zice el. Trebuie să te las să dansezi fără vigoare doar fiindcă ai nevoie de bani? Aşa ar putea să vină aici toţi triştii oraşului şi să se dezbrace. La revedere. Întoarce-te când te simţi măcar pe jumătate normal.

De la telefonul cu cartelă sun acasă şi întreb dacă au nevoie de ceva de la FoodSoQuik.

— Vino acasă, atât, spune sec Min. Vino direct acasă.

— Ce e? o întreb.

— Vino acasă, zice ea.

O fi găsit cineva cadavrul. Mi-o imaginez pe Bernie goală, Bernie tăiată în două, Bernie lăsată pe o bancă dintr-o staţie de autobuz. Sper şi mă rog să i se fi făcut doar ceva nu foarte rău, ceva cu care să putem trăi.

Acasă, uşa e larg deschisă. Min şi Jade stau nemişcate pe canapea, cu copilaşii în poală, se uită cu ochii mari la balansoar, iar în balansoar e Bernie, corpul lui Bernie.

Acelaşi permanent, aceiaşi ochelari, aceeaşi rochie albastră în care am îngropat-o.

Ce caută aici? Cine-ar putea fi atât de crud? Şi ce-ar trebui să facem cu ea?

Pe urmă îşi întoarce capul şi se uită la mine.

— Stai dracu’ jos, îmi spune.

Pe când trăia, n-a vorbit urât niciodată.

Mă aşez. Min îmi strânge mâna şi îmi dă drumul, strânge şi dă drumul, strânge şi dă drumul.

— Tu, nene, îmi zice Bernie, o să-ncepi să-ţi arăţi pula. O s-o arăţi şi o s-o tot arăţi. Te apropii de-o cucoană, iar dacă vrea s-o vadă – şi plăteşte s-o vadă –, îi las o amprentă pe frunte. Vezi amprenta, o-ntrebi. O să încerc să-ţi aranjez cinci pe zi, la douăzeci de dolari bucata. Adică o sută pe zi. Şapte sute pe săptămână. Banu’ jos, fără impozite. Fără reţineri la sursă. Pricepi? Asta-i partea frumoasă.

Are noroi în păr şi între dinţi, are părul năclăit şi când scoate limba ca să se lingă pe buze vedem că e neagră.

— Tu, Jade, spune ea. Mâine începi munca. Andersen Levels, Fifth cu Rivera. Îmbracă-te frumos când te duci. Poartă ceva elegant. Arată un pic de picior. Şi nu flencăni gumă. Întreabă de Len. La sfârşitu’ lunii, strângem banii pe care i-ai câştigat şi banii din pulă şi ne mutăm. Într-un loc sigur. Asta e prima parte din Faza Întâi. Min. Tu stai cu plozii. Plus că te laşi de fumat. Plus că înveţi să găteşti. Gata cu mâncarea la conservă. Trebuie să mâncăm cumsecade, ca să arătăm cât mai bine. Fiindcă îmi fac rost de-o mulţime de iubiţi. Poate voi nu ştiţi, copii, dar am murit virgină, dar-ar dracii. Fără copii, fără iubiţi. N-a intrat nimic, n-a ieşit nimic. Ha ha! Uscată ca seceta şi complet irosită, chestia asta drăguţă pe care mi-a dat-o Cel de Sus între picioare. Ei bine, o să am iubiţi de-acum încolo, jagardelelor! Ca-n filme, laţi în umeri şi toate alea, şi o reşedinţă de vară, şi excursii frumoase, şi dimineaţa o vază mare cu flori la mine-n cameră, şi-o să mi se-ntărească sfârcurile stând în bătaia vântului dinspre ocean, mâncând creveţi dintr-o cupă, jigodii ce sunteţi, în timp ce iubitu’ mă priveşte de pe verandă, cu umerii lui mari strălucind şi cu ea băţ pentru mine, chestia asta v-o garantez, copii, să dea dracii! Ha ha! Credeţi că glumesc? Nu glumesc, băga-mi-aş. N-am avut niciodată nimic! Am dus o viaţă de căcat! Nici măcar n-am zburat o dată cu avionu’, futu-i! Dar aia a fost o viaţă, iar asta-i alta. Viaţa mea nouă. Acum acoperiţi-mă. Cu o pătură. Trebuie să-mi fac somnu’ de frumuseţe. Dacă spuneţi cuiva că sunt aici, muriţi cu toţii. Plus că mor şi ei. Cui îi spuneţi, ăla moare. Îi omor cu mintea. Pot s-o fac. Acum sunt al dracului de puternică. Am primit puteri! Aşa că fără musafiri. Nu arăt chiar grozav. Aţi priceput? Aţi priceput cu toţii?

Încuviinţăm din cap. Mă duc după o pătură. Îi tremură mâinile şi picioarele şi scrâşneşte din dinţi, şi unul îi cade.

— Pune-o pe mine, lăbar ce eşti, acoperă-mă de tot! ţipă ea şi o acopăr de tot.

Pe urmă o ştergem cu tot cu copilaşi şi şoptim în bucătărie.

— Seamănă cu ea, spune Min.

— Ea e, îi zic.

— E şi nu e, spune Jade.

— Ar fi bine să facem ce spune, zice Min.

— Ce vorbeşti? spune Jade.

Stă toată noaptea în balansoar sub pătură, tremurând şi vorbind urât.

Stăm toată noaptea în patul lui Min, îmbrăcaţi complet şi ţinându-ne de mână.

— Ia uitaţi-vă ce puternică sunt! strigă pe la miezul nopţii, se aude un trosnet şi când ies din cameră uşa cuptorului cu microunde a fost smulsă, dar ea stă tot în balansoar.

Dimineaţa e în continuare acolo, tremurând şi vorbind urât.

— Ia pătura de pe mine! îmi strigă. E momentul să-i dăm drumul.

Dau jos pătura de pe ea. Nu miroase bine deloc. Acum are o ureche în poală. Tot încearcă distrată să şi-o fixeze la loc pe cap.

— Tu, Jade! strigă ea. Îmbracă-te. Du-te şi pune mâna pe slujba aia. Când îl cunoşti pe Len, apleacă-te un pic. Lasă-l să ţi se uite-n decolteu. Dă-i niţică speranţă. E obsedat, dar avem nevoie de el. Tu, Min! Pregăteşte micu’ dejun. Ceva făcut în casă. De pildă, biscuiţi.

— De ce nu-i faci tu cu puterile tale? spune Min.

— Nu te da rotundă! zbiară Bernie. Ai văzut ce i-am făcut cuptorului cu microunde?

— Nu ştiu cum dracu’ să fac biscuiţi, se vaită Min.

— Da’ să citeşti ştii, da? ţipă Bernie. Ai auzit vreodată de reţete? Ai fost vreodată în mormânt? E de cel mai mare porc! Regreţi toate lucrurile pe care nu le-ai făcut niciodată. Voi, ştoarfelor, o s-aveţi viaţă grea de tot în mormânt dacă nu vă organizaţi ca lumea, credeţi-mă! Închide termostatu’! Dă-l pe rece. Îmi place să fie rece. E ceva-n neregulă cu corpu’ meu. Nu mă simt bine.

Închid termostatul. Ea se uită la mine.

— Du-te şi arată-ţi pula! îmi strigă. Asta e prima parte din