Se leagă strâns rezultatul într-un şervet curat, se pe un fund de lemn, înclinat, cu o greutate plată – 5-6 kg deasupra, să-i scoată apa

  După opt – zece ore de stat la rece, se oferă ornamentată de biscuiţi sau pişcoturi

  Nu putem numi-o reţetă, larg ortodoxă, românească, dar, dacă ea e, de secole, pe toate mesele trans-vestnistrene, până la Carpaţi, putem s-o ignorăm?

  Cea mai însemnată coptură, pe care o mănâncă atât românii din Bucovina cât şi cei din Moldova în decursul sărbătorii Paştilor, este pasca plural paşti, dim. păscută plural păscute.

  Pasca se face în cele mai multe părţi din Bucovina numai din făină curată de grâu ales, cernută prin sită deasă, care mai înainte.de aceasta se plămădeşte şi, după ce se pune în plămădeală aluat, se lasă ca să dospească până ce creşte şi dă să iasă din chiersinul sau covată în care s-a frământat, afară.

  O seamă de românce însă, şi anume.cele mai.sjărmane,o Jac din făină de grâu cernută prin sită deasă şi amestecată cu jăină de păpuşoi, cernută asemenea prin sită deasă.

  Cauza de ce se face pasca pretutindeni numai din făină de grâu e următoarea:

  Cea mai mare şi mai însemnata sărbătoare de peste an,e Pastile, deci şi coptura cea mai însemnată, ce se face pentru această sărbătoare este pasca. Şi fiindcă această coptură e cea mai însemnată, fără de care, cel puţin în Bucovina, nici nuar veni cuiva a crede ca.su/it Pastile, de aceea trebuie ca să se şi facă numai din pâinea cea mai aleasă. Iar pâinea cea mai aleasă după credinţa şi spusa românilor, este grâul pentru că el e cinstea mesei. De aceea se şi face pasca mai ales din făină de grâu.

  Se mai face pască, după cum am amintit ceva mai sus, din făină de grau amestecată cu făină de păpuşoi. Şi asta numai din cauză că, pe când grâul este cinstea mesei, pe atunci păpuşoiul e hrana casei.

  Din altfel de făină însă nu se face nici chiar de către cei mai sărmani şi mai nevoiaşi oameni.

  Cea mai îndătinată şi mai răspândită formă care i se dă pastei e cea rotundă, pentru că se crede şi se zice că scutecele cu care a fost Domnul lisus Hristos înfăşat încă au fost rotunde, apoi în patru cărnuri sau mai bine-zis patrunghiulare, pentru că şi mormântul în care a fost Domnul nostru lisus Hristos înmormântat încă a fost pătrat sau patrunghiular.

  Grosimea pastei e cel mult de un lat de deget, adică tocmai ca şi azima ce-ofac româncele la diferite ocaziuni, cu acea deosebire numai că, pe când azima se face totdeauna din aluat nedospit, pe atunci pasca se făcea numai din aluat bine dospit, în care se pune-sare şi lapte dulce de vacă, apoi, după împrejurări, şi capete pisate de cuişoare, scorţişoară pisata şi câteodată şi şofran.

  Atât pe de laturi sau margini, cât şi la mijlocul ei, se pun un fel de sucituri sau împletituri, asemenea din aluat, simple sau împodobite la distanţe anumite cu nişte steluţe, şi anume sucitura sau împletitura primă sau lăturaşă în formă rotundă sau pătrată, după cum e şi pasca, iară cele de la mijloc în formă de cruce, care însemnează crucea pe care a fost Mântuitorul lumii răstignit, Se fac însă şi paşti simple, adică fără de împletituri şi fără de cruce la mijloc, ci numai cu zimţi pe margine. Acestea se numesc paşti cu zimţi sau paşti simple, iar cele cu cruci se numesc paşti cu cruce sau pastile Paştilor, singular pasca Paştilor. între împletiturile sau suciturile acestea, adică între zimţi, sau împletiturile mărginaşe şi între cruce, se pune de regulă brânză de vaci, mai rar de oi, sărată şi frământată cu gălbenuş de ou, unsă şi netezită pe deasupra cu un feleşteu sau penel, făcut din pene de găină, care se întinge în gălbenuş de ou, şi împodobită cu stafide şi cu bucăţele mici de frunză verde de leuştean.

  Unele femei însă, pe lângă ouăle pe care le bat în brânză, şi pe lângă stafide, mai pun încă în aceasta scorţişoare şi zahăr. Femeile cele sărmane, care nu au brânză, cumpără oleacă de mălai mărunţel sau păsat, îl fierb în lapte dulce şi cu acesta fac apoi pastile. Pastile Paştilor, adică celea ce se înfrumuseţează cu o cruce diametrală împletită sau simplă, după cum e şi cercul, sunt menite de regulă să se ducă în ziua de Paşti la biserică, ca să se sfinţească; cele simple ca să le mănânce familianţii, iar cele micuţe, numite păscute, se fac anume spre bucuria copiilor, unde sunt de aceştia, sau spre a se da săracilor, care stau şi cerşesc la uşa sau poarta bisericii.

  Găocile ouaâor, care s-au întrebuinţat la facerea paştilor, nicicând nu se ard, nici nu se aruncă în fiece loc, ci ele se strâng toate cu cea mai mare băgare de seamă într-un vas anumit, iară după ce s-a făcut acuma pasca se duc şi se aruncă toate pe o apă curgătoare, anume ca peste vara să nu apuce uliul găinile şi puii acestora, însă mai cu seamă ca să se ducă până în ţara rocmanilor sau blajinilor şi să le dea acestora de ştire că au sosit Pastile şi să le serbeze şi ei.

  Asemenea şi făina de păpuşoi, ce se presură pe lopata cu care se bagă pastile în cuptor ca să se coacă şi care împiedică lipirea paştilor de lopată, după ce s-au copt pastile, nu se şterge de paşti şi se aruncă în orişice loc, ci se rade frumuşel şi strângându-se toată se presură pre răsadul de curechi, anume ca să nu-l mănânce pre acesta puricii.

  O seamă de românce fac pasca în Joia mare, însă cele mai multe o fac în Sâmbăta Paştilor, şi asta din cauză ca peste sărbătorile Paştilor să nu se strice, căci fiind făcută cu brânză şi cu ouă şi