armelor, a spus comandantul secției, predându-i un pergament mic cu sigiliul său oficial. Tocmai am televorbit cu comandanții secțiilor din Neph și Bellis. Câteva echipe vor sta în așteptare pentru a ajuta cu arestările. E o mișcare bună. Nu vreau să ne încurce planurile.

– Vă mulțumim, domnule.

Edeard privi cum polițistul stagiar Felax se grăbea să intre în încăpere. Flăcăul avea doar șaptesprezece ani. Se înrolase imediat după Bazinul Birmingham, împreună cu alți douăzeci de tineri.

Chae susținea că viața lui era un coșmar acum când încerca să antreneze atât de mulți ratați fără nicio valoare. În particular, desigur, era încântat.

– Toate mandatele sunt semnate, domnule, a spus Felax. Judecătorul Salby ne-a urat noroc.

Edeard băgă mandatele în buzunar fără să se uite la ele.

– Poți să stai cu noi azi, vom avea nevoie de alergători.

– Mulțumesc, domnule, a răspuns Felax cu adorație.

– Bine, atenție, vă rog, a spus Edeard, urcându-se pe o bancă. Lingourile luate de la Breasla Chimiștilor se află sub o casă din strada Whitemire, în Sampalok. Sunt păzite de cinci sau șase membri ai grupărilor criminale armate. Cu toate acestea, ne așteptăm ca mai mulți membri ai bandei să ajungă acolo în această dimineață pentru a începe distribuirea la comercianții dubioși din oraș. Păstrarea lingourilor într-un singur loc este riscantă pentru ei. Trebuie să intrăm după ce sosesc cărăușii și înainte ca ei să plece. Asta ne va permite să arestăm un număr maxim de persoane. Odată ce am recuperat lingourile, îi vom aresta, de asemenea, pe toți cei implicați în jaf. Dar trebuie să subliniez că avem nevoie de lingouri, ca dovadă. Când am ajuns prima dată la tribunal cu Arminel am învățat asta.

Un val de râs se propagă în jurul camerei.

– Avem de la această secție trei ge-vulturi și zece ge-câini de vânătoare ca întăriri și, în plus, vom avea o serie de alte echipe din Bellis și Neph. Știm că unii dintre membrii bandei sunt înarmați, acesta fiind motivul pentru care ieșim cu pistoale, dar vă rog să le folosiți numai ca ultimă soluție. Nu vreau nicio victimă. Este o operațiune de amploare care va trimite bandelor, din partea noastră, a polițiștilor, un foarte puternic mesaj de Anul Nou că acesta va fi ultimul lor an în Makkathran.

Macsen și Dinlay au condus aplauzele și fluierăturile.

– O să fie un haos total, a spus Macsen în timp ce mergeau cu gondola în josul Marelui Canal Principal, urmați de alte patru gondole care transportau restul echipei.

– De ce? a întrebat Dinlay iritat. Edeard a făcut o treabă excelentă cu organizarea.

– Ah, da? Cine va avea responsabilitatea atunci când vom ajunge? Echipele din Bellis și Neph o să vrea să-și asume meritele și vor fi conduse de sergenți. N-o spun din lipsă de respect, Edeard, dar sunt prea mulți polițiști implicați. Echipele nu sunt antrenate să lucreze împreună.

– Știu, a spus acesta.

Se așeză fericit înapoi în gondolă și zâmbi la cer. Ninsoarea se oprise, iar norii începeau să se risipească. Degetele puternice ale soarelui de iarnă străpungeau printre ei strălucind pe clădirile îmbrăcate în zăpadă ale orașului. Oamenii începeau să se întoarcă la muncă după vacanța de Anul Nou. Makkathranul avea un aer de așteptare curată. Îi plăcea asta.

– Ce pui la cale? l-a întrebat Kanseen suspicioasă.

– De fapt, e mult mai rău decât spune Macsen, a spus Edeard vesel. Se uită înapoi la gondolier, care încerca să nu-și arate prea evident interesul, apoi se aplecă ca să le vorbească în șoaptă prietenilor lui. Banda știe că venim.

– Cum? a întrebat Boyd.

– Sursa mea mi-a spus.

De fapt, legătura fusese una simplă. Trei nopți pe săptămână, Vilby făcea o vizită într-o cameră privată de la taverna Black Horse unde îl aștepta Nanitte.

– Cine în numele Madonei este sursa asta? a întrebat Macsen. Tot ce am făcut în aceste ultime săptămâni a depins de ceea ce ne-au zis ei – adică tu!

– Nu pot să vă spun.

Edeard nu-și putea aduna curajul să-i spună lui Macsen, care, desigur, probabil, nici nu și-ar mai aminti de Nanitte. Macsen mârâi și se așeză înapoi.

– Și atunci ce facem? a întrebat Dinlay.

– Le vom folosim aroganța împotriva lor.

Echipele din Bellis și Neph așteptau pe podul de la Bazinul de Mijloc. Gondola lui Edeard trase la o platformă de acostare, iar el coborî să se consulte cu cei doi sergenți responsabili. Macsen avusese dreptate, nerăbdarea lor era palpabilă. Edeard știa că nu vor da curs cererii sale politicoase de a coordona acțiunea împreună cu el. Totul se va sfârși în îmbulzeala de a face arestări. Luă o hartă și le arătă unde se afla casa suspectă de pe strada Whitemire, ei acceptând să facă o mișcare în clește, trecând cu echipele lor prin Parcul Pholas în timp ce Edeard o lua pe a lui peste Myco, astfel încât să se adune la ascunzătoare din direcții opuse. Chiar dacă membrii bandei i-ar fi simțit venind, tot i-ar fi prins.

Gondola lui Edeard își continuă drumul pe Marele Canal Principal în jos, cu cartierul Bellis pe o parte și Sampalok de cealaltă parte. Diferența era mare. De-a lungul canalului, clădirile cilindrice din Bellis aveau acoperișuri terminate în turle lungi și răsucite; balcoane Juliet în formă de cupă se bombau din pereți de parcă aceștia ar fi îmbobocit.

În Sampalok erau din reședințe mari, asemănătoare cu cea în care locuia Edeard, numai că acestea erau de trei sau patru ori mai mari, iar apartamentele erau mai mici. Familiile de aici trăiau înghesuite. Străzile largi care înconjurau locuințele erau pline de gunoi. Echipele de ge-maimuțe de salubrizare păreau incapabile să facă față. Era mai rău decât fusese în Ashwell. Și acela ar fi fost un bun punct de plecare, se gândi Edeard, îmbunătățirea condițiilor elementare de trai, să dai oamenilor așteptări mai mari. Și atunci, de ce nu face ceva