Cărți «20000 de leghe sub mari descarcă top cărți bune despre magie online gratis .pdf 📖». Rezumatul cărții:
— Rău! Foarte rău! răspunse Ned.
— În sfîrşit, în al şaselea rînd avem plectognaţii. Ei au osul maxilar fixat pe latura intermaxilarului care formează falca, cu arcada palatină lipită de craniu, ceea ce o face imobilă — ordin care nu are aripioare ventrale adevărate şi care se compune din două familii. Ca exemplu: tetrodonul şi peştele-lună.
— Buni ca să facă de rîs cratiţa în care îi pui! strigă canadianul.
— Ai înţeles, prietene Ned? întrebă atotştiutorul Conseil.
— N-am înţeles nimic, prietene Conseil, dar dă-i înainte, fiindcă-mi placi!
— Cît despre peştii cartilaginoşi, urmă Conseil fără să se tulbure, ei cuprind numai trei ordine.
— Cu atît mai bine! făcu Ned.
— Primul ordin este al ciclostomilor, ale căror fălci sînt unite de un inel mobil şi ale căror branhii se deschid prin numeroase găuri. Acest ordin cuprinde o singură familie; din ea face parte chişcarul.
— Poate să-ţi placă, spuse Ned.
— Vine apoi ordinul selacienilor, cu branhiile asemănătoare ciclostomilor, dar a căror falcă inferioară este mobilă. Acest ordin, cel mai însemnat din întreaga clasă, cuprinde două familii. Ca exemplu: pisica de mare şi rechinul.
— Ce, strigă Ned, pisicile de mare şi rechinii la un loc!? Prietene Conseil, te sfătuiesc, în interesul pisicilor de mare, să nu-i pui în aceeaşi oală.
— Al treilea ordin este al sturionilor, ale căror branhii sînt deschise în mod obişnuit printr-o singură tăietură, avînd un opercul — ordin care cuprinde patru genuri. Ca exemplu: nisetrul.
— Aha, l-ai păstrat pentru la urmă pe cel mai bun, aşa îmi închipui, cel puţin! Asta-i tot?
— Da, şi bagă de seamă că, ştiind toate astea, tot nu ştii mare lucru, fiindcă familiile se împart în genuri, în subgenuri, în specii, în varietăţi...
— Ia te uită, Conseil, spuse canadianul, aplecîndu-se spre geam, tocmai trec nişte «varietăţi»!
— Da, peşti! strigă Conseil. Parcă am fi în faţa unui acvariu!
— Nu-i acelaşi lucru, îi răspunsei eu. Acvariul nu e decît o cuşcă, pe cîtă vreme peştii pe care îi privim acum sînt liberi ca pasărea în aer.
— Hai. Conseil, zi-le pe nume, zi-le pe nume! făcu Ned Land.
— Asta e prea greu pentru mine, răspunse Conseil. Însă domnul ar putea.
Şi într-adevăr, dacă Conseil era un clasificator neîntrecut, în schimb nu era naturalist, şi nu ştiu dacă ar fi putut să distingă un thon de o bonită. Într-un cuvînt, se deosebea cu totul de canadian, care putea să spună pe nume, fără urmă de şovăială, tuturor acestor peşti.
— Un balist! spusei eu.
— Şi încă unul chinezesc, adăugă Ned Land.
— Genul baliştilor, familia sclerodermelor, ordinul plectognatelor, şopti Conseil.
— Fără doar şi poate că împreună — Ned şi Conseil — ar fi întruchipat un naturalist de seamă.
Canadianul nu se înşelase. Un grup de balişti, cu corpul turtit, cu pielea zgrunţuroasă, cu cîte un ghimpe ascuţit pe aripioara dorsală, se juca în preajma lui Nautilus, mişcîndu-şi cele patru rînduri de ţepi din jurul cozii. Nimic nu putea fi mai frumos decît să le vezi pielea, cenuşie deasupra, albă dedesubt, ale cărei pete aurii sclipeau în viitoarea întunecată a valurilor. Printre ei fîlfiiau vulpile de mare, asemenea unor pînze luate de vînt, şi între acestea am zărit, spre marea mea bucurie, o vulpe de mare chinezească avînd spinarea galbenă, pîntecele roz şi trei ţepuşe dinapoia ochilor; o specie foarte rară şi de a cărei existenţă se îndoiau mulţi pe vremea lui Lacépède, care nu o văzuse decît într-o culegere de desene japoneze.
Timp de două ore o întreagă armată de peşti îl însoţi pe Nautilus. Îi priveam cuprinşi de o încîntare fără margini. Strigătele noastre de uimire nu mai conteneau. Ned numea peştii, Conseil îi clasifica, iar eu le admiram vioiciunea mişcărilor şi frumuseţea formelor. Niciodată nu-mi fusese dat să văd aceste animale mişcîndu-se vii şi libere în elementul lor.
N-am să numesc aici toate varietăţile care au trecut prin faţa ochilor noştri, toată colecţia mărilor Japoniei şi Chinei. Peştii se strîngeau în jurul vasului, mai numeroşi decît păsările cerului, atraşi fără îndoială de strălucitorul focar al luminii electrice.
Deodată în salon se făcu lumină. Obloanele metalice se închiseră şi priveliştea minunată dispăru. Am stat aşa, gîndindu-mă la cîte văzusem, pînă cînd privirea mi s-a oprit pe instrumentele atîrnate de pereţi. Busola arăta tot direcţia est-nord-est, manometrul indica o presiune de cinci atmosfere, deci o adîncime de cincizeci de metri, iar indicatorul mă făcu să văd că înaintam cu o viteză de cincisprezece mile pe oră.
L-am aşteptat pe căpitanul Nemo. Dar el n-a venit. Orologiul bătu ora cinci.
Ned Land şi Conseil se întoarseră în cabina lor. Am pornit şi eu spre camera mea. Acolo am găsit gata pregătită masa, care se compunea dintr-o supă de broască ţestoasă, apoi dintr-un fel de barbun cu carnea albă, puţin înfoiată, al cărui ficat, gătit separat, mi s-a părut foarte gustos, şi din muşchi de holocantă imperială, al cărei gust mi se păru mai bun decît al somonului.
Mi-am petrecut seara citind, scriind, gîndind. Apoi, cuprins de somn, m-am întins pe patul meu de iarbă de mare şi-am adormit adînc, în timp ce Nautilus aluneca prin repedele curent al Fluviului Negru.
Capitolul XV O INVITAŢIE SCRISA
M-am trezit a doua zi, 9 noiembrie, după un somn de douăsprezece ore. Conseil veni ca de obicei să întrebe «cum a dormit domnul» şi dacă am nevoie de ceva. Îl lăsase pe canadian să doarmă, ca pe unul care toată viaţa lui n-ar fi avut altceva de făcut. Îl ascultam pe Conseil cum îndruga vrute şi nevrute, şi abia dacă îi răspundeam cu cîte o vorbă. Mă gîndeam la căpitanul Nemo; nu venise să ne vadă în ajun şi nădăjduiam să-l întîlnesc astăzi. În cîteva clipe mi-am îmbrăcat hainele de byssus; materialul din care erau făcute îi dădu lui Conseil destulă bătaie de cap. I-am spus că e o ţesătură din fibrele lucioase şi mătăsoase pe care le lipeşte pe stînci un soi de moluşte ce trăiesc în