Dar continuarea vieţii însemna plătirea datoriilor. Datoram în total peste trei milioane de yeni. Ca să-i pot plăti, am ajuns: să mă prostituez.

  — Să vă prostituaţi? Am întrebat peste măsură de uimit.

  — Da, spuse Creta Kano de parcă nu ar fi fost mare lucru. Aveam nevoie de bani în timp foarte scurt şi voiam să-mij plătesc datoriile cât se putea de repede. Era singura modalitate eficientă în care puteam să scot banii. Nu am avut nici cea mă: mică ezitare. Fusesem hotărâtă să mă sinucid şi îmi ziceam c tot o să se întâmple mai devreme sau mai târziu. M-a ţinut îi* viaţă curiozitatea de a vedea cum e să trăieşti fără dureri chiar dacă numai temporar, în comparaţie cu moartea, vinde rea trupului nu însemna mare lucru.

  — Înţeleg.

  Gheaţa din sucul de portocale se topise şi Creta l-a amest& cat cu paiul înainte de a bea o înghiţitură.

  — Aş putea să vă pun o întrebare?

  — Bineînţeles. Vă rog.

  — Nu i-aţi cerut sfatul surorii dumneavoastră în legături cu această decizie?

  Cnmica păsării-arc

  — La vremea aceea era foarte ocupată cu practicile austere din Malta. A refuzat să-mi trimită adresa atâta vreme cât era concentrată asupra treburilor ei. Mi-a fost practic imposibil să-i scriu în cei trei ani pe care i-a petrecut în Malta.

  — Aha. Mai doriţi o cafea?

  — Da, vă rog.

  Am mers la bucătărie şi am încălzit cafeaua, privind absent ventilatorul. Am tras adânc aer în piept de câteva ori. Am turnat cafeaua în ceşti curate şi le-am dus în camera de zi, pe o tavă, împreună cu o farfurie cu fursecuri cu ciocolată. O vreme ne-am văzut de cafea şi fursecuri, fără să spună niciunul din noi nimic.

  — Cu cât timp în urmă aţi încercat să vă sinucideţi? Am întrebat-o într-un târziu.

  — Aveam douăzeci de ani, adică acum şase ani. În mai 197 S.

  Mai 1978 – luna în care m-am căsătorit cu Kumiko. Deci, exact în luna aceea Creta Kano încerca să se sinucidă, iar Malta Kano se ocupa de practici oculte prin Malta.

  — Am pornit spre un cartier cu multe baruri, am agăţat primul bărbat arătos pe care l-am văzut, am negociat preţul, am luat-o spre primul hotel şi m-am culcat cu el, spuse Creta Kano. Nu mai aveam dureri când făceam sex, dar nici nu-mi plăcea. Eu consideram sexul un exerciţiu fizic şi-atât. Nu mă simţeam deloc vinovată că făceam lucrul acesta pentru bani. Nu ştiam ce-s alea sentimente şi mă lăsam în voia valului.

  Am făcut bani frumoşi în felul acesta, aproape un milion de yeni în prima lună. Dacă o ţineam tot aşa, îmi puteam plăti datoriile în trei sau patru luni. În fiecare zi mă întorceam mai întâi acasă de la facultate şi apoi plecam la lucru spre seară. Nu veneam mai târziu de ora zece. Le-am spus părinţilor că lucrez ca ospătăriţă la un restaurant şi nimeni nu a bănuit adevărul. Cu siguranţă că li s-ar fi părut ciudat dacă le retur-nam atâţia bani o dată, aşa că am decis să-i dau tatei o sută de mii de yeni lunar şi să depun restul în cont.

  Într-o seară, pe când agăţăm bărbaţi în apropierea gării, m-au înhăţat doi indivizi. La început am crezut că era poliţia, dar apoi mi-am dat seama că erau gangsteri din zonă. M-au târât pe o străduţă lăturalnică, m-au ameninţat cu un obiect ascuţit şi m-au dus la sediul lor cel mai apropiat. M-au împins mtr-o cameră dosnică, m-au lăsat în pielea goală, mi-au legat încheieturile mâinilor şi m-au violat de mai multe ori în faţa unei camere de luat vederi. Am stat tot timpul cu ochii închişi şi am încercat să nu mă gândesc la nimic. Nu mi-a fost greu pentru că nu mă durea, dar nici nu-mi plăcea.

  Mi-au arătat apoi caseta video şi mi-au cerut să intru în organizaţia lor dacă nu voiam să mai vadă şi altcineva caseta Mi-au confiscat legitimaţia de student. M-au ameninţat că vo trimite o copie părinţilor mei şi-i vor şantaja până îi vor stoare de toţi banii dacă refuzam să fac ce voiau ei. N-am avut d ales. Le-am promis pentru că oricum nu mai conta. Şi chiar n conta nimic la vremea aceea. Apoi mi-au spus: „Venitul tău va micşora simţitor pentru că vom lua şaptezeci la sută din ei dar nu va trebui să-ţi mai cauţi clienţi şi nici nu vei ave vreodată probleme cu poliţia. Iţi vom da clienţi aleşi pe sprân ceană. Dacă mai continui să lucrezi pe cont propriu, o s sfârşeşti sugrumată într-o cameră de hotel”.

  N-am mai stat pe la colţuri de stradă după aceea. Nu avea: decât să mă prezint la sediul lor în fiecare seară şi ei î spuneau la ce hotel să mă duc. Mi-au trimis clienţi buni, aş cum îmi promiseseră. Nu ştiu de ce, dar simţeam că beneficie: de un tratament mai special din partea lor. Poate pentru că arătam atât de inocentă şi aveam un aer mai stilat, care 1< lipsea celorlalte fete. Existau probabil mulţi clienţi care nu-ş: doreau genul acela de profesioniste. Celelalte fete aveau pes trei clienţi pe zi, dar eu scăpăm cu unul, cel mult doi. Aveau în geantă pagere, ca să poată fi anunţate unde trebui să se prezinte, chiar şi la hoteluri de categorie inferioară pent: a se culca cu indivizi cu statut incert. Eu aveam întotdeaun întâlniri în hoteluri luxoase sau chiar în vile. Clienţii mei era de obicei mai în vârstă şi eram arareori trimisă la tineri.

  Mă plăteau săptămânal – nu chiar cât luam pe cont proprii dar nu era deloc rău dacă puneam la socoteală şi bacşiş' clienţilor. Unii îmi cereau să fac lucruri mai ciudate, dar nu deranja. Cu cât era