Unde se întindeau exact aceste domenii nu mai era evident. ANA încetase să se mai limiteze la maşinăria fizică ce îi dăduse naştere. Mediul său operaţional era acum canalizat în structura cuantică a spaţiu-timpului din jurul Pământului, fasonând o zonă unică în care mulţimea sa de inteligenţe postumane să poată funcţiona. Multiplele interstiţii se propagau prin câmpurile cuantice cu tenacitatea şi fragila frumuseţe ale unei nebuloase, un edificiu ce se schimba permanent în tandem cu capriciile creatorilor săi. Nu mai era o maşină, nici chiar viaţă artificială. Devenise viaţă. În ce anume ar putea evolua însă era un subiect de dezbateri interne considerabile şi obsesive.

Facţiunile nu erau în mod deschis în război cu privire la configurarea definitivă a ANA, dar era o luptă de idei vicioasă. Gore nu era pe deplin sincer când pretindea a fi un conservator. Sprijinea ideea de a menţine statu-quoul, dar numai pentru că îşi dădea seama că celelalte facţiuni mai extremiste erau mult prea pripite în oferirea de soluţii. În afară de Divizori, desigur, care voiau ca ANA să se împartă în tot atâtea părţi câte facţiuni existau în ea, permiţând fiecăreia să meargă pe calea proprie. Nu era de acord nici cu ei. Ceea ce îşi dorea era mai mult timp şi mai multe informaţii. În acest fel, credea el, direcţia pe care ANA ar trebui să o ia ar deveni mult mai evidentă.

Apăru pe o plajă lungă, cu un promontoriu stâncos la câteva sute de metri în faţa lui. În partea de sus se afla un vechi turn de piatră cu ziduri în ruină şi o structură albă de pavilion anexată în spate. Simţea soarele fierbinte pe cap şi pe mâini. Purta o cămaşă cu mâneci scurte fluturând liber, şi pantaloni lungi până la genunchi. Pielea lui era una obişnuită, fără niciun fel de îmbunătăţiri. Imaginea de sine şi cea a împrejurimilor erau luate de la începutul secolului XXI, de pe vremea când viaţa era mai uşoară chiar şi fără maşini conştiente. Acesta era Hawksbill Bay, Antigua, unde obişnuia să vină cu iahtul său, Moonlight Madison. Fusese pe atunci o staţiune îngrămădită de-a lungul ţărmului, dar în această reprezentare terenul din spatele plajei nu era decât un amestec de palmieri şi iarbă luxuriantă, cu papagali viu coloraţi săgetând printre ramuri. Lipsea, de asemenea, şi vântul care bătea în mod constant în realitate în Caraibe. Cu toate acestea, marea era de un turcoaz uimitor de clar în care peştii înotau aproape de ţărm.

O cărare simplă, fără iarbă, de pe promontoriu conducea către turn. Pavilionul cu acoperiş de pânză acoperea o punte de lemn şi o mică piscină. La un capăt se afla o masă mare ovală cu cinci scaune capitonate în jurul ei. Nelson Sheldon se afla deja acolo, cu un pahar cu băutură înaltă odihnindu-se pe masă în faţa lui.

În zilele de dinainte de ANA, Nelson fusese şeful securităţii dinastiei Sheldon, imperiul cel mai mare şi mai puternic din punct de vedere economic care existase vreodată. Atunci când societatea şi economia iniţiale ale Confederaţiei se divizaseră şi apoi se reconfiguraseră ca Marea Confederaţie, dinastia îşi păstrase o mare parte din bogăţie şi putere, dar lucrurile nu mai fuseseră la fel. După ce Nigel Sheldon plecase, îşi pierduse coeziunea şi se dispersase în cadrul Lumilor Externe. O forţă de luat în considerare, din punct de vedere politic şi economic, dar lipsită de influenţa adevărată de dinainte.

Peste două secole petrecute având grijă de bunăstarea dinastiei îl transformaseră pe Nelson într-un pragmatic de primă clasă. Asta însemna că el şi Gore vedeau întreaga evoluţie a ANA în aproximativ aceiaşi termeni.

Gore se aşeză la masă şi îşi turnă un ceai în care adăugase gheaţă.

– Ai accesat toate astea?

– Da. Vreau să ştiu pe cine are Imperiul drept aliat sau chiar aliaţi.

– Probabil este doar o cacealma.

– Îi supraestimezi pe Ociseni, le lipseşte imaginaţia pentru aşa ceva. Aş spune că au reuşit să dezgroape vreo rasă veche reacţionară, cu o fixaţie pentru minunatele zilele de aur de altădată şi o curte plină cu arme învechite.

– ANA: Guvernarea va trebui să dea poveştii ăsteia o atenţie ceva mai mare, spuse Gore. Nu putem lăsa nave de război străine să invadeze Confederaţia. Am fost acolo, am trăit asta. N-o să las să se întâmple de două ori. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am început construirea ANA, astfel încât omenirea să nu mai fie niciodată în dezavantaj tehnologic. Există o mulţime de hardware foarte urâtă în galaxia asta.

– Printre alte lucruri, confirmă Nelson cu înţelepciune. În curând va trebui să acordăm atenţie mai serioasă Golului, aşa cum vor Acceleratorii.

– Eu vreau să dăm atenţie serioasă Golului, spuse Gore. Cu greu putem afirma că suntem maeştrii teoriei cosmologice, dacă nici nu ne putem da seama despre ce este vorba măcar. Perioada de timp este singurul lucru asupra căruia nu este toată lumea de acord.

– Şi metoda de analiză, dar da, sunt convins că avem neapărat nevoie să ştim cum este generată chestia asta afurisită. E unul dintre motivele pentru care sunt cu tine în mica noastră conspiraţie.

– Gândeşte-te la noi ca la o mică facţiune.

– Mă rog. Am încetat de mult să mă joc cu semantica. Scopul este absolut, iar dacă nu-l poţi defini, e dur. Şi scopul nostru este să anulăm prejudiciul cauzat de Acceleratori.

– Până la un punct, da. Conservatorii vor fi cei mai activi pe acest front, putem avea încredere că vor face o treabă decentă. Vreau să încerc să gândesc câţiva paşi înainte. La urma urmei nu mai suntem animale, noi nu facem doar să reacţionăm la o situaţie. Se presupune că ar trebui să fim în măsură să o anticipăm. În cele din urmă, ceva trebuie făcut cu privire la problema Golului. Înţelegerea mecanismului său intern ar fi foarte bună, dar nu i