nu şi azi, îl preocupa prea mult răzbunarea ca să se mai gândească la maimuţe, iar pe urmă ieşi la lumină, deplasându-se într-o zonă mai fericită de Bueno Verde deschise şi elefantine, care stăteau foarte onest cu ochii mari şi deschişi, care erau ferestrele lor de la etajul doi, şi când trecu prin dreptul lor le zise în gând SALUT celor doi elefanţi, şi aceştia la rândul lor îi spuseră, cu glasurile lor de plăvani cumsecade: „Hei Cody HEI CODY.“

Cvartalul avea întru câtva forma Americii de Sud, iar când viră strâns pe lângă Capul Horn se uită peste Câmp la căsuţa lui galbenă, care nu era nici Monte Vista, nici Bueno Verde, ci precedea împărţirea în grupuri de case, mirosea a pişat de pisică şi sânge de la hamburgeri şi fusese botezată recent de iubitul lui mami, jigodia de Daryl, Casa FIRPO, FIRPO fiind cuvântul pe care-l folosea Daryl ca să se refere la toate lucrurile rele sau dubioase pe care le făcea el, Cody. Uneori, mami şi Daryl se prefăceau că FIRPO era un termen afectuos şi-l ciufuleau la rostirea lui, însă alteori îi dădeau un ghiont sau îl ciupeau, iar în unele situaţii când credeau că nu-i auzea îşi şopteau foarte pe ascuns şi mişeleşte unul altuia atac FIRPO în curs, iar el se ducea la el în cameră şi scotea fornăitul ăla în şifonier, după care ei veneau şi-l amendau cu câte douăzeci şi cinci de cenţi pentru fiecare fornăit pe care li se părea că-l auziseră, ceea ce adeseori însemna mult mai mult decât fusese cazul în realitate.

Uneori, noaptea, la el în cameră, mami îl alina mângâindu-l pe capul mare şi lătăreţ şi spunându-i că nu trebuia să plătească toate sferturile de dolar pe care le datora din cauza fornăitului, însă alteori îi spunea că, dacă nu se potoleşte şi nu dă jos câteva kile, cum o să scoată vreodată pe cineva în oraş la liceu, fiindcă, nu-i aşa, cine-ar vrea să iasă cu un malac care fornăie, iar apoi n-avea ce să facă, îl cuprindea agitaţia când se gândea la liceu, aşa că scotea un fornăit, iar ea zicea: „Amuzant nevoie mare, sper că măcar tu te distrezi, fiindcă eu nu râd nici cât un pârţ de muscă.“

Casa Dalmeyerilor i se ivi acum în câmpul vizual.

Maşina Dalmeyerilor dispăruse.

Venise Clipa Atacului.

Lovitura decisivă pe care era pe punctul s-o dea furtunului Dalmeyerilor o să constituie sfârşitul lui FIRPO pe pământ şi toţi, inclusiv mami, o să trebuiască să se încline în faţa lui, spunând: „Vai de mine şi de mine, o să poţi să ne ierţi vreodată, cum a fost în stare cineva FIRPO să pună la cale şi să ducă la îndeplinire un plan atât de îndrăzneţ şi de bărbătesc?“

Mulţimea ţâşnise în picioare, urlându-i acum numele, iar el trecu din nou pe lângă casa chinezoiului, uite şi aleea pe care trebuia să intre ca să treacă strada până la Dalmeyeri, dar pe urmă, drace, merse prea repede şi o rată, iar crainicii din cabina de deasupra salciei icniră de plăcere în faţa deciziei lui bruşte şi decisive de-a vira pe afurisita de peluză nou-nouţă de la casa bondoacei. Bicicleta lui lăsă o urmă pe gazon şi bufni peste bordură, iar când maşina albă îl lovi, băiatul şi bicicleta zburară împreună într-un arc înalt şi comic peste stradă şi izbiră stejarul de vizavi cu o asemenea violenţă, încât bicicleta se înfăşură în jurul copacului, iar băiatul zbură înapoi pe stradă.

Aaaah aaaah, Daryl o să se oftice şi-o să spună: „Cody de ce sângerezi ca un porc înjunghiat, căcăţel cu ochi ce eşti?“ Era ceva roşu de-n neregulă cu tenişii lui Arroe. La Payless, când au cumpărat tenişii Arroe, mami a spus: „Dacă te mai vânzoleşti, o să ajungi cu faţa-n jos pe covorul ăsta şi-o să-ţi tăbăcesc fundul ăla mare cu mâna“. Daryl o să spună: „Eu îţi cumpăr o bicicletă nouă şi tu ce faci, o paradeşti!“ Mami o să vină cu o cârpă de vase şi-o să înceapă să cureţe sângele, iar Daryl o să zică: „Nu strica şi cârpa de vase, lasă-l să doarmă cum şi-a aşternut, o să-l curăţ eu cu furtunul în curte, un pic de tremurici n-o să-l omoare, a comis crima, s-o plătească prima.“ Sau poate că mami o să facă o criză ca-n noaptea când a alunecat şi-a căzut în piesa de la şcoală, iar donşoara Phillips i-a zis: „Spune-i maică-tii, Cody, cum ai ajuns să aluneci şi să cazi în timpul piesei de la şcoală, pentru ca toată lumea din sală să se uite la tine, nu la Julia, care îşi spunea chiar atunci cea mai importantă replică.“

Iar mami a spus: „Cody, eşti surd?“

Iar donşoara Phillips a spus: „A alunecat fiindcă atunci când i-am zis să nu meargă pe unde se dăduse cu mopul credeţi c-a ascultat? Nu, nici vorbă, a călcat cu bună ştiinţă taman acolo şi pe urmă s-a dus de-a berbeleacul.“

Exact aşa face şi acasă, a spus mami. Uneori cred că i-au greşit sinapsele.

Iar donşoara Phillips a spus: „Ei bine, Cody, azi ai învăţat o lecţie preţioasă, care e că, dacă-ţi spune cineva să nu faci ceva, să nu-l faci, fiindcă poate că cineva-ul ăla ştie ceva ce tu nu ştii, fiindcă a trăit mai mult decât tine.“

Iar Daryl a zis: „Sau i-o fi plăcut să cadă-n cur de faţă cu toţi prietenii.“

Acum, un angajat cu părul alb şi fără cămaşă se apleca asupra lui, numai piele şi os, atingându-l peste peste peste tot, de parc-ar fi vrut să vadă dacă purta vestă antiglonţ, făcându-i respiraţie gură la gură foarte stângaci, cu o cruce de argint atârnându-i la gât şi cu smocuri de păr alb în jurul sfârcurilor.

Vai de mine, o, Doamne, spuse angajatul, nu muri, amice, te rog, spune ceva, rămâi aici cu mine, hai c-o să scăpăm cu bine.

Ce dinţi aiurea. Ce angajat. Mâinile angajatului se agitau ca ale bătrânelor din filme când se umflă