Îl întrebă pe Billy Pilgrim ce însemna o asemenea costumaţie. Billy îi răspunse că habar n-avea. Încerca şi el să se mai încălzească.

- S-au prăpădit toţi soldaţii adevăraţi, remarcă ea.

Avea dreptate. Aşa merg lucrurile.

Un alt lucru adevărat văzut de Billy, în timp ce zăcea lipsit de cunoştinţă în Vermont, fusese genul de muncă pe care el şi ceilalţi o avuseseră de făcut în Dresda în decursul lunii dinaintea distrugerii oraşului. Spălau geamuri, măturau podelele, curăţau closetele, puneau borcane în cutii şi sigilau cutii mari de carton într-o fabrică unde se producea sirop de malţ. Siropul era îmbogăţit cu vitamine şi săruri minerale. Se recomanda gravidelor.

Siropul semăna la gust cu o miere subţire cam afumată şi toţi cei care lucrau în fabrică se înfruptau din el cu lingurile cât era ziua de lungă. E drept că nu aşteptau să nască, dar aveau şi ei nevoie de vitamine şi săruri minerale. Billy nu se atinse de sirop în prima zi de muncă, dar o mulţime de alţi americani îi încercară gustul.

Billy începu să guste din el doar în ziua a doua. Prin toate cotloanele fabricii - pe grinzi, în sertare, în spatele radiatoarelor şi aşa mai departe - erau ascunse zeci de linguri. Fuseseră pitite în grabă de cei care se înfruptaseră din sirop şi care auziseră paşi apropiindu-se. A te atinge de sirop era considerat o crimă.

În cea de-a doua zi, curăţind în spatele unui radiator, Billy descoperi o lingură. Nu departe de el se afla un recipient cu sirop pus la răcit. Singura persoană care l-ar fi putut vedea pe Billy cu lingura era sărmanul Edgar Derby, care spăla o fereastră pe dinafară. Lingura era dintre cele mari. Billy o băgă iute în sirop învârtind-o de câteva ori şi făcând un fel de acadea lipicioasă. Apoi o băgă iute în gură.

Se scurse doar o clipă şi toate celulele din corpul lui Billy începură să se agite cu lacomă recunoştinţă şi vie aprobare.

Se auziră nişte bătăi discrete în geam. De acolo, de la fereastră, Derby văzuse totul. Voia şi el sirop.

Aşadar, Billy îi făcu şi lui o acadea. Deschise fereastra şi băgă lingura în gura căscată a bă-trînului Derby. Se scurse o clipă şi Derby izbucni în plâns. Billy închise la loc fereastra şi găsi iute o ascunzătoare pentru lingura lipicioasă. Se auzeau paşi.

Opt

Cu două zile înainte de distrugerea Dresdei, americanii primiră vizita unui musafir deosebit de interesant în persoana lui Haward W. Campbell jr., un american devenit nazist. Campbell era cel care scrisese studiul despre comportarea deplorabilă a prizonierilor americani. Pentru moment abandonase cercetările cu privire la prizonierii de război. Venise la abator să recruteze oameni pentru o unitate militară germană denumită „Corpul american independent". Campbell era inventatorul şi comandantul unităţii, care urma să lupte exclusiv pe frontul rusesc.

Campbell avea o înfăţişare obişnuită, dar era costumat extravagant, într-o uniformă creaţie proprie. Purta o pălărie albă de texan şi cizme negre de cowboy, garnisite cu svastici şi stele. Era încorsetat într-un fel de salopetă colantă albastră, cu dungi galbene de la subţiori până jos la glezne. Sus pe braţ purta un ecuson cu profilul lui Abraham Lincoln pe un fundal verde pal. Avea şi o banderolă în jurul braţului, roşie, cu o svastică albastră într-un cerc alb.

Acum tocmai explica, în clădirea de beton destinată porcilor, semnificaţiile acestei banderole.

Billy Pilgrim avea nişte arsuri groaznice la stomac, din cauză că toată ziua la fabrică se înfruptase din siropul de malţ. De durere ochii i se umpluseră de lacrimi, prin urmare imaginea lui Campbell era distorsionată de aceste lentile unduitoare din lacrimi sărate.

- Albastrul reprezintă cerul Americii, spunea Campbell. Albul simbolizează rasa deschizătoare de drumuri, care a cucerit continentul, a asanat mlaştinile, a defrişat pădurile, a construit drumuri şi poduri. Roşul reprezintă sângele patrioţilor americani, vărsat cu atâta abnegaţie în decursul timpului.

Ascultătorii lui Campbell moţăiau. Munciseră din greu la fabrica de sirop, apoi mărşă-luiseră în frig, pe drumul lung spre casă. Erau costelivi, cu ochii duşi în fundul capului. Pielea începuse să li se acopere de mici ulceraţii. La fel şi gurile, gâtlejurile şi intestinele. Siropul de malţ din care se înfruptaseră la fabrică conţinea doar câteva din vitaminele şi sărurile minerale necesare unui pământean.

Acum Campbell promitea americanilor mîn-care copioasă, muşchi de vacă, piure de cartofi şi plăcintă cu carne, dacă se vor înrola în Corpul independent.

- De îndată ce ruşii vor fi înfrânţi, continuă el, veţi fi repatriaţi prin Elveţia.

Nu se înregistrară nici un fel de reacţii.

- Mai devreme sau mai târziu tot o să trebuiască să luptaţi împotriva comuniştilor, adăugă Campbell. De ce să nu-i daţi gata încă de pe acum?

Şi până la urmă se dovedi că Howard W. Campbell jr. nu avea să plece chiar fără nici un răspuns. Bătrânul Derby, sărmanul profesor de liceu, osânditul sorţii, se sculă greoi în picioare pentru ceea ce urma să fie probabil cel mai frumos moment din viaţa lui. În această povestire aproape că nu există nici personaje principale şi nici confruntări dramatice, întrucât toţi cei pomeniţi aici sunt nişte amărâţi, sătui de tot şi de toate, nişte sărmane jucării apatice, manevrate de forţe uriaşe. La urma urmelor, una dintre principalele consecinţe ale războiului este aceea că oamenilor li se taie elanul de-a mai deveni personaje principale. Dar în clipa aceea bătrânul Derby devenise un asemenea personaj.

Poziţia pe care şi-o luase era aceea a unui boxer ameţit de lovituri. Ţinea capul în jos şi pumnii aduşi înainte, aşteptând să afle mai multe despre planul de atac al adversarului. Derby îşi ridică fruntea şi îi spuse lui Campbell că e o viperă. Dar se corectă imediat. Preciza că viperele n-au nici o vină că sunt vipere, pe când Campbell ar fi putut să nu fie ceea ce era şi că deci Campbell era ceva mult mai rău decât vipera - un şobolan sau chiar o căpuşă.

Campbell zâmbi.

Derby vorbi emoţionat despre formulă americană de guvernământ, care oferă libertate, dreptate, posibilităţi de realizare şi egalitate tuturor indivizilor. Spunea că nu există om care să