coacerea aluatului în cuptor sau în test, turta se taie în bucăţi egale şi se împarte la membrii familiei. Persoana care găseşte moneda în bucata primită e cea mai norocoasă din casa (Gorj, Mehedinţi), Măcinici munteneşti (fierţi):

  * 125 ml untdelemn * 500 ml apă

  • 1 linguriţă • 1 kg făină (sau cât primeşte uleiul şi apa)

  Sirop: l ceaşcă miez de nucă măcinat * 3 linguri zahăr (sau cât vă place) l linguriţă scorţişoară • coaja de la o lămâie zahăr vanilat

  Se încălzeşte puţin apa

  Se cerne făina movilită, se face o gropşoară în gropşoară se toarnă apă călduţă, untdelemn şi sare

  * Se frământă până iese un aluat moale care se bate un sfert de oră, să se frăgezească • Se întinde pe o planşetă presărată cu făină

  Se taie inele, cu un pahar mare şi unul mic, şi apoi se răsucesc opturi

  Se lasă să se usuce, 45 de minute

  Se fierb măcinicii 1 oră în 1,5 1 apă

  * Se adaugă tot ce e în reţetă şi se lasă să mai undească încă 1 sfert de oră

  • Când totul s-a răcit, se presară încă 2 linguriţe de miez de nucă fin măcinat

  Indiferent de tehnica preparării şi forma modelată, Măcinicii se împart pentru moşi şi strămoşi în ziua de 9 martie.

  Mâie sau Măciucă-în ziua de Măcinici, prahovenii fac din aluat de făină de grâu un colac în forma de mai (ciocan uriaş din lemn) sau de măciucă care se coace în cuptor. Se mănâncă sacramental de întreaga familie, simbolizează ciocanul sau măciuca cu care Moşii (mucenicii) simbolul primăverii şi al sacrificiului, loveau pământul să alunge Baba Iarna.

  Brăduleţi-Colace; preparaţi la Sântoader, înmuiaţi în vin şi mâncaţi de copii veri şi văruţe în ziua Sântoaderului cel Mare în sudul Transilvaniei, Beţia rituală la Măcinici e obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin în ziua de 9 martie, străvechi început de An Nou Agrar, celebrat la echânocţiul de primăvara. Conform tradiţiei, se credea că vinul băut la Măcinici se transforma de-a lungul anului în sânge şi putere de muncă.

  La Pornirea plugului în ziua de Măcinici se puneau în coarnele plugului sau în coarnele boilor câte un colac iar ceilalţi se dădeau de pomană la vecini şi rude, sfinţişor

  În toate ţările locuite de români datină ca în ziua de 40 de Sfinţi să se facă unul sau mai multe feluri de copturi, care se împarţesc apoi ca Moşi întru amintirea sfinţilor, a căror memorie se serbează în această zi.

  Unele dintre copturile acestea au formă de om sau albină, iar altele de porumbel sau colăcel, şi se numesc în Bucovinasfânţişori; fn Moldova: sfinţi şi sfinţişori; în Muntenia: măcenice măcinici mucenici, hradosi brăduleţi hrând u şi iar în Banat, şi anume în părţile Oraviţei, sânţi sau sâmţi, în Oraviţa, precum şi în celelalte locuri montane, locuite de colonişti din Ţara Românească, brânduşişi brânduşei, iar pe la Lugoj, Timişoara şi împrejurime, moşi de păresimi. spre deosebire de ceilalţi moşi de peste an.

  Sfinţii sau sfinţişorii în formă de om sunt un fel de turte asemenea turtelor dulci, cu cap, ochi, nas, gură, mâini şi picioare, făcute din făină de grâu frământată în miere, cu miez pisat sau nişte figurele în formă de om, făcute din făină curată de grâu, miere, miez de nucă şi presărate pe deasupra cu zaharicale sau şi numai nişte turte simple, pe suprafaţa cărora însă se împunge cu o ţeava de soc ori de trestie figura unui om.

  Sfinţişorii în chip de albină, de porumbel sau hulubaş şi de colăcel sunt făcuţi asemenea din făină curată de grâu, cu acea deosebire numai că aceştia rar când se frământă în miere, ci mai adeseori se ung pe deasupra, după ce s-au copt, cu miere şi se presară cu miez de nucă. In fine, mai e de observat încă şi aceea că colacii sau colăceii, numiţi sfinţi sau mucenici, se fac de regulă îngemănaţi, în forma cifrei arabe 8, rar când, simplu rotunzi, sau ca nişte covrigei subţiri şi mici, şi asta din cauză ca şi aceştia să aducă măcar în câtva cu chipul unui om.

  Şi deoarece sfinţişorii, descrişi în şirele de mai sus, închipuiesc pe cei 40, după unii chiar 44, de Sfinţi sau Mucenici, de aceea fiecare româncă face câte 40-44 de astfel de turtite, colăcei sau porumbei. In unele părţi din Muntenia, precum bunăoară în comuna Zănoaga, femeile, „pe lângă bradoşi, ce-i fac în acea zi", mai fac încă şi un bradoş „mai mare, în formă de om, cu gură, urechi, nas, dar orb, şi-l numesc, fiind din timpuri poate numit tot astfel, Uitata. Aceasta se face întru pomenirea tuturor morţilor, care în timpul anului ar fi fost uitaţi nepomeniţi. Această Uitată este jucată de copii în jurul focului, ce se face în bătătură, apoi unsă cu miere şi mâncată".

  În Banat, pe lângă Sfinţii despre care am vorbit mai sus, care sunt meniţi celor Patruzeci de Mucenici şi care se împart prin vecini şi la cei săraci, mai este datină de a se da de pomană (sacrificiu), adică de a împărţi ca Moşipăsule (fasole) slăită (sungalie) ori dreasă cu untdelemn, apoi nuci, poame, alune etc. Acestea se numesc Moşii cei curaţi.

  „Tot la aceşti Moşi ies economii [din Banat] la vii, moşii (pruni) şi grâne, dar mai vârtos la pămânţele ce rodesc poame, şi bând, după proverbul poporului, 40 (ori 44) de pahare de vin, varsă vin ori rachiu (vinars) la buciumii de vinie (vie), spre a rodi, şi înconjurând ogorul îl afumă cu rânză, spre a fi ferit de rele, dând tot atunci de pomană colac (brănduşi), vin, rachiu etc."

  În fine, mai e de însemnat încă şi aceea că românii din unele părţi ale Bucovinei au datină în această zi nu numai de a împărţi sfinţişori sau moşi, ci totodată de a face şi praznic, la care ocaziune dau