaptea de 28-29 decembrie. După ceremonialul de îngropare a Crăciunului, feciorii se întorc la „casa jocului" împreună cu drăguţele lor.

  Pomana Crăciunului se transformă într-o petrecere nocturnă cu multe elemente orgiastice: excese de mâncare, băutură, joc şi bucurie multă, de tot felul.

  (după Ion Ghinoiu•- „Obiceiuri populare de peste an")

  CHIŞCA MOLDOVENEASCĂ

  (totuşi)

  • 1 kg carne de la gât şi fălci • 500 g păsat (crupe se spune) • 1-pahar sânge * 1 ceşcuţă apă sare, piper, după voie

  Carnea se toacă, se amestecă cu păsat, sânge, sare şi piper

  Maţul gros, bine grijit, se umple dar nu îndesat « Se toarnă apă la ambele capete, se leagă şi se pune la fiert, 1 ceas, apoi la fum

  CARNE ÎN UNTURĂ

  Francezii îi spun confit (iar la dulceaţă. confiture!) şi o consideră una din cele mai rafinate fripturi. Numai că ei îngroapă în untură spre frăgezire mai mult gâscă şi raţă şi mai puţin porcul Bunicile noastre umpleau cândva cămara cu oale de carne de porc în „unsoare" şi tare bună mai era, chiar şi vara, refriptă, cu un cartofior prăjit şi ceva zemi de usturoi, carne de porc, dezosată • cârnaţi de porc untură

  Se încinge destulă untură într-o cratiţă – circa 2 cm

  Carnea se taie felii de aprox, 3 cm grosime, se pune la prăjit (nesărata) pe fiecare parte, până se rumeneşte (dacă nu rămâne moale şi mustoasă n-am făcut nimic)

  La fel se face cu carnaţii

  Se scot carnea şi carnaţii, se straturi într-o oală smălţuită

  Se toarnă încet grăsimea – ca să curgă numai ce-i limpede, iar firimiturile şi alte cenuşi să rămână pe fundul cratiţei – până se acoperă carnea cu 2-3 cm de lichid (ca să nu se întărească, unii încing puţin ulei şi îl amestecă cu untura – dar nu-i bine, că uleiul râncezeşte repede)

  • Se mai pune oala pe plită, la foc mic, şi se lasă să bolborosească 10 minute

  • Se gura oalei şi se pune la păstrare « La 4-6 săptămâni, se mai încinge o dată oala, să nu râncezească, că paza bună, Fel greu, greu tare, ce-aţi spune de un Cabernet Sauvignon de Miniş, roşu-albăstrui (că doar vine de pe-un deal radioactiv) vechi de patru ani – vârsta la care acest vin e în sfârşit împlinit şi legat, statornic şi sigur de sine! Dar, cu toată corpolenţa lui matură şi viguroasă, cu toată măreţia lui arogantă, de vei dormi în cameră cu un Cabernet Sauvignon de Mâniş, te vei trezi într-un fin, răcoros parfum de violete!

  Sfântul Vasileeprima zi a anului, peste care părinţii Bisericii creştine au suprapus Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului. Ca reprezentare mitică, Sfântul Vasile deschide generaţia sfinţilor tineri (Sântoaderii, Sângiorzul). El însuşi considerat un fecior holtei, împărat al iubirilor, care joacă şi cânta, stă călare pe poloboc şi chefuieşte.

  De aceea, şi oamenii trebuie, în ziua lui de celebrare să petreacă şi să se veselească.

  (după Ion Ghinoiu – „Obiceiuri.")

  JUMĂRI

  Slănină proaspătă, fără şorici, dar cu câte o şuviţă de carne rătăcită ca o cărare pierdută; sare

  Se taie slănina, bucăţi de aprox, 4/4 cm într-o cratiţă de fontă groasă se încinge puţină untură

  Se pun bucăţile de slănină la foc, la început cu apă, să se încingă până la miez; se lasă să se prăjească până se fac aurii tot (mai închis, aşa, ca aurul turcesc)

  Când s-au rumenit bine, se scot şi se presează tare, uşor sau deloc, după poftă şi plăcere, aşa fierbinţi, să facă grăsimea lichidă

  Ce rămâne se şi astea-s jumările!

  Care jumări merg cu ceapă, pâine de casă, ţuică fiartă şi un vin sec, o Fetească Regală de Târnave sau o lordană de Alba, jucăuşă şi imberbă. Dar se leagă şi cu o Verdea de Panciu, mai amăruie un pic (îi zicea şi. Om Rău) sau ce o fi, numai un vin de chef să fie, de băut cu ulcica şi cu burta, că iarna e lungă, şi câte încap într-o iarnă.

  Ziua Femeilor e o celebră petrecere zgomotoasă a nevestelor dobrogene şi brăilene (şi nu numai) în ziua şi noaptea de Sfântul Ion (7 ianuarie) care păstrează amintirea anticelor manifestări orgiastice, specifice sărbătorilor dionisiace, sinonimă cu lordănitul Femeilor sau Tontoroiul Femeilor, din alte zone.

  Femeile se adună în cete mari la o gazdă unde aduc mâncare (ouă, făină, carne) şi băutură. După ce mănâncă şi beau din belşug, spunând că „se iordănesc", cântă, joacă, chiuie, ies pe drum, unde aruncă în sus bărbaţii ieşiţi întâmplător în cale şi îi duc cu forţa la râu sau la lac. Acolo îi ameninţă că îi aruncă în apă dacă nu se răscumpără cu un dar, de obicei cu o vadră de vin. Se aruncă mai multe pe o grapă trasă de celelalte femei, merg prin case şi stropesc cu apă pe cei întâlniţi etc. De Ziua Femeilor normele de bună-cuviinţă ale satului tradiţional sunt abolite, iar excesele de băutură şi petrecerile peste măsură tolerate. Femeile se considera în această zi „mai tari decât bărbaţii" şi cu mai multe drepturi decât aceştia: lipsesc de acasă, fac ce le trece prin cap, se distrează fără să dea cuiva socoteală, în unele sate, tinerele neveste, măritate în anul abia încheiat, sunt duse la râu şi udate eu apă•

  (după Ion Ghinoiu,- „Obiceiuri.")

  PIFTIE DE PORC

  Crăciun fără piftie nici cum, dacă sunt în punguţă măcar şi cele mai sâabe piţule, dea Dumnezeu să fie la toţi mai mult de atât!

  • cap de porc • limbă • şorici

  • picioare • urechi * căzături de carne * 3 kg oase – încheieturi mari de vacă, sparte l ceapă * 1 lingură sare • 1 căpăţână usturoi

  Se fierb oase de vacă, 3-4 ore, apoi se trece zeama prin sită

  În zeama asta se fierbe tot ce-i din porc, ore şi ore