class="_idFootnoteAnchor _idGenColorInherit" href="../Text/ebook-11.xhtml#footnote-1448-backlink">1465 În 8 ianuarie 1963 notează: „Să meditez şi să filozofez asupra mitologiilor şi religiilor «primitive» cum Nietzsche şi Rohde filozofau asupra credinţelor şi creaţiilor greceşti – acesta este sensul secret al cărţii mele. În fond, înainte de a se prăbuşi definitiv, cultura occidentală trebuie să redescopere şi să proclame toate modurile de a fi ale omului. Datoria mea este să arăt grandoarea, când naivă, când monstruoasă, tragică a modurilor de a fi arhaice.“, ibid., p. 446.

1466 Ibid., p. 493.

1467 Relatând o discuţie cu Ed. Conze, Eliade notează relativ la modernitate: „Îmi spune că am intrat în era tehnocraţiei. Centrele spirituale vor fi distruse. Compară distrugerea mânăstirilor din Anglia şi Franţa în secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea cu distrugerea mânăstirilor tibetane de cître comuniştii chinezi. Fără nimicirea centrelor de spiritualitate medievală creştină, revoluţia industrială, democraţia, liberalismul politic etc. etc nu puteau triumfa. Tot aşa India şi Asia centrală şi sud-orientală nu vor putea fi integrate «lumii moderne» (i.e. tehnocraţie, materialism etc.) înainte ccentrele de rezistenţă spirituală sin mânăstiri, ashrame, universităţi, să fie radical nimicite.“, ibid., p. 479.

1468 Ibid., vol. I, p. 573.

1469 Ibid., vol. I, p. 585.

1470 Ibid., p. 606.

1471 Jurnal, vol. II, p. 64.

1472 Ibid., p. 88.

1473 M. Eliade, Europa, Asia, America…, Corespondenţă R-Z, vol. 3, ed.cit, p. 140.

1474 Ibid., p. 141.

1475 Vezi aici Matei Călinescu, Eliade şi Jung, pentru răspunsul lui Jung însuşi la acuzele aduse de Leo Baek, Rabinul Berlinului, redat de Aniela Jaffé în mărturia personală dată lui Gerhard Wehr, unul din biografii lui Jung, în Despre Ioan P. Culianu şi Mircea Eliade, ed.cit., p. 50.

1476 Ibid., p. 129.

1477 Vezi aici şi scrisoarea lui Sebastian, care îi este adresată, Sâmbătă, 25 iulie 1936: „Au fost vreo două zile de tensiune nervoasă, săptămâna trecută, când l-au asasinat pe Stelescu. Dacă ai aflat cum s-au întâmplat lucrurile, trebuie să fi avut şi tu un moment de oroare. Uluiala a trecut însă repede, iar acum cei zece „legionari“ merg spre achitare sigură. Va fi un triumf. Presa democrată nici nu îndrăzneşte să spună „crimă“ sau „asasinat“. Vorbeşte pudic despre „cazul de la Spitalul Brâncovenesc“. Mi-e o silă imensă de toată comedia asta.“ Iată şi reacţia lui Eliade, transmisă lui Cioran. Eliade era în Germania, unde se lăsa fermecat de nazismul triumfător: „(…) Ciudat cum fenomenul german te sileşte să gândeşti politic. Dacă aş sta un an aici, aş face şi eu politică militantă. M-au dezgustat însă împrejurările asasinării lui Stelescu. Nu se suprimă un adversar când e singur în spital, într-un pat, fără apărare. Să avem pardon!“ (scrisoarea lui Sebastian este în volumele deja citate de corespondenţă primită, vol. 4, p. 333; iar scrisoarea lui Eliade este în Europa…, vol. 1, ed.cit., p. 153-154, citatul este la pag. 154).

1478 Ibid., p. 129.

1479 Ibid., p. 134.

1480 Ibid., pp. 164-166.

1481 Claude-Henry Roquet, Încercarea Labirintului, traducere şi note de Doina Cornea, Dacia, Cluj-Napoca, 1990.

1482 Ibid., p. 16.

1483 Ibid., p. 24.