atunci când Sir Edward Grey se adresează Camerei Comunelor, personajele mele fictive sunt martore la evenimente petrecute în realitate. Spusele lui Sir Edward din acest roman corespund cu stenograma de la parlament, atâta doar că eu i-am scurtat discursul, sper însă că fără să pierd din vedere ceva important.

Alteori, un personaj real merge într-un loc fictiv, cum se întâmplă atunci când Winston Churchill vizitează Tŷ Gwyn. În acel caz, m-am asigurat mai întâi că nu era ceva neobişnuit pentru el să viziteze conace de la ţară şi că ar fi putut să o facă în jurul acelei date.

Când personajele reale poartă conversaţii cu personajele fictive, de obicei spun lucruri pe care chiar le-au rostit la un moment dat. Explicaţia pe care i-o dă Lloyd George lui Fitz cu privire la motivul pentru care nu vrea să îl deporteze pe Lev Kamenev se bazează pe ceea ce a scris Lloyd George într-o notă citată în biografia sa, publicată de Peter Rowland.

Iată regula pe care o urmez: fie scena a avut loc, fie ar fi putut să aibă loc; fie acele cuvinte au fost rostite, fie ar fi putut să fie rostite. Şi dacă, dintr-un motiv sau altul, descopăr că scena nu ar fi putut să aibă loc în realitate sau că acele cuvinte nu ar fi putut fi rostite – dacă, de exemplu, personajul se afla într-o altă ţară la momentul respectiv –, atunci o elimin din poveste.

{1} Oak Grove (în lb. engleză în original) – crâng de stejari (n. trad.).

{2} Borgmastare, în original.