legendă completă pentru Cheriton, inclusiv ADN-ul acestuia. Când a intrat în holul aerisit cu pardoseală de marmură i s-a cerut să pună mâna pe un piedestal-senzor în timp ce trei paznici înarmați și blindați îl priveau cu prudență. Noua rețea a clădirii l-a acceptat, iar ei i-au făcut semn cu mâna să intre. El le-a zâmbit vesel, trimițându-le o emanație de mulțumire în gaia-câmp.

Cuibul în sine era găzduit la etajul al patrulea, într-o cameră sterilă, care ocupa jumătate din spațiul disponibil al etajului. Cheriton își raportă prezentarea la datorie Maestrului Viselor Yenrol aflat în biroul supraveghetorului, care dădea în camera cuibului printr-un perete despărțitor din sticlă. În mod normal, biroul era ocupat doar câteva ore pe zi, atunci când supraveghetorul sau asistentul său rula o evaluare de șase ore pentru a se asigura că cuibul funcționa fără probleme. Acum, erau șapte tehnicieni, toți luptându-se pentru spațiu în timp ce instalau bancuri de hardware nou, iar de cealaltă parte a sticlei și mai mulți amestecau clustere bioneurale proaspete cu cuibul original.

– Care e domeniul tău? a întrebat Yenrol. Era și agitat, și nedumerit.

Repartizarea târzie a lui Cheriton asociată cu presiunea de a-și termina treaba îl făceau foarte iritabil.

– Definirea de tipar, a răspuns el. Rutinele pe care le-am dezvoltat vor ajuta la izolarea gândurilor celui de-al Doilea Visător în cadrul gaia-câmpului. Ar trebui să ne dea o sursă mai puternică de urmărit.

– Bine, a spus Yenrol. Bine, grozav. Începe instalarea rutinelor.

Se întoarse apoi către o unitate de hardware semifinalizată înainte ca Cheriton să aibă șansa de a-i răspunde.

– Bine atunci, a mormăit el, păstrându-și în emisia din gaia-câmp nivelul fluxului de dorință și entuziasm.

Își găsi un loc liber la consolă și îl salută din cap pe bărbatul de lângă el.

– Bine ai venit la ochi, i-a spus noul coleg. Sunt Danal.

– Mă bucur să fiu aici, a replicat Cheriton. Ce înțelegi prin „ochi“?

– Ochiul furtunii.

Cheriton zâmbi larg.

– Asta e partea liniștită?

– Exact!

Se dovedi că Danal se afla deja de ceva timp pe Viotia. El și Mareble veniseră gândindu-se că vor fi aproape de cel de-al Doilea Visător.

– Ne-am dorit să fim aici când se va autorevela, admise Danal. Am actualizat și am mărit sensibilitatea cuibului de când am ajuns, în speranța că Maestrul nostru îl va putea localiza. Îi aruncă lui Yenrol o privire vinovată, oprindu-și pentru un moment emisiile în gaia-câmp. Nu mă așteptam la asta, i-a mărturisit el.

– Știu ce vrei să spui, a spus Cheriton, plin de simpatie. M-am rugat la Madona ca Ethan să fie ales Cleric Conservator, dar nu mi-am închipuit că prezența noastră aici ar fi necesară.

Danal ridică din umeri stânjenit și se întoarse la muncă. Cheriton a continuat să încarce rutinele pe care le inventase. Acestea chiar îndeplineau funcția de recunoaștere, dar în sens invers, în așa fel încât cuibul ar fi dezvoltat un punct orb slab dacă ar fi primit orice fel de gânduri provenind de la cel de-al Doilea Visător și l-ar fi informat întâi pe Cheriton înainte să revină la funcția declarată.

Munca frenetică de modificare stagnă în momentul în care zborul nebunesc al Justinei acapară unisfera.

– E atât de aproape, a spus Danal cu venerație când senzorii lui Silverbird au revelat suprafața unduitoare a Golului.

Apoi, toată lumea a tresărit când Raielii au transformat a doua lună într-un cutremur hiperluminic.

– Oare cum fac asta? a murmurat Cheriton, fascinat de nivelul de violență extrem de sofisticată implicat.

– Cui îi pasă? a replicat Danal. Golul poate rezista vicleniei lor. A rezistat timp de un milion de ani. Asta e tot ce contează.

Cheriton a ridicat o sprânceană. A fost nevoie de foarte mult autocontrol ca să nu lase să i se scurgă în gaia-câmp disperarea provocată de bigotismul omului.

– Să sperăm că și nava Justinei poate rezista.

– Nu e o credincioasă. E o creatură ANA.

– E umană, a spus Cheriton. Asta înseamnă că ar trebui să fie capabilă să pătrundă în interior. Cumva.

– Ah. Nu m-am gândit la asta.

– Vă rog, imploră Yenrol echipa de modificare. Continuați să lucrați. Dacă cel de-al Doilea Visător intenționează să se arate, o va face în seara asta.

Danal aruncă lui Cheriton un zâmbet rușinat.

Oscar nu se așteptase ca lucrurile să se întâmple chiar atât de repede. Ar fi trebuit să știe mai bine. Dacă Războiul Starflyer îl învățase ceva era că evenimentele îi conduc pe oameni, nu invers.

Și iată-l acum încastrat într-un costum-armură paramilitar rigid, așezat la jumătatea secțiunii pentru pasageri a unei capsule de poliție Ellezelin, plutind peste Cairns. Beckia era și ea pe bancă lângă el, în timp ce Tomansio se afla în față, pe scaunul de comandă. Capsulele erau proiectate să primească cincisprezece paramilitari. Acum însă, ocupanții originali ai acesteia se odihneau într-o comă indusă de droguri în depozitul Bootel & Leicester, așa că cel puțin avea suficient loc să se întindă.

Ca și restul Confederației, accesaseră și ei goana nebună a Justinei prin Golf.

– Echipa de primire tocmai a intrat în stare activă, a raportat Liatris.

El rămăsese în Elvin’s Payback pentru a monitoriza forțele de ocupație și ca să le furnizeze sprijinul unisferei.

– Toată lumea crede că cel de-al Doilea Visător va interveni în favoarea lui Justine.

– Nu a făcut-o după apelul lui Gore, a spus Oscar.

– Prezența Raielilor ar trebui să dea lucrurilor un grad de urgență, a zis Beckia. Sunt de acord cu Visul Viu: dacă se va întâmpla, se va întâmpla în seara asta.

Oscar ridică din umeri, ceea ce nu-i reuși prea bine din cauza armurii.

– I-ai cunoscut pe Gore și pe Justine? a întrebat Tomansio.

– Cred că pe ea am întâlnit-o o dată, era ofițer superior pe High Angel. Toată lumea încerca să stea de vorbă cu ea.

– Inclusiv tu? îl tachină