După ţarcul maimuţelor veneau canisele. Ge-câinii rămâneau extrem de ceruţi, în special tipul celor folosiţi la mânarea turmelor de vite şi de oi. Opt pui sugeau de la cele două căţele de lapte pe care le modelase el însuşi. Ele permiteau Impliciţilor să se întoarcă la producţia de ouă fără o perioadă extinsă de alăptare. Obţinuse douăsprezece ouă invalide până să reuşească să-l modeleze pe primul. Inovaţia era una dintre cele pe care le introdusese după ce citise despre căţelele de lapte într-un text vechi al breslei. Acum intenţiona să încerce şi să o extindă la toate tipurile de genistari. Akeem îl susţinuse atunci când primul ou a eclozat, impresionat la fel de mult de tenacitatea lui Edeard şi de talentul său în modelare.

Poarta principală a incintei se afla între canisele câinilor şi lupilor. Erau şase astfel de creaturi feroce care se maturizau. Întotdeauna folositori în afara zidurilor satului, lupii erau răspândiţi ca paznici pentru Ashwell şi pentru toate fermele sale periferice. Aceştia erau, de asemenea, luaţi la vânătoare prin pădurile din jur, ajutând la înlăturarea prădătorilor nativi ai Querenciei, dar şi a grupurilor ocazionale de bandiţi. Edeard se opri şi privi înăuntru. Ge-lupii erau creaturi slabe, cu blana gri-închis, care se confundau cu cele mai multe dintre peisaje, cu boturi lungi şi colţi ascuţiţi ce puteau face bucăţi o cracă de mărime mijlocie, darămite un membru din carne şi os. Puii mari scânciră emoţionaţi când se aplecă deasupra uşii şi îi mângâie. Mâna îi era linsă de limbile calde ca de şarpe. Doi dintre ei aveau o pereche de braţe, o altă inovaţie a sa. Încercase să vadă dacă aceştia puteau mânui cuţite sau beţe. Încă ceva ce găsise într-un text vechi. O altă idee la care sătenii se arătaseră reticenţi.

Din toată curtea, cel mai mult îi plăcea aviariumul. Un adăpost circular cu deschideri arcuite la şase metri deasupra solului, chiar sub streaşină. Avea o singură uşă la bază. În interior, spaţiul liber era străbătut de grinzi largi de martoz. De-a lungul anilor, lemnul fusese puternic afectat de gheare, atât de mult încât tăietura pătrată iniţial era acum rotunjită în partea de sus. Nu rămăsese decât un singur ge-vultur, la fel de mare ca torsul lui Edeard. Pasărea avea un aranjament dublu de aripi, cu două membre ce sprijineau aripa mare din faţă dându-i o flexibilitate remarcabilă, în timp ce aripa din spate era un triunghi simplu, pentru stabilitate. Penele de smarald şi aur îmbrăcau un corp suplu, cu o falcă lungă în care dinţii fuzionaseră într-o singură margine zimţată, foarte asemănătoare cu un cioc. Ochii trisegmentaţi clipiră în jos, la Edeard, în timp ce acesta zâmbea. Invidia atât de mult ge-vulturul pentru cum putea zbura liber şi părăsi satul cu toată sclavia pământească şi irelevanţa sa. Avea o capacitate telepatică neobişnuit de puternică, permiţându-i lui Edeard să experimenteze aripile larg deschise alunecând cu vântul. Adesea treceau după-amiezi întregi în care Edeard, fascinat, se înfrăţea cuminte age-vulturului în timp ce acesta aluneca şi se năpustea peste pădurile şi văile de afară, oferindu-i gustul îmbătător al libertăţii de dincolo de sat.

Pasărea dădu din aripi, entuziasmată de apariţia lui Edeard şi de perspectiva de a zbura. Nu încă, trebui să-i spună Edeard cu părere de rău. Ge-vulturul scutură ciocul a dezgust şi închise ochii, reluându-şi postura distantă.

Incubatorul era plasat între aviarium şi felisă. Era o clădire joasă circulară, ca o jumătate de aviarium. Uşa largă de lemn încadrată de fier era închisă şi fixată în şuruburi. Era singurul loc în care ge-maimuţele nu aveau voie să meargă. Edeard avea sarcina să-l menţină curat şi îngrijit. Un raft de piatră adăpostit în partea dreaptă a uşii avea nouă lumânări groase aprinse, în mod tradiţional una pentru fiecare ou din interior. Le mătură cu televederea pe toate, încântat că embrionii creşteau în mod satisfăcător. După ce fuseseră depuse, ouălor le luase aproximativ zece zile ca să eclozeze protejate în cuiburile care, în lunile de iarnă, erau încălzite de cărbunii ce mocneau în soba de fier masiv. Va trebui să cureţe cenuşa şi să mai adauge nişte bucăţi de cărbune înainte de prânz. Unul dintre ouă trebuia să eclozeze a doua zi, socoti el. Un alt cal.

În cele din urmă, intră în felisă, cea mai mică dintre clădirile care mărgineau curtea. Pisicile genistar standard erau mici creaturi semiacvatice, cu o blană întunecată uleioasă şi picioare palmate largi, lipsite de membre superioare. Convenţia breslei le păstra ca pe unul dintre cele şapte genuri standard, deşi nimeni în afara capitalei Makkathran nu găsise vreodată o întrebuinţare pentru ele. Doar gondolierii ţineau câte o pereche în fiecare barcă, folosindu-le pentru a ţine departe de canalele oraşului buruienile şi rozătoarele.

Felisa era o cameră dreptunghiulară plină de platforme mari de piatră până la nivelul genunchiului. Lumina intra prin ferestrele prevăzute în acoperiş. Ştiind cât de prolific devenise kimuşchiul, Edeard îşi completa acum întotdeauna vederea obişnuită cu televederea în timp ce se plimba de-a lungul culoarelor înguste dintre platforme. În interior, ferestrele erau reduse la nişte fante înguste care ofereau o strălucire slabă de ametist.

De-a lungul platformelor erau plasate rezervoare de sticlă. Erau bazine foarte vechi de dimensiunea unor sicrie voluminoase, de pe vremea când fusese construită întreaga incintă. Jumătate dintre ele aveau laturile crăpate. Alge moarte şi uscate le pătau sticla, în timp ce fundul era plin cu pietriş şi bucăţi de noroi uscat. Edeard reamenajase cinci în care să-şi ţină pisicile remodelate, iar alte trei le modificase pentru a funcţiona ca rezervoare. Ţevile pe care le folosise pentru a le testa capacitatea erau împrăştiate pe podea. Toate cele cinci pisici remodelate stăteau întinse pe patul de pietriş din rezervoare, cu doar câţiva centimetri de apă clipocind slab în jurul lor. Semănau cu nişte bucăţi rotunde şi grase de carne de abanos lucios, mari cât jumătate din dimensiunea unui om. Nu aveau niciun fel de