măsuţă cu o carafă de apă pe ea, patru fotolii şi, într-un colţ, o consolă cu macheta antediluviană şi prăfuită ca vai de ea a unui spectacol de revistă. Pe un perete atîrnau afişe vechi. Se înţelege de la sine că mai era acolo şi o casă de bani, nu prea mare, ponosită şi coşcovită, care se înălţa în stînga lui Rimski, lîngă masa de scris.

De dimineaţă, directorul financiar se afla într-o proastă dispoziţie, în timp ce Varionuha, dimpotrivă, era plin de însufleţire, activ şi deosebit de agitat. Nu găsea însă o canalizare energiei sale.

Acum stătea ascuns în biroul directorului financiar, să nu dea cumva ochii cu amatorii de bilete de favoare, care-i otrăveau viaţa, mai cu seamă în zilele ce urmau după schimbarea programului. Şi era tocmai o zi din acelea. Îndată ce zbîr-nîia telefonul, Varionuha lua receptorul şi minţea:

— Cu cine? Cu Varionuha? Nu-i aici. A ieşit.

— Mai telefonează-i, te rog, încă o dată lui Lihodeev, îl rugă iritat Rimski.

— Dar nu-i acasă. L-am trimis pe Karpov pînă la el, nu e nimeni în tot apartamentul.

— Ptiu, drace! şuieră printre dinţi Rimski, ţăcănind la maşina de calculat.

Uşa se deschise şi un plasator al teatrului tîrî înăuntru un maldăr gros de afişe suplimentare proaspăt tipărite; pe o foaie de hîrtie verde cu litere roşii de o şchioapă era tipărit:

ASTĂZI ŞI ÎN FIECARE SEARĂ LA TEATRUL DE VARIETĂŢI, PESTE PROGRAM

PROFESORUL WOLAND

ŞEDINŢE DE MAGIE NEAGRĂ CU

DEZVĂLUIRI TOTALE

Depărtîndu-se cu cîţiva paşi de afişul pe care-l aruncase peste macheta din colţ, Varionuha îl admiră cît îl admiră şi porunci plasatorului să fie lipite numaidecît toate exemplarele.

— E bun... frapant! îşi dădu cu părerea Varionuha după plecarea plasatorului.

— În ce mă priveşte, îmi displace profund năzbîtia asta, mîrîi Rimski, aruncînd priviri furioase prin ochelarii cu ramă de baga, spre afişul cu pricina; şi, în general, mă mir cum de i s-a permis să prezinte aşa ceva.

— Nu, Grigori Danilovici, n-ai dreptate! Este o iniţiativă foarte subtilă. Tot hazul va fi dezvăluirea.

— Nu ştiu, nu ştiu, găsesc că nu are nici un haz... şi întotdeauna el trebuie să născocească ceva de felul ăsta!... Măcar să ni-l fi arătat pe magician! Tu l-ai văzut? De unde l-o fi pescuit, naiba ştie.

Se constată că nici Varionuha nu-l văzuse pe magician, în ajun, Steopa năvălise („ca un nebun”, după expresia lui Rimski) în biroul directorului financiar, cu ciorna contractului gata scrisă, dăduse dispoziţie ca textul să fie transcris numaidecît pe curat, iar lui Woland să i se achite banii. Magicianul o ştersese, şi nimeni, în afară de Steopa, nu-l mai văzuse la faţă.

Rimski se uită la ceas — era două şi cinci; şi se înverşuna de-a binelea. Cum să nu te înverşunezi? Lihodeev telefonase pe la unsprezece, spunînd că va veni peste o jumătate de ceas, şi nu numai că nu venise la teatru, dar dispăruse şi de acasă.

— La mine treaba stă pe loc, aia e! mîrîia furios Rimski, arătînd cu degetul un munte de hîrtii nesemnate.

— Să nu fi nimerit ca Berlioz, sub tramvai! zise Varionuha, ţinînd la ureche receptorul în care răsunau nişte semnale joase, prelungite şi fără speranţă.

