punctate de vîrtejuri îngheţate. Dar cînd le încercă cu prudenţă, constată că se dovedeau suficient de solide. Mai trecu pe lîngă un altul într-atît de negru, că nici nu realiză ce anume era; doar pipăindu-l putu să afirme că se găsea într-adevăr acolo.

În prezent însă, apăruse o transformare subtilă în ceva ce înţelegea. Înşiruindu-se spre sud se succedau mai multe cîmpuri, nu găsea un termen mai potrivit. Ca terenul unei ferme experimentale de pe Pămînt, fiecare pătrat fusese acoperit cu pămînt împrăştiat şi nivelat cu atenţie; primul sol întîlnit în peisajul metalic al lui Rama.

Cîmpurile erau virgine, lipsite de viaţă, aşteptînd recolte ce nu fuseseră plantate niciodată. Jimmy se întrebă care putea fi scopul lor, căci părea incredibil ca nişte fiinţe atît de evoluate precum Ramanii să utilizeze indiferent ce formă de agricultură. Chiar pe Pămînt, agricultura nu mai constituia decît un hobby popular, o sursă de produse exotice şi de lux. Ar fi furat însă că acelea erau ferme potenţiale, impecabil pregătite. Nu văzuse niciodată un pămînt care să arate la fel de curat; fiecare pătrat era acoperit cu o folie uriaşă din plastic dur şi transparent. Încercă să-l străpungă să ia o mostră de pămînt, dar cuţitul său abia reuşi să zgîrîie plasticul.

Spre interiorul continentului se zăreau alte cîmpuri şi pe multe din ele se înălţau construcţii complicate din stîlpi şi sîrmă, probabil cu rolul de araci. Arătau golaşe şi dezolante, aidoma unor arbori desfrunziţi în toiul iernii. Iarna pe care o cunoscuseră trebuia să fi fost într-adevăr lungă şi teribilă, iar acele săptămîni de căldură şi lumină reprezentau probabil un, scurt interludiu, înainte de revenirea gerului.

Jimmy nu ştiu niciodată ce anume îl determinase să se oprească şi să privească cu atenţie labirintul metalic dinspre sud. Pesemne în mod inconştient, mintea lui verificase fiecare detaliu înconjurător. În peisajul fantastic de străin şi de aparte, remarcase un lucru de-a dreptul uimitor.

La un sfert de kilometru depărtare, în mijlocul unui noian de sîrme şi piloni, strălucea o pată de culoare. Era atît de mică şi modestă încît se găsea la limita vizibilităţii; pe Pămînt nimeni n-ar fi privit de două ori într-acolo. Cu toate acestea, fără doar şi poate unul din motivele care-i reţinuseră atenţia fusese faptul că-i reînvia atît de puternic amintirea Pămîntului. Nu raportă Controlului pînă nu se asigură că nu făcea o greşeală, că nu-l înşelau amintiri nostalgice. Abia de la numai cîţiva metri putea să fie sigur că viaţa, aşa cum o cunoştea el, apăruse în lumea sterilă şi antiseptică a lui Rama. Acolo, la marginea continentului sudic, înflorea, într-o splendidă singurătate, o floare.

Apropiindu-se, Jimmy realiză că ceva era în neregulă. Folia, protejînd probabil stratul de pămînt împotriva contaminării cu forme de viaţă nedorite, era perforată în centru. Prin orificiu se ridica o tulpină verde, de grosimea degetului mic al unui om, strecurîndu-se prin păienjenişul din sîrme de deasupra. La un metru de sol, se desfăcea într-un mănunchi de frunze albăstrii, semănînd mai mult cu nişte pene decît cu frunzele vreunei plante cunoscute. La înălţimea ochilor, tulpina se termina prin ceea ce el considerase la început o floare.

Acum vedea, cîtuşi de puţin surprins, că erau în fapt trei flori strîns unite între ele.

Petalele aveau forma unor tuburi lungi de cinci centimetri, cu colorit aprins, în număr de cel puţin 50 pe fiecare floare, strălucind în albastru, violet şi verde metalic, semănînd mai mult cu aripile unui fluture decît cu vreo formă de viaţă vegetală. Practic, tînărul nu cunoştea pic de botanică, dar era, uimit că nu vedea nici o structură similară petalelor ori staminelor. Se întrebă dacă asemănarea cu florile terestre nu constituia o simplă coincidenţă; poate că era ceva în genul unui polip coralier. În orice caz, ar fi implicat existenţa unor creaturi minuscule, purtate de vînt, servind fie ca agent fertilizator… fie ca hrană…

În esenţă importa prea puţin. Indiferent de definiţia ştiinţifică, pentru Jimmy rămînea o floare. Miracolul acela straniu, accidentul existenţei ei acolo, îi reamintea lucrurile pe care n-avea să le mai revadă niciodată, şi fu tentat să intre s-o ia cu el.

Nu avea să fie uşor. Se aflau despărţiţi de peste zece metri de hăţiş de piloni subţiri. Aceştia formau un soi de structură cubică, cu latura de vreo patruzeci de centimetri, repetată la nesfîrşit. Jimmy nu s-ar fi ridicat în aer cu bicicleta sa aeriană dacă n-ar fi fost subţirel şi mlădios, aşa încît ştiu că se putea strecura printre interstiţiile reţelei. Ieşirea ridica însă o problemă; întoarcerea îi era cu siguranţă imposibilă, de aceea trebuia să se retragă cu spatele.

Controlul se arătă încîntat de descoperire, astfel că descrise şi filmă floarea din toate unghiurile posibile. Nimeni nu obiectă cînd spuse:

― Mă duc după ea.

Nici nu aşteptase vreo împotrivire; viaţa îi aparţinea acum numai lui şi putea face cu ea orice dorea.

Se dezbrăcă, prinse pilonii netezi din metal şi pătrunse în reţea. Intra exact la limită; se simţea aidoma unui prizonier evadând printre zăbrelele celulei. După ce intră cu întreg trupul, încercă să se retragă, să vadă dacă întîmpină vreo dificultate. Într-adevăr, era mult mai dificil; era nevoit să împingă cu braţele, nu să tragă, dar nu consideră totuşi că e motiv de îngrijorare.

Jimmy era un om de acţiune şi nu un filozof. Tîrîndu-se cu greutate prin coridorul strîmt, nu-şi pierdu vremea întrebîndu-se de ce făcea un lucru atît de riscant. Nicicînd în decursul vieţii nu fusese interesat de flori, iar în prezent îşi folosea toată energia pentru a obţine una.

Adevărat, specimenul era unic şi de o imensă valoare ştiinţifică. În realitate însă, îl dorea pentru că reprezenta ultima lui legătură cu lumea vieţii şi cu planeta sa natală.

Apucînd-o, îl încercară însă remuşcările. Poate că era singura din Rama; se justifica s-o culeagă?

Dacă avea nevoie de o scuză, se putea consola cu ideea că nici Ramanii înşişi n-o incluseseră în planurile lor. În mod vădit era o anormalitate, înflorind mult prea tîrziu… ori prea devreme. Justificările nu-i foloseau însă şi ezitarea fu doar