1379 Ibidem, p. 114.

1380 Ibidem, pp. 165-166.

1381 Ibidem, p. 252.

1382 Mircea Eliade, Şantier, Ed. Cugetarea, 1935, pp. 5-6.

1383 Ibidem, p. 7.

1384 Ibidem, p. 7.

1385 Ibidem, p. 9.

1386 Vezi aici Ilina Gregori, „Intimităţi şi intimitate: diaristica lui Mircea Eliade“, în Ilina Gregori, op.cit., pp. 178-207.

1387 Ibidem, p. 13.

1388 Ibid., p. 13-14.

1389 Ibid., p. 27.

1390 Ibid., p. 41 (corect în lb. spaniolă: noche oscura del alma).

1391 Ibid., p. 109.

1392 Ibidem, p. 69.

1393 Ibidem, p. 114.

1394 Eugen Ionescu va nota în cronica sa: „Mircea Eliade (nu vorbeşte niciodată de Dumnezeu în tot jurnalul) nu este un ortodox, şi nici nu a fost, deşi el a spus contrariul şi a militat pentru ortodoxia văzută (o spune el) de dnii Nae Ionescu şi Mircea Vulcănescu: dar nu e intelectualist, după cum nici mistic. Nu e intelectualist, - pentru că nu e preocupat de cunoaştere, - ci de trăire. Nu e mistic, - căci această trăire „organică“, directă participare la viaţă“ este biologică. Şi este sceptic, - pentru că biologia este refugiul scepticilor. Dar e în toate, pe rând. (…) Pe „trăire“ se axează totuşi Mircea Eliade. Pe „trepidaţie“. Aşa încât, - poate că pentru el „asceza“ ia un caracter paradoxal de voluptate senzuală întoarsă, - şi nu ştiu de ce îmi vine să zic: „sexuală“, poate fiindcă înseamnă o macerare, o biciuire, un masochism spiritual.“, Eugen Ionescu, „Mircea Eliade şi «Şantierul»“, Ideea românească, nr. 2-4, iulie-august 1935, apud Mircea Handoca, editor, „Dosarul“ Eliade, vol.III, pp. 92-93.

1395 Mihail Sebastian, Jurnal de epocă, ed.cit., pp. 303-307.

1396 Mircea Eliade, Memorii,vol. I, ed.cit., p. 325.

1397 Pompiliu Constantinescu, Şantier, în „Dosarul“ Eliade, vol. II, ed.cit., p. 257.

1398 Pentru anii de pâna la jurnalul portughez s-a căutat în jurnalul lui Sebastian o oglindă care să ofere imaginea lui Eliade, jurnal care, ce-i drept, înregistrează cu destulă acribie şi stupoare evoluţia legionară a lui Eliade, dar ar fi excesiv să limităm aceşti ani numai la ceea ce putea vedea Sebastian, care, totuşi, a ezitat mereu în a avea o reacţie fermă şi definitivă cu privire la devenirea legionară a prietenului său.

1399 Mircea Eliade, Jurnal portughez, în Jurnal portughez şi alte scrieri, vol. 1-2, Humanitas, Buc., 2006.

1400 Este totuşi exagerat să se susţină până astăzi, având în vedere documentele publicate, că a existat strict doar o rebeliune legionară, fără o mişcare contrară a lui Antonescu, care nu a avut loc doar după acţiunea Legiunii, ci concomitent cu aceasta. Ambii parteneri urmăreau supremaţia şi încercau să găsească