Cărți «Pastoralia citește top cărți de citit într=o viață .pdf 📖». Rezumatul cărții:
O privi afectuos peste masă, aşteptând să-l surprindă cum o priveşte afectuos, ca să-şi poată feri ochii repede, pentru ca ea să ştie că poate îl interesa în continuare, după care fata scăpă meniul, se aplecă să-l ia de jos şi frizerul avu ocazia să i se uite pentru o clipită în decolteu.
Ei bine, cu siguranţă că aveai ce să vezi şi în zona pieptului. Aşa că era cea mai drăguţă din încăpere, plus că avea ţâţe ca lumea. Sâni atrăgători. Chestia era, oare ea o să-l dorească? Era bătrân. Bătrâior. Când se ridica prea repede, îi pocnea genunchiul. În ultima vreme începuseră să-i sângereze gingiile. Plus că nu avea degetele de la picioare. Cu toate acestea, de ce să se vândă ieftin? Avea o mică afacere doar a lui. Avea un început de gută, da, şi începuse să i se rărească părul, dar pe de altă parte era lat în umeri şi în piept, aşa că până la urmă, cu toată guta, efectul general era de putere, ceea ce fetelor le plăcea, şi cel puţin avea capul bine proporţionat în raport cu restul corpului, lucru cu care ea nu putea să se laude, deşi e adevărat că el încă locuia cu maică-sa.
Ei bine, era cineva perfect? El nu era, şi nici ea, dar era evident că aveau un fel de chimism special, pornind de la ceea ce se întâmplase la Şcoala de Şoferi, şi oricum, ce mama naibii, doar n-o cerea de nevastă, doar lua în calcul posibilitatea de-a încerca s-o cunoască mai bine.
În felul ăsta se hotărî s-o invite pe fata drăguţă, dar corpolentă să iasă cu el.
Cum s-o facă, aici era buba. Cum s-o invite. Putea s-o prindă când rămânea singură şi să-i spună că părul ei arăta minunat. Spunându-i că arăta minunat, putea să-i ia o şuviţă între degete, cu un aer de profesionist, de parcă s-ar fi uitat după niscai fire despicate. Putea să spună că i-ar plăcea să aibă ocazia să taie un păr atât de bun şi apoi să-i strecoare un cartonaş cu „Un tuns şi o cafea gratis“. Putea să meargă. În trecut mersese. Mersese cu Sylvia Reynolds, o casieră la bancă având laba gâştii şi un râs ciudat, care se dovedise foarte pricepută la sărutat. Când intrase în frizerie pentru „Un tuns şi o cafea gratis“, el se prefăcuse că rămăseseră fără cafea şi o dusese la Bean Men Roasters. Câteva zile mai târziu îi luase valul, din păcate, din cauza priceperii ei la sărutat, şi făcuseră mai mult – mult mai mult, de fapt – decât îşi imaginase c-ar fi putut face vreodată cu cineva cu laba gâştii, cu un râs ciudat şi cu şolduri neobişnuit de late, iar când se întorsese acasă în noaptea aceea şi se uitase atent la medalionul pe care i-l dăduse ea după ce-o făcuseră, se simţise imediat neplăcut, din cauză că, frate, laba-gâştii se vedea foarte, foarte bine în fotografie. În timp ce se uita la Sylvia stând în lunca scăldată în soare din imagine, cu capul dat pe spate, râzând veselă, cu laba-gâştii atât de pronunţată, în minte îi apăru spontan imaginea ei apropiindu-se cu şoldurile acelea late şi ţinând în braţe un copil, şi dintr-odată fusese profund dezamăgit de el însuşi, fiindcă o făcuse cu cineva care arăta atât de neobişnuit, şi ca să se asigure că nu înrăutăţea lucrurile făcând-o din neglijenţă cu ea şi a doua oară, n-o mai sunase niciodată şi chiar îşi mutase banii la altă bancă.
Se uită la fata drăguţă, dar corpolentă şi văzu că tocmai se îndrepta spre toaleta femeilor.
Era un moment cât se poate de bun.
Aşteptă câteva minute, după care se scuză şi se opri lângă toaleta femeilor, citind anunţuri prinse pe o tablă de plută până când fata drăguţă, dar corpolentă ieşi.
Îşi drese glasul şi-o întrebă dacă se distra.
Ea îi spuse că da.
Pe urmă el spuse că, frate, ce grozav îi arăta părul. Şi când venea vorba de păr grozav ştia despre ce vorbeşte, era de meserie. Unde se tundea? Îi pipăi o şuviţă cu degetele, de parcă s-ar fi uitat după niscai fire despicate, îi spuse că i-ar plăcea să aibă ocazia să se ocupe de un asemenea păr-dinamită şi scoase din buzunarul cămăşii cartonaşul cu „Un tuns şi o cafea gratis“.
— Poate-ţi faci timp şi te opreşti cândva, zise el.
— Frumos din partea ta, spuse ea şi roşi.
Deci era o fată timidă. Păcat, mare păcat. Îi plăcea încrederea. I se părea sexy. Pe de altă parte, cine putea s-o acuze, uneori putea să fie foarte timorant. Lipsa ei de încredere îi arăta că putea să-şi permită să fie un pic îndrăzneţ.
— Să zicem, mâine? spuse el. Să zicem, mâine pe la prânz?
— Ha, zise ea. Te mişti repede.
— Nu prea repede, sper, spuse el.
— Nu, zise ea. Nu prea repede.
Deci o prinsese. Spunându-i că nu se mişca prea repede, nu cumva îi dădea de înţeles că se mişca exact cu viteza potrivită? Tot ce trebuia să facă acum era să parafeze înţelegerea.
— O să fiu cinstit, spuse el. Mă gândesc la tine încă de la Şcoala de Şoferi.
— Serios? zise ea.
— Serios, spuse el.
— Şi zici că mâine? spuse ea, roşind din nou.
— Dacă-ţi convine şi ţie, zise el.
— Îmi convine, spuse ea.
Pe urmă se îndreptă nesigur spre masă, iar frizerul dădu buzna în toaleta bărbaţilor. Da! Da da da. O să iasă cu ea. O convinsese. Nu-i venea să creadă. Chiar îşi jucase isteţ cartea. De ce-şi făcuse griji? Era drăguţel, femeile îl consideraseră întotdeauna drăguţel, părul rar şi guta nu contau, avea ceva care le plăcea femeilor.
Frate, chiar era drăguţă, o scosese la capăt foarte bine.
Înapoi la masă, domnul Jenks făcea fotografii Polaroid. Îşi anunţă intenţia de-a face şase fotografii cu grupul de la Şcoala