Memorii descarcă romane dragoste online gratis pdf 📖

  CUPRINS:

Notă asupra ediţiei.5

  Partea întâi MANSARDA.

  I. Primele amintiri.9

  II. Războiul la nouă ani.27

  III. Cum am găsit piatra filosofală.44

  IV. Tentaţiile unui tânăr miop.65

  V. Navigare necesse est.83

  VI. „Şi acum, între noi doi.”.104

  VII. După exemplul lui Kierkegaard.126

  VIII. O scrisoare a maharajahului din Kassimbazar.148

  Partea a doua INDIA LA DOUĂZECI DE ANI.

  IX. Din Ripon Street la Bhowanipore.163

  X. OcolibăânHimalaya.183

  Partea a treia PROMISIUNILE ECHINOCŢIULUI.

  XI. Reîntoarcerea în mansardă.217

  XII. „Omul fără destin.”.242

  XIII. Ar trebui să ne grăbim.272

  XIV. Când un scriitor împlineşte treizeci de ani.309

  Partea a patra CÂND MOARTEA ÎŞI CAMUFLEAZĂ MITOLOGIA.

  XV. Enigma „morţii colective”.331

  XVI. Şansa de a fi bolnav.346

  XVII. Am treizeci şi trei de ani – o săptămână înainte de moartea lui Nae Ionescu.361

  XVIII. De la Camoens la Salazar.374

  Partea a cincea INCIPIT VITA NOVA.

  XIX. Paris, 16 septembrie 1945.399

  XX. Christinel.415

  XXI. Succesul cărţilor mele de istorie a religiilor şi de orientalistică nu mă consolează să-mi sacrific creaţia literară.430

  XXII. Din fericire, Foret interdite nu are succes: voi înţelege mai târziu semnificaţia acestui eşec.446

  Partea a şasea RECOLTELE SOLSTIŢIULUI.

  XXIII. Încep să descopăr America.469

  XXIV. Şi Japonia.487

  ANEXE.

  I.507

  II. Ultimele clipe ale lui Mircea Eliade.

  Mahăparinirvăna.509

  III. Omagii.516

  IV.520

  Notă asupra ediţiei.

  La 24 martie 1953, Mircea Eliade scria „dintr-o suflare” circa douăzeci de pagini intitulate Fragment autobiografic. Cu toate că-şi propusese să definească felul cum împacă literatura cu ştiinţa şi filosofia, autorul ajunge, în cele din urmă, să-şi schiţeze propria biografie spirituală, dezvăluindu-ne tehnica muncii lui intelectuale, spaima pe care o încerca în faţa diletantismului, mecanismul şi izvoarele amplei erudiţii pe care şi-a întemeiat opera de filosofie a culturii. În acest context, cititorul putea lua cunoştinţă de unele aspecte ale preocupărilor adolescenţei, tinereţii şi maturităţii sale. Sunt sintetizate, de asemenea, căutările şi împlinirile generaţiei din care făcea parte.

  Aceste succinte notaţii nu puteau însă cuprinde toată bogăţia unei vieţi preapline şi extraordinara efervescenţă a unei jumătăţi de veac de preocupări culturale; de aceea, savantul începe să se gândească din ce în ce mai intens la necesitatea scrierii propriilor memorii.

  În vara lui 1960, la patru ani după stabilirea ca profesor de istorie a religiilor la Universitatea din Chicago, Mircea Eliade începe redactarea acestei opere. În mai puţin de doi ani, el termină o primă parte a Amintirilor, subintitulată Mansarda (colecţia „Destin”, director George Uscătescu, Madrid, 1966), alcătuită din opt capitole, ce se opresc la plecarea în India.

  Geneza Memoriilor e destul de ciudată. Ele au fost scrise în ultimele două decenii de viaţă, paralel cu nuvelele şi cu monumentala Istorie a credinţelor şi ideilor religioase.

