doar șase luni de când se împunsese cu Buckmaster în camera asta goală? De data asta nu fu invitată să ia loc. Denden, în uniformă, stătea în repaus cu mâinile la spate. Nancy era îmbrăcată în uniforma FANY1, cu mâinile pe lângă ea și cu privirea îndreptată înainte.

– Wake e foarte apreciată de colegii ei. Un lider înnăscut.

Buckmaster citea din dosarul nou-nouț de pe masa pliantă din fața lui. „Sincer acuma, se gândea Nancy, ar fi putut să-i aducă omului un birou ca lumea.“

– Asta scrie în dosarul ei, spuse Buckmaster, uitându-se spre Garrow, care stătea în locul în care stătea de obicei, sprijinit de perete. Ce e ciudat e că noi îl plătim pe Timmons să semnaleze probleme, nu laude. Pe de altă parte, s-a petrecut și incidentul ăla nefericit în Scoția înainte ca Wake și Rake – Doamne, parcă sunteți un duet de vodevil – să plece să-și termine antrenamentul în Beaulieu.

– Da, răspunse Garrow cu un oftat, un recrut promițător pe nume Marshall a fost găsit, când s-a dat deșteptarea, dezbrăcat și legat de stâlpul din fața clădirii principale de birouri. L-a dat un pic peste cap experiența.

– Numele ăstora doi apărea în raport, nu-i așa? întrebă Buckmaster politicos.

Garrow ridică din sprâncene.

– Așa este, niște acuzații destul de nebunești, din câte îmi aduc aminte, ceva legat de o tentativă de seducție și o lovitură cu o bâtă în cap.

– Bietul om.

Nancy reuși să nu zâmbească. Imaginea lui Marshall legat de stâlp era ca o făclie vie și sclipitoare în memoria ei. Și nici nu fu lovit așa tare – era atât de beat, că ar fi căzut numai dacă îl atingeai. Și fusese o noapte destul de caldă.

Garrow își aprinse o țigară.

– Poate am fost trași pe sfoară.

Dădu drumul fumului în timp ce se uita la Buckmaster cum se ridică și ocolește marginea biroului.

– Ia, gândește-te, Garrow. Dacă un spion german ar reuși să se infiltreze în DOS, el, sau ea, ne-ar ataca cei mai bun oameni, ca să nu mai zic că ar accesa pe ascuns documentele noastre.

La naiba! Îi prinsese. Modificarea datelor din dosar păruse o idee bună doar după o sticlă de brandy. Ce dracu’ făcea acum? Buckmaster își scoase pistolul. Doar nu avea de gând să...

– O să vă rog frumos o singură dată să-mi ziceți: a cui a fost ideea?

Buckmaster era atât de aproape de Denden, că respirația lui îl făcu să clipească.

– Tu ai fost, Rake?

O clipă îndelungată ambii bărbați stătură complet nemișcați, apoi Buckmaster ridică pistolul la tâmpla lui Denden, rupându-i pielea de la colțul ochiului la pomete. Denden se clătină într-o parte și căzu în vine, apoi se ridică din nou.

– Răspunde! Au trimis nemții un spion fătălău printre noi?

Denden nici măcar nu-l privi, doar își duse mâinile la spate din nou și continuă să se uite la perete. Nancy înghiți în sec. Era oare un test? Cu toții fuseseră târâți din pat la Beaulieu din când în când și puși să răspundă la întrebări legate de povestea de acoperire când încă erau chiauni de somn. Chiar și atunci când își recunoșteau instructorii, confuzia din acele clipe era destul de mare încât să-i panicheze pe unii. Dar niciodată nu fuseseră violenți – duri, poate, dar nu așa. Oare chiar credea că sunt spioni?

Buckmaster se mută în spatele ei și i se făcu pielea de găină. Se așeză exact în fața ei și îi lipi țeava pistolului de frunte.

– Sau poate că au trimis o femeie?

Înnebunise. De ce nu intervenea Garrow? Era o nebunie.

– Cine a fost? Cine? Îl privi cum armează pistolul și începe să apese încet pe trăgaci. ULTIMA ȘANSĂ! CINE?

Nancy se uită fix la el. Clic.

Și nu venise sfârșitul lumii. Erau în continuare în cameră. Pistolul nu fusese încărcat. Buckmaster dădu din cap și își puse arma la loc în toc.

– Foarte bine, spuse el senin, în timp ce se întorcea la locul lui. Stați jos, amândoi.

„Fir-ar al dracului!“ Nancy nu era sigură dacă se așezase sau se prăbușise în scaun. Garrow se îndreptă spre Denden și îi dădu o batistă. Nancy nu putu să-și dea seama, dar i se păru că Denden nu-și ștergea doar sângele de pe față, dar avea grijă să distrugă complet și batista în timpul ăsta.

– La bărbați tăcerea funcționează. Gestapoul o să presupună că un agent străin bărbat are multe informații strategice, deci te vor ține în viață suficient de mult încât să încerci să scapi. Dar, domnișoară Wake, naziștii nu gândesc prea departe, așa cum o facem noi când vine vorba despre utilitatea și capacitățile femeilor. Nici francezii nu o fac, dacă mă