încălțată cu cea mai bună pereche de pantofi cu toc și îmbrăcată într-un costum bine croit, care îi punea în valoare formele fără a părea că fusese gândit pentru a-i pune în valoare formele. Fluturatul genelor o ajută să treacă de paznici și să ajungă până în camera de așteptare sau mai degrabă până la scaunul din holul de marmură, sub privirea unei franțuzoaice care purta ochelari de citit. Băbătia cu mutră de păstrăv se încruntă la Nancy, dar era pregătită să zâmbească servil fiecărui bărbat în uniformă care trecea prin hol cu mâna plină de hârtii și o expresie care spunea „sunt aici pentru a salva Franța“.

Nancy se uită la ceas, apoi la femeie și din nou la ceas.

– Madame..., spuse.

Femeia era prea zbârcită și înceată ca să fie păstrăv. Ridică mâna și Nancy se gândi că arăta mai mult ca o țestoasă care dirija traficul.

– Ei știu că așteptați, madame – își aranjă ochelarii de citit și se uită în carnețel – Fiocca.

– Dar...

– Mai aveți și alte întâlniri urgente? spuse țestoasa, făcând ochii mari.

Nancy își încrucișă brațele și se trânti în scaun. Nu, nu avea. Fix asta era nenorocita de problemă. După luni în care fiecare clipă fusese plină de treburi și pericole, chiar nu avea nici un loc în care trebuia să fie.

– Madame Fiocca?

Nancy se uită în sus. Un bărbat slăbuț, cu ten măsliniu, îmbrăcat în uniformă de locotenent o privea șovăitor. Pantofii lui erau la fel de lustruiți ca podeaua de marmură. Ea dădu din cap.

– Vă rog să mă urmați.

Biroul în care o conduse fusese probabil cămara în care-și ținuse menajera măturile pe vremuri de pace. Cu toate astea, ofițerul reușise să înghesuie un birou vechi supradimensionat și un scaun potrivit pentru el. Nancy primi un scaun pliant de metal care scârțâi când ea se așeză. Rafturile pe care menajera le folosise pentru fărașe și cârpe de praf erau acum pline cu teancuri de dosare. Se uită atent în jur.

– Am crezut că e criză de hârtie, spuse ea.

El ignoră remarca și continuă să citească dosarul deschis pe masă. Dosarul ei.

– Sunt chiar aici, să știți, spuse ea după vreo cinci minute. Dacă vreți să știți ce am făcut în Franța, puteți să mă întrebați.

El îi aruncă o privire.

– Da, am primit rapoarte cum că ați fost de ajutor. Gestapoul v-a dat și o poreclă. Ce drăguț!

– Drăguț? Vi se pare drăguț?

El zâmbi. Mare greșeală. Frustrarea care se acumulase în tot timpul cât așteptase izbucni.

– Vi se pare drăguț și faptul că Gestapoul îl ține captiv pe soțul meu? Vi se pare drăguț că și eu, și el ne-am riscat viața de mii de ori în Marsilia, că am trei ani de experiență în a scăpa din mâinile naziștilor, în timp ce dumneavoastră ați aranjat hârțogăria? Când ați fost ultima dată la luptă? Eu am fugit de gloanțe luna trecută și trebuie să mă întorc acolo. Acum. Înscrieți-mă și vă las să completați hârtii.

Zâmbetul lui îngheță.

– Madame, Forțele Franceze Libere nu acceptă femei. Prin natură, nu sunteți făcute pentru război, e un fapt științific.

– Sunteți și om de știință? Incredibil. Tocmai v-am spus că am fost implicată în război de când s-au instalat naziștii în Franța, deci cred că știința a greșit.

– Dar natura dumneavoastră feminină...

– La ce anume vă referiți? La vaginul meu? Dacă am vagin înseamnă că nu pot să țin o armă în mână? Să fac rost de o ascunzătoare? Să aduc bani, oameni și muniție în secret? Să traversez un lanț muntos? Vaginul meu nu înseamnă decât că am învățat să fac toate astea și chiar mai multe. Și încă pe tocuri.

Locotenentul se lăsă pe spate în scaun, își uni vârfurile degetelor și se uită de sus la ea.

– Îmi pare rău, madame. Operațiunile Forțelor Franceze Libere nu pot fi compromise de o persoană atât de clar dezechilibrată emoțional, având în vedere felul în care vorbiți de...

Se înroși până-n vârful urechilor.

– Vagin, vagin, vagin – un termen științific, dracu’ să-l ia! țipă Nancy.

El se uită speriat în jur, de parcă se aștepta ca pereții să se prăbușească de uimire, și încercă să se adune.

– Având în vedere cunoștințele dumneavoastră de anatomie, poate ar trebui să fiți asistentă, să-i alinați pe bravii noștri luptători.

– Aș face-o dacă aș găsi vreun luptător curajos!

Sări în picioare, răsturnând scaunul