Romanul Adolescentului Miop citește gratis pdf 📖

MIRCEA ELIADE Romanul adolescentului miop

 

  CUPRINS:

  Prefaţă.5

  Tabel cronologic…13

  Volumul I Partea I.

  I. Trebuie să scriu un roman…17

  II. Gloria lui Robert…22

  III. Jurnal de clasă*…78

  IV. între Don Juani…33

  V Un prieten…38

  VI. Luni, 8-9, germana…43

  VII. Corigentă…48

  VIII. Premianţii…52

  IX. Vacanţa.”.:55

  X. Jurnal de vară'…58

  Partea a Ii-a.

  I. Mansarda.64

  II. „Muza” – societate cultural-dramatică…66

  III. Fănică.76

  IV. Domnul redactor…79

  V. Noiembrie…:83

  VI. Repetiţii…87

  VII. Drumul către mine însumi…93

  VIII. Incipit vita nova…96

  IX. Cu Moş-Ajunul…99

  Partea a IlI-a.

  I. Sâmbăta… 107

  II. Papini, eu şi lumea… 113

  III. Un an.116

  IV Prietenii… 120

  V. Tristeţi, în vară…123

  VI. Mă clatină vânturile…126

  VII. Bacalaureatul…130

  VIII. Final… 133

  Volumul II [GAUDEAMUS] Partea I.

  I. Decor. 136

  II. Preşedintele…138 vwIII. Nonora… 146

  IV. Intermezzo…155

  VProfesorul,…157

  VI. Primăvară…164

  VII. Muncile şi zilele…166

  VIII. Drum de la mănăstire…170

  IX. O cheamă Nişka…177

  X. L 'heure sexuelle…180

  XI. Prietenul meu iubeşte…184

  XII. Furtună la schit… 185

  XIII. Plecare… 193

  XIV. Sfârşit de vacanţă… 199

  XV Taine.207

  XVI. Redacţia…211

  XVII. Prietena mea în toamnă…217

  XVIII. laşul…219

  XIX. Vrăjmaşul lui Petre…226

  XX. Personajele judecă autorul…230

  XXI. Moarte…236

  XXII. Lumină la Roma…239

  XXIII. Meditaţie pentru două toamne…242

  Partea a Ii-a. Scrisorile

…  II.246

  III.247

  IV.248

  V.249

  VI.250

  VII.:251

  Vm.:252

  IX. 253

  X.254

  XI.255

  XII.256

  XIII…258 [Partea a IlI-a]…261

  Addenda.

  Jurnalul unui om sucit…274 [Romanul unui om sucit]…294

  II. Primul roman…320

  X. Capitolul în care apar fecioare, castele şi berete spaniole…325

  Scrisoare din tabără. Fragment…330

 

 

 

Volumul I 1924-l925

  PARTEA I.

  TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN.

  Pentru că am rămas singur, m-am hotărât să încep chiar azi Romanul adolescentului miop. Voi lucra în fiecare după-amiază. Nu am nevoie de inspiraţie; trebuie să scriu, doar, viaţa mea, iar viaţa mi-o cunosc, şi la roman mă gândesc de mult. Dinu ştie; păstrez caiete din clasa a IV-a, când aveam pistrui ca un ovrei şi învăţam chimie într-un laborator instalat în firida sobei. De câte ori mi se părea că trebuie să fiu întristat, scriam în Jurnalul meu. Şi acel Jurnal de acum doi ani avea un „subiect”: trebuia să se vădească într-însul viaţa unui adolescent suferind de neînţelegerea celorlalţi. Dar adevărul era altul: Jurnalul mă măgulea şi îmi alina dorul meu de răzbunare; răzbunare dreaptă împotriva celor care nu mă înţelegeau, credeam eu.

  Romanul îl voi scrie altfel. Eroul sunt eu, fireşte. Mă tem, însă, că viaţa mea – stinsă între copii şi cărţi – nu va interesa cititorii. Pentru mine, tot ceea ce nu am avut, tot ceea ce am dorit din mansardă, în înserări calde şi tulburătoare, preţuieşte mai mult decât anii tovarăşilor mei risipiţi în jocuri, în sărbători de familie şi idile. Dar cititorii?… înţeleg şi eu că toată durerea unui adolescent miop nu va mişca nici un suflet dacă acest adolescent nu se va îndrăgosti şi nu va suferi. De aceea, m-am şi gândit la un personaj pe care la început îl numisem Olga. I-am povestit lui Dinu tot ceea ce ar trebui să aibă loc prin prezenţa acestei fete. Dinu m-a întrerupt şi m-a rugat: dacă într-adevăr îi sunt prieten, să schimb numele eroinei în Laura.

  M-am tulburat mult la început, pentru că nu ştiam cum să fie fata care va străbate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decât pe fetele cizmarului vecin, care în nici un caz nu pot trece într-un roman. Cea mai mare, Măria, era slabă şi rea; îşi teroriza fraţii, fura caise verzi şi ţipa alergând după tramvaie. Cealaltă, Puica, era grasă şi murdară. Niciuna, nici alta nu puteau seduce un adolescent. Aceasta, nimeni n-o putea înţelege mai bine ca mine.

  Dinu mi-a mărturisit că mă poate ajuta. A cunoscut atâtea fete, îmi spune. Dar cum aş putea scrie eu un roman cu o eroină cunoscută de Dinu? M-am hotărât să mă gândesc, în timp ce voi scrie, la vară-mea. De câteva săptămâni, de câte ori o întâlnesc, îi pun întrebări. Am vestit şi pe Dinu că vară-mea se află sub observaţie.

  — Dacă vrei să scrii un roman, m-a sfătuit ea, să-l faci pe erou frumos şi bun. Şi să-l cheme Silviu.

  Când i-am spus titlul şi subiectul romanului, nu i-a plăcut. Să fie doi eroi, unul frumos şi altul urât, vrea ea. Iar titlul: Dragoste de copil sau Flori de primăvară, sau La şaptesprezece ani. în zadar mi-au fost explicaţiile: „Vally dragă, acesta e un roman cerebral, cu drame interioare” etc. în zadar. Şi atunci i-am ascultat mărturisirile. Mi-au folosit, căci am învăţat vocabularul fetelor. Şi am cunoscut câte ceva din visurile, nostalgiile şi tulburările ei. Parcă aş fi ascultat mărturisiri auzite de mult. îmi aminteam că vară-mea nu se deosebeşte mult de eroinele din romane sau de acele pe care un suflet puţin exaltat şi le închipuie. Dar pot eu şti că aceasta e vară-mea, aceasta care mi se dezvăluie la răstimpuri, antrenată de confesiuni?

  Ştiu despre ea că visează să cunoască o prietenă mică şi bună, care să aibă moşie, iar la moşie un frate brun şi curajos. El le-ar întovărăşi prin pădure, le-ar învăţa să vâneze şi le-ar spune „tu”. îmi mărturiseşte că i-ar plăcea să fie într-o noapte conacul călcat de hoţi. Ea ar apuca revolverele şi ar apărea în salon tocmai în clipa când fratele prietenei ar fi sugrumat de un ţigan. Ar mântui viaţa fratelui şi l-ar îngriji într-un dormitor alb, cu măsuţa acoperită de sticluţe colorate. Părinţii s-ar arăta recunoscători şi i-ar lăsa singuri, zâmbind.

  Vară-mea se opreşte. Nu vrea să-mi spună dacă ea s-ar roşi sau şi-ar trage sfios mâna