ţie, cititorule, care eşti viu. Da, aşa mort cum sunt, pot să te manipulez. Oriunde ai fi, pe oricare continent te-ai afla, în oricare epocă, pot să te oblig să mă asculţi prin intermediul acestei Enciclopedii a cunoaşterii relative şi absolute. Şi o să ţi-o dovedesc pe loc. Iată ce ordin îţi dau:

ÎNTOARCE PAGINA!

Vezi? M-ai ascultat. Sunt mort şi, totuşi, m-ai ascultat. Exist în cartea aceasta. Trăiesc în cartea aceasta! Iar cartea aceasta nu va abuza niciodată de puterea cuvintelor sale deoarece ea este complicele tău. Întreab-o iarăşi şi iarăşi. Vei constata că este mereu disponibilă. Răspunsul la toate întrebările tale se va găsi totdeauna înscris pe undeva, în sau printre rândurile sale.

 

EDMOND WELLS,

Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul II.

 

 

 

43. UN FEROMON CARE TREBUIE CUNOSCUT

 

Chli-pou-ni a trimis după 103 683. Gărzile sale au căutat-o pretutindeni înainte de-a o găsi, până la urmă, în sectorul staulelor scarabeilor.

O conduc apoi la Biblioteca chimică.

Regina se află acolo, stând aproape aşezată. Probabil că tocmai consultase vreun feromon, deoarece vârfurile antenelor îi sunt încă ude.

Am chibzuit mult la tot ce am discutat noi două.

Chli-pou-ni recunoaşte, pentru început, că optzeci de mii de soldaţi poate să pară un număr insuficient pentru omorârea tuturor Degetelor de la Pământ. Tocmai a avut loc un accident, o catastrofa, care lasă loc unor prevestiri cât se poate de sumbre în privinţa puterii monştrilor acestora. Nişte Degete au răpit oraşul Giou-li-kan. L-au luat cu totul, în întregime, într-o cochilie transparentă!

Lui 103 683 îi vine greu să creadă într-o asemenea minune. Cum s-a întâmplat şi de ce?

Regina nu ştie. Evenimentele s-au desfăşurat prea repede şi singura supravieţuitoare se află încă sub şocul provocat de cataclism. Dar cazul oraşului Giou-li-kan nu este izolat. În fiecare zi sunt semnalate noi incidente provocate de Degete.

Totul se petrece ca şi cum Degetele s-ar înmulţi foarte repede. Ca şi cum s-ar fi hotărât să invadeze pădurea. Pe zi ce trece, prezenţa lor devine tot mai palpabilă.

Ce spun martorii oculari? Puţine dintre afirmaţiile lor pot fi verificate. Unele vorbesc despre nişte animale negre şi plate, în timp ce altele afirmă că sunt rotunde şi de culoare roz.

Se pare că e vorba de nişte făpturi bizare, care reprezintă o anomalie a naturii.

103 683 rămâne pe gânduri.

(Şi dacă totuşi sunt zeii noştri? Nu cumva suntem pe punctul de-a ne răzvrăti împotriva zeilor noştri?)

Chli-pou-ni îi cere furnicii-soldat să o urmeze şi o conduce în vârful domului. Acolo, mai multe luptătoare o salută şi o înconjoară formând un cordon de protecţie. Pentru o producătoare unică de ouă e periculos să iasă în aer liber: o pasăre, de exemplu, ar putea ataca oricând indispensabilul sex personificat al Bel-o-kan-ului.

Artileristele au luat deja poziţie, gata să tragă în cea mai vagă formă ce le-ar pătrunde în câmpul vizual.

Înconjurând vârful domului, Chli-pou-ni ajunge într-o porţiune degajată a pistei de decolare, unde se găsesc câţiva scarabei-rinoceri care rumegă domol muguri. Regina îi propune lui 103 683 să urce pe unul din ei, a cărui cuirasă neagră, cu o nuanţă uşoară de arămiu, scânteiază în lumină.

Iată una din minunile mişcării noastre evoluţioniste. Am reuşit să domesticim aceste mari animale zburătoare. Încearcă să te foloseşti de unul.

103 683 nu ştie însă nimic despre felul cum se pilotează coleopterele.

Chli-pou-ni îi trimite câţiva feromoni de îndrumare:

Menţineaţi în permanenţă antenele lângă ale lui. Indică-i drumul concentrându-te cât poţi de puternic. Bidiviul tău te va asculta foarte prompt, după cum vei putea constata. Iar atunci când iei viraje, nu încerca să le compensezi aplecându-te în partea opusă. Caută să însoţeşti scarabeul în fiecare mişcare pe care o face.

 

 

 

44. CCG-ul ESTE TOT CE VA DORIŢI

 

GCG-ul avea ca siglă un vultur alb cu trei capete. Două dintre ele, înclinate periculos, păreau gata să cadă. Al treilea, înălţat semeţ, arunca un jet de apă argintie.

Vederea nenumăratelor hornuri fumegânde te făcea să te întrebi dacă nu cumva uzina aceasta nu fabrica toate produsele din regiune. Întreprinderea constituia un orăşel în toată regula, în interiorul căruia se circula cu maşini electrice.

În timp ce comisarul Méliès şi inspectorul Cahuzacq se îndreptau spre clădirea Y, un cadru comercial le explica faptul că CCG fabrica îndeosebi paste chimice ce serveau ca bază pentru produsele farmaceutice, menajere, din material plastic şi alimentare. Două sute douăzeci şi cinci de tipuri de detergenţi şi de sode caustice, toate concurând între ele, proveneau din acelaşi praf de săpun de bază al CCG. Cu aceeaşi pastă ― precipitat de bază a CCG, trei sute şaizeci şi cinci de mărci diferite îşi disputau clientela supermagazinelor. Pastele răşinoase sintetice ale CCG se transformau în jucării şi mobilă...

CCG era un trust internaţional cu sediul în Elveţia. Consorţiul se afla în fruntea producţiei mondiale din nenumărate sectoare: pastă de dinţi, cremă de ghete, cosmetice...

Ajunşi la blocul Y, poliţiştii fură conduşi în laboratorul fraţilor Salta şi al Carolinei Nogard. Descoperiră surprinşi că mesele lor de lucru erau învecinate. Méliès întrebă:

― Se cunoşteau?

Chimistul cu faţa plină de coşuri, îmbrăcat în halat alb, care îi conducea, exclamă:

― Lucrau uneori împreună.

― Avuseseră recent un proiect în comun?

― Da, dar hotărâseră să-l ţină deocamdată secret. Nu voiau în ruptul capului să-l dezvăluie colegilor; spuneau că e prea devreme.

― Ce specialitate aveau?

― Erau generalişti. Se ocupau de multe din sectoarele noastre de cercetare şi dezvoltare. Ceara, prafurile abrazive, cierurile de tâmplărie, toate aplicaţiile practice ale chimiei îi interesau. Îşi puneau frecvent talentul în comun, şi cu succes, de altfel. În privinţa ultimelor lor teme de lucru însă, vă repet că nu au suflat o vorbă nimănui.

Frământat de gândul care nu-i dădea pace, Cahuzacq întrebă:

― Credeţi că ar fi putut lucra la descoperirea unui produs care să-i facă pe oameni transparenţi?

Chimistul rânji:

― Care să facă oamenii invizibili, adică? Glumiţi, desigur.

― Deloc. Sunt cât se poate de serios. Specialistul păru de-a dreptul zăpăcit.

― Bine, atunci să vă explic: trupul nostru nu va putea să devină niciodată translucid. Suntem compuşi