— Ah! Eisenhardt se înfioră. Atât de curând deja?

— Cu această ocazie am aflat câteva lucruri interesante, continuă Kaun cu sprâncenele încruntate, exprimând înverşunarea. MR-01 CamCorder se va baza pe o tehnologie cu totul nouă, la care înregistrarea video nu o să se facă pe bandă magnetică, ci pe un fel de disc de cristal care are o capacitate multiplă de înregistrare faţă de o bandă. O casetă video de un tip nou va avea o perioadă de înregistrare de douăsprezece ore şi, spre deosebire de caseta obişnuită, pe care trebuie să o derulezi înainte şi înapoi, va permite accesul la întreaga înregistrare, ca un hard de computer sau un CD-ROM.

Eisenhardt dădu din cap aprobator.

— Ce-i cu durata de păstrare a unei înregistrări? întrebă el.

— Acesta este punctul cel mai interesant. Conform firmei Sony, noua tehnologie, pe care ei o numesc MR - am uitat de la ce vin aceste iniţiale - va permite o înregistrare unică, ca o bandă obişnuită, dar care va avea o durată de valabilitate aproape nelimitată. Cel puţin de zece mii de ori mai stabilă decât înregistrările pe bandă magnetică, spuneau ei.

— Deci aparatul ideal pentru intenţiile unui călător în timp, sugeră Eisenhardt.

— Evident.

Kaun se aplecă în faţă cu un aer important, sprijininâdu-şi coatele pe masa de conferinţă.

— Al doilea punct interesant este că bărbatul cu care am vorbit s-a arătat foarte curios să ştie de unde cunoşteam denumirea unui proiect al camerei despre care Sony nu a făcut încă nimic public.

— Pot să-mi imaginez.

— Nu cred. Cuvânt cu cuvânt mi-a spus: „Sunteţi al doilea pe ziua de azi care întreabă de MR-01”.

Eisenhardt ridică mâinile disculpându-se.

— Nu eu am fost acela. Să sun direct la Sony fără să vorbesc în prealabil cu dumneavoastră ar fi fost o chestiune prea delicată.

— Ştiu, încuviinţă bărbatul în costumul albastru, croit pe măsura sa. Lista apelurilor telefonice a fost primul lucru pe care l-am verificat după aceea. Aţi vorbit doar o dată cu soţia dumneavoastră.

Eisenhardt înghiţi în sec. Acest mod de supraveghere era ceva nou. Şi sinistru.

— Cum adică ieri? întrebă el derutat.

— Când am sunat azi-dimineaţă la Sony, la Tokyo, era şase fără ceva seara. Bărbatul mi-a spus că primul telefon venise dimineaţa, la nouă şi ceva. Aceasta înseamnă că aici în Israel era ieri-seară ora unsprezece şi ceva.

Profesorul Wilford-Smith privea îngândurat placa albă a mesei.

— La ora aceea eram toţi împreună, constată el.

— Corect, spuse Kaun înverşunat. De aceea aş vrea să ştiu, în sfârşit, ce face Stephen Foxx ăsta tot timpul.

12

Depozitarea oaselor în osuarii era în vremurile acelea o practică funerară frecventă la iudei. Osuarele erau din piatră şi aveau forma unor lăzi dreptunghiulare, prevăzute cu ornamente tradiţionale, dar niciodată cu reprezentări de oameni. Deseori numele morţilor erau dăltuite pe pereţii lăzii. Inscripţiile funerare concepute în limba ebraică, aramaică sau greacă conţin deseori date suplimentare; într-adevăr numeroasele inscripţii funerare, găsite în necropole întinse, reprezintă o adevărată enciclopedie social-istorică a populaţiei de atunci a Palestinei, care era deja eterogenă.

Profesor Charles Wilford-Smith

Raport asupra săpăturilor arheologice

de la Bet Hamesh

Stephen Foxx şedea pe şubredul său scaun rabatabil la nu mai puţin şubreda masă rabatabilă în cortul său şi privea indispus monitorul laptopului său, al cărui farmec tehnic, rece, forma un contrast ciudat faţă de mediul înconjurător rustic. Lângă computer se afla tava cu micul dejun, pe care o sustrăsese sub privirile încrâncenate ale bucătarilor. Era din tablă gri, îndoită şi zgâriată şi ca şi farfuriile de pe ea, cana, în care se afla un lichid ciudat, asemănător cafelei, ce ameninţa să dea pe dinafară la fiecare apăsare pe tastă şi chiar tacâmurile păreau să provină din stocul armatei. Voia să folosească dimineaţa ca să se ocupe de câteva probleme care trebuiau rezolvate neapărat. Ca de exemplu acest fax. Stephen începea fiecare zi prin a conecta telefonul mobil la computer pentru a descărca din internet poşta electronică. Cea mai mare parte a e-mailurilor era produsă de celălalt computer al său, de acasă, care funcţiona zi şi noapte şi care putea primi transmisii pe fax. Dacă trimitea cineva un fax pe numărul lui Stephen, atunci el ajungea mai întâi pe harddiscul computerului său, unde ar rămânea până la întoarcerea sa; apoi, faxul era transformat printr-un proces automat în e-mail, care era trimis tot automat pe adresa de internet a lui Stephen, astfel că putea să primească mailul oriunde în lume. În felul acesta putea fi contactat chiar dacă era plecat şi, după cum arăta faxul pe care tocmai îl recitea, era foarte bine că lucrurile stăteau aşa.

Venea de la o firmă căreia îi trimisese acum cinci sau şase luni informaţii despre sistemul său de software. Mai mult dintr-o inspiraţie spontană - auzise pe cineva, în timp ce stătea la coadă în cantina universităţii, povestind că tatăl respectivului ar lucra acolo şi că existau încontinuu plângeri despre computere. Chiar în aceeaşi după-amiază tipărise mica sa broşură, adăugase o scrisorică pe hârtia sa oficială şi pusese totul într-un plic, le expediase şi uitase de asta.

Şi acum îl înştiinţaseră. Plănuiau o reînnoire a întregului sistem de prelucrare a datelor şi îl întrebau dacă le-ar putea trimite şi alte materiale informaţionale. Ataşaseră un întreg catalog de întrebări detaliate. I se cerea un răspuns cât mai curând posibil.

Ceea ce făcea problema atât de ciudată era faptul că firma făcea comerţ angro cu echipamente video de tot felul.

— Tema mă urmăreşte, murmură Stephen.

Bău o înghiţitură de cafea - la marginea cănii se depusese deja nisip zburător, care scrâşnea neplăcut printre dinţi - şi se gândi. Faxul intrase la el joi după-amiază, după ora Coastei de Est. Socotind diferenţa de fus orar, sosise de doar şase sau şapte ore. Urma sfârşitul de săptămână, asta însemna că-şi putea lăsa timp cel puţin până mâine când se aşternea liniştea Sabatului şi avea răgazul necesar. În afară de asta va trebui să se conecteze direct la computerul său de acasă pentru a obţine câteva fişiere mai mari cu imagini şi reprezentări grafice şi, deoarece pentru asta avea nevoie de o legătură telefonică, putea economisi bani serioşi dacă aştepta ora potrivită. Şi, dacă se grăbea, putea