formula pentru a fi singuri la putere. Toate documentele şi mărturiile atestă măsura de forţă a lui Antonescu, de dizolvare a regimului dualist de conducere. Ion Antonescu a dorit şi a realizat înlăturarea Legiunii de la conducerea statului. Nu e mai puţin adevărat că şi Sima dorea acelaşi lucru în ceea ce-l priveşte pe Mareşal.

1401 Vezi Dora Mezdrea, Nae Ionescu şi discipolii săi în arhiva Securităţii, vol. II. Mircea Eliade, Editura Mica Valahie, Buc. 2008, p. 33.

1402 Jurnalul portughez, ed.cit., p. 100.

1403 Ibid., p. 102.

1404 Ibid., p.112.

1405 Ibid., p.120.

1406 Ibid., p.138.

1407 Ibid., p. 131.

1408 Ibid., p. 132.

1409 Ibid., p. 133.

1410 Vezi şi Florin Ţurcanu, op.cit, cap. „Lisabona“, pp. 396-432.

1411 Ioan Petru Culianu, Dialoguri Întrerupte, Corespondenţă Mircea Eliade – Ioan Petru Culianu, Ed. Polirom, 2004, pp. 89-90.

1412 Ibid., pp. 125-126.

1413 „Goruneanu mă duce astăzi la Carl Schmitt, care voia de mult să ştie ce este cu filozofia lui Nae Ionescu. O casă în Dalehm, cu mobilă foarte puţin nemţească, câteva tablouri moderne şi o bibliotecă bogată în cărţi vechi. Carl Schmitt e mic, o figură puţin imporesionantă, dar luminoasă, însufeleţită. Vorbeşste curent franţuzeşte. Îi spun că nu cunosc de el decât Die romantische Politik, care a influenţat atâta pe Nae Ionescu, pe Ţuţea şi ceilalţi.“, op.cit. p. 133.

1414Jurnal portughez şi alte scrieri, vol. I, p. 135. Apoi, mai jos, dar fără dată: „Ceea ce mă caracterizează: dorinţa de a împăca philosphia perennis cu „experienţalismul“ celui mai luxuriant individualism. De aici pasiunea mea bizară pentru simbol, metafizică tradiţionalistă, ocultism, etnografie – şi, dacă nu concomitent, alternativ, pasiunea mea nu mai puţin semnificativă pentru toate „trăirile“ mele, pentru tot ce se leagă de clipă, de experienţă, de drama fulgurantă.“

1415 Ibid., p. 139.

1416 Ibid., p. 150.

1417 Ibid., p. 161.

1418 Ibid., p. 166.

1419 În Mircea Eliade, Viaţă nouă, Editura Jurnalului literar, 1999, p. 218.

1420 Ibid., p. 196.

1421 Ibid., p. 156.

1422 „Totul mi se pare inutil şi absurd, dacă o lume nouă se va face cu preţul dispariţiei României ca stat şi ca naţiune. Nu mă interesează nici un fel de paradis terestru (în care, de altfel, nu cred) dacă e dobândit cu sacrificarea neamului meu.“, ibidem, p. 165.

1423 Ibid., p. 178.