  Ritmul redactării era când mai lent, când mai rapid, cu lungi pauze şi reveniri febrile. Cartea îl obseda, dorea neapărat s-o termine. La 5 aprilie 1963, notează: „Cred că autobiografia este astăzi singura care trebuie cu orice preţ scrisă. Toa-

  6 NOTA ASUPRA EDIŢIEI te celelalte lucrări mai pot aştepta” (cf. Jurnal, I, Ed. Huma-nitas, 1993, p. 451).

  După deosebitul succes de critică şi de librărie avut de Fragments d'un journal, publicate de Gallimard în 1973, Mir-cea Eliade se hotărăşte să propună aceleiaşi edituri manuscrisul memoriilor.

  Volumul I al ediţiei franceze, intitulat Memoire 1.1907-l937. Les promesses de l'ecjuinoxe, apare, în traducerea lui Constantin N. Grigorescu, la Editura Gallimard, în martie 1980. Volumul al doilea, purtând titlul Memoire II. 1937-l960. Les moissons du solstice, apare, în traducerea lui Alain Păruit, la aceeaşi editură, în 1988.

  Volumul I al ediţiei americane, intitulat Autobiography I. 1907-l937. Journey East, Journey West, apare, în traducerea lui Mac Linscott Ricketts, la Harper & Row, PubHshers, San Francisco, în 1981. Volumul al II-lea, cu titlul Autobiography II. 1937-l960. Exile's Odyssey, apare, în aceeaşi traducere, la The University of Chicago Press, în 1988.

  După apariţia în toamna anului 1981, concomitent în America, Anglia, Mexic şi Canada, a volumului I al tălmăcirii englezeşti datorate lui Mac Linscott Ricketts, traducerile în italiană, germană, spaniolă, portugheză nu s-au lăsat prea mult aşteptate. Câteva capitole au apărut şi în unele reviste din ţara noastră.

  Prezenta ediţie românească grupează într-un singur volum cele două volume de Memorii apărute la editura Huma-nitas în 1991, având la bază dactilograma, corectată de autor, aflată în arhiva noastră.

  Pentru realizarea ediţiei de faţă, am confruntat manuscrisul cu ediţiile franceză şi americană, făcând unele, minime, intervenţii.

  Am renunţat la Cuvântul înainte al primei ediţii, introdu-când, în note de subsol, câteva precizări de interpretare şi datare, acolo unde era necesar. Trimiterile făcute de autor la Fragments d'unjournal le-am reprodus după ediţia românească a Jurnalului (I, II), apărut la Editura Humanitas, în 1993.

  Am prevăzut actuala ediţie cu un indice de nume.

  Mulţumim pe această cale redactorului de carte, d. S. Skul-tety, pentru atenţia, meticulozitatea şi acribia cu care a parcurs textul prezentului volum.

  MIRCEA HANDOCA.

  PARTEA ÎNTÂI.

  Mansarda.

  PRIMELE AMINTIRI.

  M-am născut la Bucureşti, la 9* martie* 1907 (25 februarie stil vechi). Fratele meu, Nicolae Remus, se născuse cu un an mai înainte, iar după patru ani a venit pe lume Cornelia. Tatăl meu era moldovean din Tecuci şi, înainte de a-şi schimba numele în Eliade*, se numise Ieremia. Dicţionarul fran-cez-român pe care l-am folosit tot timpul liceului era semnat: Gheorghe Ieremia. Tata era cel mai mare din patru copii. Al doilea băiat, Costică, era, ca şi tata, ofiţer; dar făcuse Şcoala de Război, ajunsese ofiţer de stat-major şi a înaintat până la gradul de general de divizie, în timp ce tata, mai înţelept sau mai nepriceput, n-a reuşit să treacă de gradul de căpitan. Fratele cel mai mic, Pavel, după aventuri despre care familia nu vorbea niciodată, intrase funcţionar la Căile Ferate. Ultima oară când am aflat veşti despre el,