barosani de care-ai pomenit, cât sunt de mici? Asta nu mi-ai zis. Sunt mult mai mici decât tine? În cazul ăsta, bagă-i în sperieţi, fă-te că nu-i vezi dacă-ţi vorbesc, iar dacă nu-ţi vorbesc, du-te şi-ncepe tu să vorbeşti cu ei, arată-le cam cine-i şefu’, ştii tu, ca nu cumva să se creadă ei şefii tăi. Dar, dacă sunt la fel ca tine, ai grijă, fiule! Nu-i oftica, nu te purta de parcă le-ai fi şef, dar nici nu te căciuli în faţa vreunui căcat cu ochi care e la fel de mic ca tine, fiindcă o să te creadă mult mai mic decât eşti cu adevărat. Cât despre prieteni, sigur, prietenii sunt grozavi, du-te şi fă-ţi-i, sunt o adevărată binecuvântare, dar încearcă să nu-ţi faci prieteni mai mici sau la fel ca tine. Împrieteneşte-te doar cu băieţi mai mari ca tine, în ideea c-o să te accepte, ceea ce probabil că n-o să facă. Şi de ce-ar face-o? Cine eşti? Eşti mai mic ca ei. Pe de altă parte, mai ştii, poate că trag mâţa de coadă, ceea ce ar fi bine pentru tine, ai putea să-ţi găseşti loc printre ei.

Marty îmi face un mic semn cu mâna, după care reîncepe să ţipe.

— Nu vreau să pun presiune pe tine, fiule, zice el. Ştiu că ai şi-aşa destulă presiune, fiindcă şcoala e grea şi toate alea, plus că trebuie să-ţi îmbraci singur cărţile din cauză că stăm prost cu banii, aşa că nu vreau să pun şi mai multă presiune spunându-ţi că e-n joc onoarea familiei, dar ce să vezi, amice, chiar e! Iar familia eşti tu, puştiule! Eşti la fel de bun pe cât am fost şi noi. Gândeşte-te, eu şi maică-ta, şi bunelu’, şi bunela, şi străbunelu’, care-a venit aici de unde stătuse pân’ atunci, cu un soi de barcă, şi-a reparat pantofi toată viaţa într-o colibă, da? Ţii minte? De ce crezi c-o fi făcut-o? Pentru ca pân’ la urmă să poţi să te naşti tu! Bagă la cap! Toţi anii ăia de spălat rufe, de băgat pe sub nas, de târât pân’ la piaţă, de făcut dragoste, de scos copii din burtă şi tot aşa – şi cu ce s-au ales? Cu tine, amice, cu tine s-au ales, dar-ar dracii! Şi ia uită-te acum la tine, eşti la internat, ce privilegiu, primul dintre noi care-ajunge acolo, aşa că tot ce-ţi spun e să nu-nghiţi căcaturi de la nimeni, dacă nu cumva înghiţitul de căcaturi face parte din planul isteţ prin care vrei să tragi foloase de pe urma lor, făcându-ţi-i prieteni. Ţine minte mereu cine eşti, fiule, eşti un Kusacki, singurul meu băiat, şi te iubesc. Na, c-am dat-o pe siropoşenii.

— Te descurci minunat, spune doamna.

— Atât de multe de spus, zice el.

— Îl pupă şi Jeannine, spune doamna.

— Te pupă şi Jeannine, zice el. Pentru numele lui Dumnezeu, Jeannine, pune mâna şi scrie-i dacă vrei să i-o spui. Nu-i nevoie s-o spun eu ca s-o scrii. Scrie-o şi gata. Eşti nevastă-mea.

— Nu sunt nevastă-ta, spune Jeannine.

— Pentru mine eşti, zice Marty, iar ea se lasă cumva pe el, pe când el mai trage o gură de Squirt.

Cumpăr nişte dropsuri cu mentă şi ţigări pentru Janet şi un Kayo pentru mine.

Îmi place Kayo.

— Hei, ai auzit de Dave Wolley? îmi zice Marty. Dave Wolley, de la Pustnicul Înţelept de pe Munte?

Îl cunosc foarte bine pe Dave. Dave făcea parte dintre cei care mergeau la grătar la Ferma Ţăranilor Ruşi.

— Ei bine, ia-ţi adio de la Dave, zice Marty. Pustnicul Înţelept de pe Munte e kaput. Dave e kaput.

— Nu l-am văzut niciodată pe Dave atât de necăjit, spune Jeannine.

— Era al dracu’ de necăjit, zice Marty. Cine n-ar fi? A fost trup şi suflet.

Dave a fost trup şi suflet. Şi-a lăsat barbă de-adevăratelea, în loc să-şi pună una falsă, şi chiar şi în vacanţe umbla desculţ, ca să-i semene picioarele cât mai bine cu cele ale unui ascet autentic de pe munte.

— Problema e că Pustnicul Înţelept de pe Munte s-a abătut prea mult de la drumul drept, zice Marty. Ca voi toţi, Izolaţii. Voi, Izolaţii, vă abateţi prea mult de la drumul drept. Ia gândeşte-te. La ora asta aveţi din capul locului foarte puţini Vizitatori, ceea ce-nseamnă că noi avem şi mai puţini Vizitatori dispuşi să urce naibii pân-aici ca să vă vadă pe voi, Izolaţii. Aşa e? Am dreptate?

— Ai perfectă dreptate, spune Jeannine.

— Am perfectă dreptate, zice Marty. Chit că nu-mi convine deloc că am perfectă dreptate, fiindcă, dacă te gândeşti un pic, în cazul în care o păţiţi şi voi, Izolaţii, eu ce fac? Eu de voi, Izolaţii, mă ocup. Pricepi? E corect? Dă-i dropsurile cu mentă. Şi dă-i restul amărâtului. Trebuie să se-ntoarcă la muncă.

— Spor la treabă, spune Jeannine şi-mi dă restul.

E tristă povestea cu Dave. Şi e îngrijorătoare. Fiindcă Pustnicul Înţelept de pe Munte nu era câtuşi de puţin mai Izolat decât noi, plus că era mult mai popular, fiindcă Dave se pricepea de minune să improvizeze şi să dea sfaturi înţelepte.

Merg pe potecă până la Centrul de Resturi Menajere şi cântăresc Resturile noastre Menajere Umane. Pun documentele şi taxa în cutia pe care scrie Documente şi Taxe. Arunc gunoiul în tomberonul pe care scrie Gunoi şi Resturile Menajere Umane în tomberonul pe care scrie Atenţie Resturi Menajere Umane, iar pe urmă mă sprijin de un copac şi-mi beau cutia de Kayo.

8

A doua zi dimineaţă găsesc o capră în Tava Mare şi un iepure în Tava Mică, plus un bilet adresat celor de la Distribuţie:

Vă rog să primiţi suplimentul alimentar ca semn de preţuire din partea noastră, scrie în bilet. Vreau să ştiţi că fiecare dintre voi e special pentru noi şi că nu e neglijat niciodată. Vreau să ştiţi că, dacă am putea să vă păstrăm pe toţi, am face-o, dacă ar fi