— Bine ar fi... zise printre dinţi Rimski, abia auzit.

În aceeaşi clipă, în cabinet intră o femeie cu jachetă de uniformă, fustă neagră, cu şapcă pe cap şi pantofi sport în picioare. Din geanta pe care o purta la brîu, femeia scoase un pătrăţel alb şi un caiet, întrebînd:

— Unde-i Varieteul? Aveţi un suprafulger. Semnaţi de primire.

Varionuha puse o înfloritură indescifrabilă în caietul femeii şi, îndată ce uşa se închise după ea, desfăcu pătrăţelul. Citi conţinutul, clipi din ochi şi întinse telegrama lui Rimski.

Avea următorul conţinut: „Ialta, Moscova Varietăţi Stop Astăzi unsprezece treizeci miliţia judiciară prezentat şaten cămaşă de noapte pantaloni desculţ alienat recomandat Lihodeev director Varietăţi Stop Telegrafiaţi fulger Miliţia judiciară Ialta unde director Lihodeev Stop.”

— Bonjur! exclamă Rimski, adăugind: încă o surpriză!

— Falsul Dimitrie! făcu haz de necaz Varionuha şi spuse în receptor: Telegraful? Cont Teatrul de varietăţi. Primiţi o telegramă superfulger. Alo „Ialta Miliţia judiciară... Director Lihodeev aici Stop Director financiar Rimski”...

Fără să facă vreo legătură cu înştiinţarea privitoare la impostorul din Ialta, Varionuha se apucă din nou să-l caute pe Lihodeev la telefon pretutindeni şi, bineînţeles, nu-l găsi.

Tocmai în momentul cînd Varionuha, ţinînd în mînă receptorul, chibzuia unde să mai sune, îşi făcu apariţia femeia care adusese prima telegramă şi-i înmînă administratorului un nou pătrăţel. Despăturindu-l grăbit, Varionuha citi conţinutul şi scoase un fluierat.

— Ce mai e? întrebă Rimski, tresărind nervos.

Celălalt îi întinse în tăcere telegrama şi directorul financiar citi: „Implor daţi crezare Stop Aruncat Ialta hipnoză Woland Stop Telegrafiaţi fulger Miliţia judiciară confirmarea identităţii Stop Lihodeev.”

Stînd cap lîngă cap, cei doi recitiră telegrama, după care rămaseră tăcuţi, uitîndu-se unul la celălalt.

— Cetăţeni! se supără femeia. Iscăliţi de primire, şi după aceea tăceţi cît vreţi! Nu vedeţi că distribui telegrame fulger?

Cu ochii pironiţi pe telegramă, administratorul semnă strîmb în caietul femeii, şi aceasta dispăru după uşă.

— N-ai vorbit cu el la telefon pe la unsprezece şi ceva? începu administratorul în culmea uimirii.

— E caraghios ce spui! ţipă cu glas ascuţit Rimski. Am vorbit sau n-am vorbit, ce importanţă are? Cert este că nu poate fi el la ora asta la Ialta! E caraghios!

— E beat... zise Varionuha.

— Cine-i beat? sări Rimski, şi din nou tăcură, uitîndu-se unul la celălalt.

Nu exista nici un dubiu că cel care telegrafiase din Ialta era un impostor sau un nebun. Altceva era ciudat: de unde mistificatorul din Ialta îl cunoştea pe Woland, abia sosit în ajun la Moscova? De unde ştia el că Lihodeev ar avea vreo legătură cu Woland?

— „Hipnoză”... repetă Varionuha cuvîntul din telegramă. De unde ştie el de existenţa lui Woland? Clipi din ochi şi deodată ţipă pe un ton hotărît: Nu! E o aiureală!... O aiureală!

— Unde o fi tras el, acest Woland, lua-l-ar dracu să-l ia? se interesă Rimski.

Varionuha ceru agenţia „Inturist” şi, spre profunda mirare a lui Rimski, îl înştiinţa că Woland a tras la locuinţa lui Lihodeev. Varionuha formă după aceea numărul de telefon al lui Lihodeev