Faza Întâi. După ce ne mutăm în casă nouă, ajungem la sfârşitu’ primei părţi din Faza a Doua. O să-ţi arăţi mai departe pula, dar numai de trei ori pe săptămână. Fiindcă o să-ncepi postliceala. Ca pregătire pentru Drept. E cea mai bună. O să fii expert. Prost nu eşti. Iar Jade o să lucreze-n weekenduri ca să acopere scăderea din banii tăi de pulă. Aţi înţeles? Aţi înţeles cum merge? Acum căraţi-vă de-aici. Tu ce-o să faci?

— Îmi arăt pula? îi spun.

— Îţi arăţi pula, corect, zice ea şi-şi dă părul pe spate cu mâna, iar un ditamai ghemul de păr îi cade, lăsând-o aproape cheală într-o parte.

— O, Doamne, spune Min. Ştiţi ce? Nici în ruptul capului nu rămân aici singură cu copiii.

— Nu eşti singură, zice Bernie. Sunt şi eu aici.

— Te rog să nu pleci, îmi spune Min.

— Ah, termină, zice Bernie, după care uşa se deschide dintr-odată şi simt un fel de pumn invizibil care mă loveşte în spate.

Afară e soare. O zi obişnuită. Un tip schimbă uleiul. Norii sunt nori obişnuiţi, soarele e un soare obişnuit şi singurul lucru neobişnuit e că hainele îmi miros a Bernie, o combinaţie de pivniţă jilavă şi costiţă putredă.

Munca merge bine. Reuşesc să-mi păstrez zâmbetul şi să-mi ascund tremurul mâinilor, iar la jumătatea schimbului primesc calificativul Ca Lumea. După prânz, o femeie mai în vârstă se apropie şi-mi spune că semăn atât de bine cu un Pilot veritabil, că nu mai suportă.

Pe cap are o amprentă. Ca de Miercurea Păresimilor, dar cu un soi de strălucire.

Nu ştiu ce să fac. Îmi iau inima-n dinţi şi o întreb pur şi simplu dacă vrea să-mi vadă pula. Şi dacă spune nu? Dacă sunt prins? Dacă i-o arăt şi nu consideră că merită douăzeci de dolari?

Apoi mă întreabă dacă vreau s-o surprind pe cea mai bună prietenă a ei cu un dans aniversar la masă. Arată spre prietena ei. O fată drăguţă, fără amprentă. Pare întru câtva familiară.

Ne îndreptăm spre ea şi de la şase-şapte metri îmi dau seama că e Angela.

Angela Silvestri.

Am ieşit cu ea când eram în ultimul an. Pe urmă tati a murit şi mami a trebuit să se angajeze la Patty-Melt Depot. Unsoarea i-a provocat o eczemă urâtă şi n-a mai putut să poarte nici măcar bluze. Plus că Min tocmai scăpa din hăţuri. Aşa că Angela venea la noi când Min tocmai se droga sub o prelată din şopron, iar mami stătea în sutien pe un scăunel de bucătărie, cu un evantai îndreptat spre burtă. Angela avea visuri. Avea planuri. Şi-a lipit în agendă o fotografie cu un birou din catalogul J. C. Penney şi a scris dedesubt Biroul meu (cândva?). Odată am văzut un Porsche negru şi a spus că era foarte frumos, dar că pe al ei îl voia roşu. Picătura care a umplut paharul a fost Ed Edwards, un beţivan voinic, unul dintre verii lui tati. Lucrurile s-au înrăutăţit atât de mult, că mami i-a închiriat boxa. Într-o noapte, Angela şi cu mine ne-o puneam pe canapea la ore târzii, când a apărut Ed mort de beat şi a început să se pişe în maşina de spălat vase.

Ce puteam să spun? Că era doar o rudă îndepărtată? Că făcea chestia aia foarte rar?

Angelei aproape că-i ieşiseră ochii din cap.

Am condus-o acasă, nu m-a sărutat, m-am întors, am curăţat maşina de spălat vase cum m-am priceput mai bine. După câteva zile am găsit în cutia poştală inelul de absolvire şi un exemplar din The Prophet.

O să fii întotdeauna prima mea iubire, scrisese ea înăuntru. Dar acum drumul meu mă poartă ceva mai sus. Să-ţi fie bine mereu. Mergi cu bucurie. Te rog să nu mă crezi crudă, e doar din cauză că-mi doresc să fac atât de multe, plus că nu mi-a venit să cred că individul ăla vi s-a pişat pe vase.

Nici vorbă să dansez la masă pentru Angela Silvestri. Nici vorbă s-o întreb pe prietena Angelei Silvestri dacă vrea să-mi vadă pula. Nici vorbă să mai stau pe-aici ca să mă vadă Angela în jacheta de pilot şi în maiou şi să se întrebe cum de m-am ratat în halul ăsta etc. etc.

Mă ascund în bucătărie până mi se termină schimbul, după care mă îndrept spre casă foarte, foarte încet, fiindcă mi-e frică de ce-ar putea să spună Bernie când m-ar vedea acolo.

*

Min mă întâmpină la uşă. Are făină pe toată bluza şi pare să fi plâns.

— Nu mai suport, spune ea. Se face bucăţi. Iese căcat din ea. Plus că m-a pus să fac o afurisită de plăcintă.

Pe masă se găseşte o plăcintă plină de cocoloaşe. Unul dintre braţe s-a desprins de corpul lui Bernie şi acum şi-l ţine în poală.

— Unde-ţi umblă mintea?! ţipă ea. Nu ţi-ai arătat pula nici măcar o dată? Crezi că e uşor să faci amprentele alea? Ia-ncearcă şi tu, deşteptule! Ştii sau nu ştii planu’? Trebuie să ne scoţi de-aici! Iar ca să ne scoţi de-aici trebuie să te foloseşti de ce ai. Şi n-ai cine ştie ce. O faţă cumsecade. Şi o instalaţie bună. Nu uriaşă, dar cu o formă ca lumea.

— Bernie, Dumnezeule! spune Min.

— Ce e, mimoză roză? strigă Bernie, după care îşi trânteşte tare braţul retezat în poală şi îi cade şi cealaltă ureche.

— Îmi pare rău, dar te-apucă greaţa, futu-i, spune Min. Mă duc pe-afară.

— De la ce te-apucă greaţa? zice Bernie. Vrei să spui că eu îţi fac greaţă? Păi cred că tu eşti aia care provoacă greaţă. Atâtea lucruri frumoase-n viaţă, şi pe unde-ţi umblă mintea? Gândeşti cu curu’ ăla pu­turos. Când îţi dă viaţa ceva, înşfacă-l. Nu te duci nicăieri. Stai în casă şi studiezi.

— Ce fac? spune Min. Ce să studiez? Nu studiez nimic. Vine-o pisi la mine-n casă şi-mi dă ordin să studiez? N-aş crede, băga-mi-aş.

—