Ieși pe terasă pentru a-și termina cana de ceai și se uită în jos la piscina ovală din curtea interioară. Fulgii de zăpadă se cufundau în tăcere în suprafață nemișcată în timp ce fuioare de vapori se ridicau de pe ea. Apa era prea caldă pentru a îngheța, dar nu destul de caldă pentru ca vreun copil să poată înota în ea. Edeard se gândise să ridice temperatura piscinei, așa cum făcuse în propriul apartament, dar, din nou, renunțase de teamă să nu atragă atenția asupra capacităților sale.

Boyd și Dinlay veneau de-a lungul terasei, cu obrajii roșii de la aerul rece. Dinlay era, ca întotdeauna, impecabil, cu un palton de lungime regulamentară până la genunchi și de exact aceeași culoare cu tunica. Până și butonii de argint erau de aceeași formă și mărime. Boyd alesese o manta de piele maro matlasată pe interior. Edeard o admirase atât de mult, încât se dusese la același magazin din cartierul Cobara să-și cumpere și el una.

– Totul e în regulă? a întrebat Dinlay cu nervozitate.

De la întoarcerea sa la datorie, cu două luni în urmă, se străduia din răsputeri să le dovedească colegilor că era la fel de capabil ca ei. Prea din greu, într-adevăr, dar ei strângeau cu toții din dinți așteptând să-i treacă pornirea maniacală.

Edeard o implorase pe Madona ca raidul să-l facă să se simtă din nou parte integrantă a echipei. Avea un ultim truc pentru a face ca acest lucru să devină realitate.

– Nicio mișcare. Ge-vulturii au supravegheat strada toată noaptea. Trukal și Harawold sunt încă înăuntru. Lian este cu prietena lui în Sampalok.

– Dar Ivarl?

– Este acolo unde se află întotdeauna, a spus Edeard. Era, de fapt, surprins de cât de puțin se aventura Ivarl în afara Casei cu Petale Albastre. Dar, pe de altă parte, oricine era chemat răspundea rapid la convocarea lui. Existau maeștri în Marele Consiliu care nu se bucurau de atât de mult respect. Pe partea de plus, Edeard putea să-și țină mult mai ușor adversarul sub supraveghere. Acum cunoștea Casa cu Petale Albastre mai bine decât orice altă clădire din Makkathran, cu excepția Secției Jeavons.

În ultimele două săptămâni trăsese cu urechea la planurile lor pentru jaful din cartierul Vaji. Era o încercare îndrăzneață și impresionantă de a intra în incinta Breslei Chimiștilor în timpul Ajunul Anului Nou și să fure din magazia lor lingouri de platină. Planificarea fusese făcută meticulos, pentru peste douăzeci de membri din bandă și patru gondole. Adunaseră liste de paznici, mituiseră câțiva membri ai breslei să lase anumite uși deschise și să plece, folosiseră fete pentru a se asigura că alte persoane strategice erau departe de posturile lor. Organizaseră chiar și o bătaie într-o tavernă pentru a-i ține ocupați pe polițiștii de la Secția Vaji – ce poate fi mai natural decât o încăierare între bețivi în Ajunul Anului Nou?

Odată ce a aflat toate astea, a început adevărata manipulare. Edeard le-a spus echipelor de sub comanda lui că are o sursă în banda lui Ivarl și că acolo se punea la cale un jaf.

A durat mai puțin de o zi pentru ca vestea să ajungă la urechile maestrului bandelor și a fost o adevărată bucurie să vadă suspiciunea și fricțiunile apărute apoi printre locotenenții în care altfel acesta avea încredere. Apoi, Edeard l-a convins pe Ronark să permită desfășurarea jafului, asigurându-l că „sursa“ lui îi dezvăluise locul în care lingourile aveau să fie ascunse. Acela era locul în care ar fi trebuit să aibă loc raidul polițiștilor, a insistat el, după ce vor lăsa banda să creadă că scăpase neprinsă. Spera ca unii dintre membrii seniori ai bandei să fie ademeniți la ascunzătoare când vor începe să plaseze platina la comercianții fără scrupule și bijutierii cu morală flexibilă.

După aceea, Ivarl îi chemă pe Trukal și pe Lian pentru a le comunica o mică schimbare de plan, despre care știau doar ei trei. Edeard aproape a râs, când aceștia puneau la cale pe tăcute înșelăciunea inversă. Dar în final, înșelăciunea și contraînșelăciunea care începuseră să-l zăpăcească nu mai aveau legătură cu jaful în sine. Asta era de acum între el și Ivarl. În timp ce-l privea pe dușmanul său de sub camuflaj, realiză că și el știa acest lucru.

Kanseen și Macsen au ajuns și ei în fața apartamentului lui Edeard. Păreau dornici de acțiune.

– Nicio mahmureală? a întrebat Edeard relaxat.

– Nu din noaptea trecută, a spus Macsen. Trebuie să fiu un exemplu pentru restul echipei tale. Eram în pat la ora nouă, cu o ceașcă de ciocolată caldă. Îi făcu cu ochiul lui Boyd. Alisool știe să facă o ciocolată foarte bună.

Kanseen strâmbă din nas.

– Madona să ne păzească de egoul tău.

– Să mergem, le-a spus Edeard.

Când au ajuns la Secția Jeavons, celelalte două echipe de sub comanda lui Edeard îi așteptau deja în sala mică. Toată lumea împărtășea aceeași emoție de anticipare. Droal și Urarl, liderii echipelor, au salutat amândoi, iar Edeard le-a întors salutul cu scrupulozitate. Se străduia să nu îndrepte în niciun fel atenția spre Vilby.

– E totul e în regulă? a întrebat Urarl. Era cu câțiva ani mai în vârstă decât Edeard, al treilea fiu de la o fierărie din cartierul Cobara. Strict vorbind, ar fi trebuit să fie promovat, deși niciodată nu arătase vreun resentiment față de Edeard pentru că devenise caporal înaintea lui.

– Nu s-au mișcat, asigură Edeard pe toată lumea din sală. Echipa lui Chae i-a supravegheat toată noaptea. Lingourile sunt acolo, ne așteaptă, iar noi am identificat șaptesprezece membri ai bandei care sunt implicați. Instanțele vor fi foarte ocupate în această după-amiază.

Căpitanul Ronark conduse încă trei echipe în sala mică.

– Gata de acțiune? a întrebat el.

– Da, domnule, a zis Edeard.

– Iată aprobarea pentru folosirea