ei îi judecă Dumnezeu. Până la El mă ridic EU! Am să judec şi biserica şi preoţii ei. Am să le scot nimicnicia la suprafaţă ca să înţeleagă că fiind preoţi sunt DATORI să slujească oamenilor şi nu că aceştia trebuie să le aducă osanale şi să le dea bani. Îi judec nu pentru că aş fi mai bun, ci pentru că îmi place dreptatea şi pentru că nu mi-e frică nici de Dumnezeu, nici de biserică, nici de demon. Iubesc Adevărul şi Adevărul este Dumnezeu. Cu ce sunt mai buni parlamentarii care îşi dau ei înşişi imunitate pentru a fura în voie decât preoţii care spun despre ei înşişi că nu pot fi judecaţi de oameni!?

Este sursa de lumină din Reiki aceeaşi cu Duhul Sfânt? Asta este întrebarea. Şi pot afirma că este, cu certitudine. Puterea unui maestru Reiki, care are acces la spiritele arhanghelilor, nu ştiu unde ajunge, dar sigur poate primi duhul dacă este curat sufleteşte. Porumbelul se aşază pe capul celui mai curat şi mai merituos dintr-o încăpere şi sunt oameni care pot să îl cheme. Şi vine la strigătul celor curaţi.

Un maestru are acces la Taina arhanghelilor, la Maica, la Sfinţi şi Dumnezeu Tatăl, dar asta nu înseamnă că sunt feriţi de greşeli.

În ceea ce priveşte sexul, mai exact dragostea fizică, bărbaţii maeştri pot avea probleme cu erecţia, întrucât lumina nu este cea mai bună energie care să o determine. Prin lumină se poate face dragoste, dar nu sex. Or, în ziua de azi, nu prea se mai face dragoste. Spuneam la un moment dat cursanţilor mei că modul cel mai simplu în care îţi dai seama dacă faci dragoste sau sex este atunci când pierzi noţiunea timpului, când nu mai eşti interesat de performanţă şi poziţii, ci doar simţi cu totul, minte, suflet şi organ! Este clar că mergând pe drumul luminii se tinde să se ajungă la dragostea fizică, care cred că se poate face în Dumnezeu, în legile divine şi este superioară oricărui fel de artificiu.

DESPRE RADIESTEZIE

Unde greşesc radiesteziştii:

– au orgoliu mare pe biosic („ei ştiu tot!“)

– încalcă liberul arbitru al celorlalţi

– desconsideră celelalte sisteme de evoluţie, ca şi cum sistemul şi nu omul ar fi important

– se poate întâmpla să aibă prea multă milă

– faptul că ei înşişi nu respectă sistemul pe care l-au îmbrăţişat şi tot timpul optimizează parametrii, precum Voia Domnului, încercând să întoarcă lucrurile în sensul în care consideră ei că este bine

– sunt mai preocupaţi de parametri decât de defectele lor

– sunt mai preocupaţi de cum pot şunta măsurătorile prin post negru pentru a accede la un grad superior în loc să facă tot timpul voia LUI!

Sincer, după ce am scris că şeful societăţii române de radiestezie, comandorul, cum i se spune, este un încurcă lume, am avut un timp remuşcări. Credeam că am greşit şi mă simţeam vinovat. Acum însă, la un timp după ce l-am cunoscut, am realizat că aveam dreptate. Nu am să minimalizez în nici un fel meritul lui, şi anume acela de a fi construit un sistem viabil, care cultivă spiritual acest popor. Ca orice sistem de pe pământ însă a fost supus eroziunii în timp şi a determinat apariţia unor monştri, chipurile spiritualizaţi, având multă cunoaştere. Şi ce este mai periculos decât un om care are impresia că are dreptate şi mai posedă şi puterea de a o împărţi? Dar să ajungi să spui public că radiestezia este singura şcoală de sfinţi din lume mi se pare de-a dreptul paranoia! Ar fi trebuit să vadă ceea ce am văzut eu: cursuri de radiestezie ale unei mânăstiri franciscane care poate nu avea teoria de la cea română, dar ca sistem era superioară. Poate verifica prin măsurători! Îi mai scade 0-ul!

Am ajuns să fac radiestezie într-un mod foarte ciudat. După experienţa mea nu foarte constructivă cu cei de la Republica, într-o zi, prietena mea de atunci mă roagă să văd un pacient. Mi l-a recomandat ca fiind grad mai mare de radiestezie, dar având nişte probleme de sănătate pe care alţi colegi de-ai lui au refuzat să le rezolve pentru că erau prea grave. Nu dorisem să mă ocup de el tocmai din cauza problemelor create de colegii lui. Am descoperit chakrele blocate, unele rotindu-se în sens invers, câmpul ridicat de parcă şi-ar fi suflecat pantalonii, motiv pentru care picioarele i se umflaseră ca nişte butuci şi nu mai putea merge. Nici atingerea nu o suporta, cu atât mai puţin reflexoterapia. L-am chinuit puţin cu masajul osteopat şi reflexoterapia şi i-am rearanjat chakrele, sperând că se va putea vindeca singur. Cel puţin a putut realiza de unde îi venea problema şi de la cine. Mare mi-a fost însă mirarea când am descoperit după vreun sfert de oră de discuţii că chakrele lui erau la fel ca la începutul şedinţei! Câmpul lui era ridicat la loc! Nu ştiam prea multe despre câmpuri şi ce i se întâmplă, aşa că i-am propus să-i citesc molitvele trei zile la rând, de trei ori pe zi. Şi aşa am făcut, trimiţându-l în ultima zi, duminică, într-un schit, ca să-şi ceară iertare. După cele trei zile şi-a revenit, doar că era uimit că unul ca mine, orb din punct de vedere spiritual, putea face aşa ceva. Nu făceam rugăciunea din suflet, citeam molitvele Sfântului Vasile cel Mare ca pe o reţetă, iar sistemul pe care îl aplicam era unul asemănător cu gătitul după o reţetă pe care o urmezi întocmai. Nu deschideam nici un