Se dezosează

  • Se pune carnea în castron

  • Usturoiul se pisează mărunt-pastă şi se amestecă cu zeama de la fiert, îndelung, s-o parfumeze

  Se toarnă zeama în castron, peste carne

  Se dă la rece, să se închege

  Bază a unor creaţii mai compozite – apar în zeamă şi morcovi şi castraveciori şi te mai miri ce – această piftie, soaţa veselă a Crăciunului românesc, nu poate fi urmată decât de câteva lucruri la fel de rituale: caltaboşi, cârnaţi, sângerete, tobă şi, la marginea de jos a iernii unde se află, o ţuică fiartă, de Văleni, de Argeş, sau de care o fi ea, numai să fie!

  Moşii de piftii se petrec în sâmbăta care precede Lăsatul Secului de Brânză, când se împart pentru spiritele morţilor piftii din porcul sacrificat la Ignat.

  (după Ion Ghinoiu – „Obiceiuri.")

  IN JURUL MIELULUI CEL BLÂND sfinţirea bucatelor de paşti

  Aici e însă locul să observăm că cei mai mulţi inşi nu duc la biserică numai pască de sfinţit, ci dimpreună cu aceasta mai duc şi o mulţime de alte obiecte, precum: vreo câteva ouă roşii şi vreo câteva ouă albe fierte şi curăţite, apoi slănină, brânză nouă sau caş, cârnaţi, uni, sare, hrean, usturoi, busuioc şi sămânţă de busuioc, tămâie, smirnă, oprescure, făină, cuişoare, piper, potbal, sineală, precum şi o bucăţică din petica cu care s-au şters ouăle cele roşii.

  Iar unde este datină de a se tăia un miel sau un purcel de Paşti, nu unul îi duce şi pre aceştia (c? sfinţit, şi anume purcelul totdeauna cu o bucăţică de hrean în gură.

  Bucatele şi lucrurile sfinţite de Paşti au puteri magice, de aceea se păstrează şi se folosesc în tot timpul anului, ca leacuri, farmece şi apărătoare de multe rele.

  Slănina, Aceasta se întrebuinţează spre mai multe leacuri, precum dacă face vreo vită sau vreun om vreo rană, atunci se unge cu slănină de aceasta şi-i trece. Dacă peste an se bolnăveşte vreun om sau vreo vită şi dacă mănâncă sau unge cu slănină de aceasta, îi trece, Dacă i s-a scrintit cuiva vreun picior sau vreo mână şi se unge cu slănină de aceasta, asemenea îi trece. Dacă cineva bolnav de friguri sau de altă ceva, se pune pe o lespede tămâie albă şi neagră şi slănină, şi se afuma bolnavul. Dacă este cineva bolnav de gât sau îl doare altceva, se unge cu slănină de aceasta.

  Dacă vreo vită sângeră sau pătimeşte de vreo altă boală, i se dă slănină de aceasta de mâncat, în fine, se mai întrebuinţăză slănina aceasta încă şi la boala de dânsele.

  Hreanul Cine mănâncă hrean de acesta, când vine de la biserică acasă, acela se zice că este iute şi sănătos peste tot anul ca hreanul Iar dacă se pune prin cofele cu apă, precum şi în fântâni, apa se curăţeşte de toate aruncăturile ce se dau prin fântâni de către muierile cele pizmuitoare, iar cea mâloasă capătă un gust mai curat şi mai plăcut. Mai departe se taie şi se dă în târâte la vie tot cu această presupunere, cugetând că cam pe timpul acesta umblă mai multe boa/e, precum mai cu seamă guşatul oilor şi altele, în fine, hreanul acesta se întrebuinţează şi contra frigurilor, Untul se pune în urechea unei vite, care are pohoială sau pe care o doare vreun picior.

  Sarea se aruncă în apă spre întocmirea gustului şi mai cu seamă o păstrează şi o întrebuinţează la sfinţirea fântânilor, în loc de altă sare. O —semnă însă o dau amestecată prin mâncarea vitelor sau o întrebuinţează şi ca leac contra frigurilor şi de albeaţă.

  Sineala, şi anume de ceea ce se întrebuinţează la văruit, zice că e bună de ceas rău, şi anume când îl apucă ori pe cine boala aceasta, atunci i se dă de băut sineală de aceasta —în apă sau în alte băuturi, şi bând-o îi trece.

  Brânza nouă de primăvară şi caşul se pun de aceea cu pasca la sfinţit, ca să nu se mănânce dintr-ntâi nesfinţite, ci să fie sfinţite. Afară de aceasta, caşul se întrebuinţează şi ca leac contra frigurilor.

  Fotbalul, lat. Tussilago farfara. Acesta se pune în mulgătoarea vacilor cu apă, şi cu floarea lui se spală apoi mulgătoarea, anume ca vacile să dea lapte mult şi bun şi să fie untul galben ca floarea potbalului.-

  Zahărul Dacă are cineva albeaţă la ochi, atunci se sfarmă zahărul acesta şi se suflă în ochiul cu albeaţă, atât la oameni cât şi la vite, Cuişoarele sunt bune de pus la măsele, când acelea te dor, Făina. Când se face la vreo vită albeaţă pe vreun ochi, i se freacă ochiul cu făină de aceasta sfinţită în ziua de Paşti şi apoi albeaţa se trece.

  Usturoiul. O seamă de femei pun în blidul cu pască mai mulţi căţei de usturoi, din cauză că usturoiul sfinţit, după credinţa lor, punându-se în pământ, nicicând nu se strică, adică nu putrezeşte, Afară de aceasta, usturoiul serveşte spre alungarea strigelor de la casă. De aceea se şi ung uşorii de la uşile grajdurilor cu usturoi de acesta, anume ca să nu se apropie strigele de vite şi cu deosebire de vacile cele mulgătoare, ca să le ia mana. în fine usturoiul acesta e bun de frecat pe oamenii cei bolnavi, şi cu deosebire cei ce au vătămătura.

  Sămânţa de busuioc se sfinţeşte dimpreună cu pasca, de aceea ca busuiocul, care va răsări şi creşte dintr-însa, să înflorească mai frumos şi să miroasă mai tare şi mai plăcut ca de obicei. Iar cu firele de busuioc, care se sfinţesc, se afumă de regulă cei ce au durere de urechi.

  Busuiocul e inspiratorul dragostei, după cum se ştie; usturoiul, scutul cel mai puternic în contra strigoilor, pociturilor şi deochiturilor, precum şi apărător de boale, iar de mirosul tămâiei dracul fuge şi nu se poate lipi de om.