Se căpătuşeşte tava cu aluat şi se umple cu drob crud

  Se înveleşte complet drobul, se unge cu ou şi se dă la cuptor, la foc potrivit, până se colorează şi se-ntăreşte aluatul (cam o jumătate de oră)

  Taină: Drobul acesta, dacă e lăsat prea mult la cuptor, nu se arde, dar se usucă şi devine nisipos; suculenta şi frăgezimea-i vegetală sunt sigure însă dacă îl lăsăm, să se coacă numai până se-ntăreşte oul şi se strânge un pic carnea-n chingile aluatului.

  Cele mai multe românce şi cu deosebire cele mai avute mai fac de Paşii încă şi alte copturi, precumbabe, moşi sau moşnegi, cozonaci rotunzi şi lungăreţi, învârtite, plăcinte simple şi plăcinte în tavă, colaci rotunzi şi în unele locuri, precum bunăoară în Boian, şi câte o prescură, Cozonaci, şi mai ales cei de formă lungăreaţă, se zice că se fac de aceea pentru că sicriul în care a fost îngropat Domnului nostru lisus Hristos a avut forma aceasta.

  Dintre fripturi cea mai însemnată e un miel, numit mielul Paştilor, sau un purcel, care, după ce s-au junghiat şi curăţit, se frig întregi, şi care se duc în ziua de Paşti dimpreună cu pasca la sfinţit, în multe locuri am observat, şi mai ales pe la oraşe că, neputând afla un miel viu ca să-l poată tăia şi sfinţi, fac un mie/uf de unt şi pe acela îl aşază pe masă în locul celui adevărat Iară purcelului, pretutindeni unde datină a tăia purcei de Paşti, îi pun o bucăţică de hrean în gură.

  (S,FI, Marian – „Sărbătorile la români")

  CIORBĂ DE MIEL

  Simbol al primăverii – puţini o mănâncă dincolo de aprilie şi mai – e sinonimă cu bucuria astronomică şi rituală a Paştelui creştin.

  • 1 cap miel, gât, coadă, merg şi alte bucăţi de carne cu os, orice în afară de muşchii spatelui, carnea pulpelor şi măruntaielor, care direct la friptură şi drob ajung

  3 morcovi •2 păstârnaci • 1 ţelină * 2 cepe • 100 g orez * 2 ouă

  200 ml smântână • 100 g măcriş • leuştean, tarhon

  • 20 boabe piper • sare • 11 borş (eventual 100 ml oţet)

  • Se pregăteşte capul: se taie partea din faţă, cu dinţi, a botului, se scot globii ochilor (nu-l mai doare bietul!); se spală nările cu apă şi se curăţă cu vârful cuţitului

  • Se taie gâtul şi restul cărnii în bucăţi potrivite polonicului • Se taie mărunt zarzavatul – morcovii, păstârnacul, ţelină şi ceapa • Se pun ceapa şi zarzavatul la fiert în 31 apă rece cu carnea, piperul şi o linguriţă de sare (să se închege spuma)

  Se spumuieşte

  După o oră de fiert molcomit se adaugă orezul spălat şi măcrişul tocat

  După alte douăzeci de minute se adaugă şi borşul (cam o jumătate litru, normal, 11 dacă vă place mai acră) şi se mai lasă câteva clocote

  Fiertura are voie şi e bine să scadă* 1 litru, dar nu mai mult, că se-ndeseşte prea tare. Dacă a scăzut mai mult se completează

  • Se ia de pe foc, se drege cu smântână bătută cu ouăle şi puţină zeamă din ciorbă, se sărează

  • Se presară leuştean şi tarhon tocate în afară de ouă roşii, pască, colaci şi cozonac, caş dulce, usturoi şi ceapă verde, Pastele românesc înseamnă drob, ciorbă, friptură la cuptor, stufat, totul de miel. E marele prânz de după post, e explozia primăverii, e o masă de sărbătoare, un amestec de veselie, abundenţă isterică şi solemnitate religioasă.

  Mielul Domnului redă tuturor speranţa, Blajinii sunt reprezentări mitice ale oamenilor primordiali, ale moşilor şi strămoşilor tuturor, celebrate primăvara, de obicei în ziua de Blajinii, hotarul dintre „lumea de aici" şi „lumea de dincolo", trăiesc pe malurile Apei Sâmbetei, la vărsarea acesteia în Soborul Pământului, Blajinii sunt oameni credincioşi, buni la suflet, blânzi şi înţelepţi, incapabili de a face rău. Deşi duc o viaţă austeră, cu posturi severe, ei nu ştiu să calculeze sărbătorile, în special Pastele. Blajinii află de sărbătoarea Pastelul cu o întârziere de opt sau mai multe zile, când văd că sosesc pe Apa Sâmbetei cojile de ou roşu aruncate în apa curgătoare în vinerea sau sâmbăta de Săptămâna Patimilor.

  Ca înfăţişare ar f i oameni de statură mică, ce umblă goi şi au corpul acoperit cu pâr. Bărbaţii se întâlnesc cu femeile numai o dată pe an, la Pastele Blajinilor, când se împerechează pentru a face copii.

  Băieţii sunt crescuţi de mame până când aceştia pot să meargă şi să se hrănească singuri, după care trăiesc, în izolare şi asceză, împreună cu bărbaţii.

  De ziua lor, la Pastele Blajinilor sau Lunea Morţilor, femeile bocesc la morminte, dau de pomană ouă roşii şi alte alimente, se fac libaţâuni, au loc ospeţe rituale în cimitire sau în câmp, la „iarbă verde" etc. (Moldova, Bucovina, Dobrogea, Maramureş, Bistriţa-Năsăud)

  (după Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an")

  STUFAT DE MIEL

  Un alt simbol românesc al primăverii cu înfăţişare ritualică – plante verzi care se împletesc în coroniţe – înflorind în Muntenia cum nici unde

  1 kg carne miel 1 ceapă

  1 lingură făină 1 pahar ulei

  2 legături mărar 5-7 legături groase de ceapă verde

  2 legături pătrunjel 5-7 legături groase de usturoi verde sare, piper boabe

  Ceapa şi usturoiul verde se împletesc în coroniţă şi se pun la rumenit în ulei

  Ceapa uscată se toacă

  Carnea se taie porţii

  Când s-au muiat, usturoiul şi ceapa verde se scot, se dau deoparte, să aştepte ce urmează

  • în acelaşi ulei, se pun carnea şi ceapa tocată la călit, cu boia şi piper boabe

  • Când s-au rumenit uşor, se sting cu apă şi se lasă să legumească la foc mâc, acoperit, cam 1 jumătate oră, până se pătrunde carnea

  • Se toacă mărar şi