specia cunoscută sub numele de ostrea lamellosa, foarte obişnuită în Corsica. Bancul de stridii trebuie să fi fost uriaş şi fără îndoială că, dacă n-ar mai şi pieri din ele, ar ajunge să astupe golful, dat fiind că o singură stridie face pînă la două milioane de ouă.

Şi dacă meşterul Ned Land n-a păţit nimic de data asta, după lăcomia de care a dat dovadă, se datoreşte faptului că stridia e singura hrană care nu provoacă niciodată indigestii. Într-adevăr, este nevoie de cel puţin şaisprezece duzini de stridii ca să avem cele trei sute cincisprezece grame de substanţe azotoase necesare hranei unui om.

La 25 decembrie, Nautilus naviga în mijlocul arhipelagului Noilor Hebride, pe care Quiros le-a descoperit în 1606, pe care Bougainville le-a explorat în 1768 şi cărora Cook le-a dat numele actual în 1773. Grupul acesta se compune mai cu seamă din nouă insule mari şi se întinde pe o lungime de o sută douăzeci de leghe, de la nord-nord-vest la sud-sud-est, între 15° şi 2° latitudine sudică şi 164° şi 168° longitudine. Am trecut pe aproape de insula Auru, care în lumina amiezii îmi apăru ca o pădure deasă şi verde, dominată de un pisc foarte înalt. În ziua aceea era Crăciunul, şi Ned Land regreta grozav «Christmas»-ul, sărbătoare de familie la care protestanţii ţin atît de mult.

Nu-l mai văzusem pe căpitanul Nemo de vreo opt zile, cînd, în dimineaţa zilei de 27, intră în salon, cu aerul unui om de care abia te-ai despărţit.

Tocmai mă uitam pe planisferă, urmărind ruta lui Nautilus; căpitanul se apropie şi, punînd degetul pe un punct al hărţii, spuse numai atît:

— Vanikoro.

Era numele insulelor pe care naufragiaseră vasele lui La Perouse. Am sărit în picioare.

— Ne îndreptăm spre Vanikoro? îl întrebai.

— Da, domnule profesor, răspunse căpitanul.

— Şi am să pot vizita insulele acelea vestite, unde s-au sfărîmat Boussole şi Astrolabe?

— Da, domnule profesor, dacă asta vă este dorinţa.

— Cînd ajungem la Vanikoro?

— Am şi ajuns.

M-am urcat pe punte, urmat de căpitanul Nemo, şi am scrutat cu nesaţ orizontul. Înspre nord-vest se ridicau din mare două insule vulcanice, una mai mare şi alta mai mică, înconjurate de un recif de corali, cu o circumferinţă de patruzeci de mile. Aveam în faţă însăşi insula Vanikoro, căreia Dumont d'Urville îi dăduse numele de Insula Căutării, şi ne găseam exact în faţa micului port Vanu, situat între 16°4' latitudine sudică şi 164°32" longitudine estică. Ţărmurile păreau acoperite de verdeaţă, începînd de la plajă şi pînă aproape de înălţimile dinlăuntrul insulei, deasupra cărora se ridica muntele Kapogo, înalt de aproape nouă sute cincizeci de metri.

Lăsînd în urmă primele şiruri de stînci. Nautilus pătrunse printr-o trecătoare îngustă, ajungînd acolo unde marea avea o adîncime de cincizeci pînă la şaptezeci de metri. La umbra unor mangrove am zărit vreo doisprezece sălbatici care priveau uimiţi cum ne apropiem de ei. Forma lunguiaţă şi neagră a lui Nautilus, înaintînd pe apă, nu semăna oare cu un cetaceu nemaivăzut de care trebuiau să se păzească?

Căpitanul Nemo mă întrebă ce ştiu despre naufragiul lui La Perouse.

— Ceea ce ştie toată lumea, căpitane, îi răspunsei eu.

— Şi puteţi să-mi spuneţi şi mie ce ştie toată lumea? adăugă el, pe un ton puţin ironic.

— Cu plăcere.

I-am povestit ce ştiam din ultima lucrare a lui Dumont d'Urville, al cărei rezumat îl redau în cele ce urmează. În 1785, Ludovic al XVI-lea îl trimise într-o călătorie în jurul pămîntului pe La Perouse împreună cu secundul acestuia, căpitanul de Langle. Ei se îmbarcară pe navele Boussole şi Astrolabe, care de atunci au dispărut. În 1791, guvernul francez, neliniştit de soarta celor două corvete, trimise în căutarea lor două bastimente: Recherche şi Esperance. Acestea părăsiră portul Brest la 28 septembrie, sub comanda lui Bruni d'Entrecasteaux. Două luni mai tîrziu, comandantul vasului Albermale, un anume Bowen, anunţa că întîlnise sfărîmături de vase pe coasta Noii Georgii. Dar d'Entrecasteaux, neştiind nimic despre vestea adusă de Bowen, veste care dealtfel era destul de nesigură, se îndreptă spre Insulele Amiralităţii pe care un raport al căpitanului Hunter le arăta ca fiind locul unde naufragiase La Perouse.

Cercetările sale au fost zadarnice. Esperance şi Recherche trecură chiar prin faţa insulei Vanikoro, fără a se opri, şi pînă la urmă această călătorie se dovedi a fi una din cele mai nenorocite, căci în ea îşi pierdu viaţa d'Entrecasteaux, doi secunzi şi mai mulţi marinari.

Mai tîrziu, căpitanul Dillon, un vechi navigator al Pacificului, a fost cel dintîi care a găsit urme neîndoielnice ale naufragiaţilor.

La 15 mai 1824, nava sa Saint-Patrik trecu pe lîngă Tikopia, una dintre insulele Noilor Hebride. Aici un marinar indian, ieşindu-i înainte într-o pirogă, îi vîndu un mîner de sabie din argint gravat. Indianul acela povestea printre altele că mai înainte cu şase ani, în timpul unui popas la Vanikoro, văzuse doi europeni ale căror vase naufragiaseră cu mulţi ani în urmă pe stîncile insulei.

Dillon, ghicind că e vorba de vasele lui La Perouse a căror dispariţie stîrnise atîta vîlvă, voi să pornească spre Vanikoro, unde, după spusele matelotului, se găseau numeroase urme ale naufragiului. Dar vînturile şi curenţii îl împiedicară.

Dillon se reîntoarse la Calcutta. Aici reuşi să capete ajutorul Societăţii asiatice şi al Companiei Indiilor. I se dădu un vas numit La Recherche şi, împreună cu un agent francez, plecă la 23 ianuarie 1827. La 7 iulie 1827, La Recherche ajunse în faţa insulei Vanikoro, în portul Vanu, în acelaşi loc în care se găsea acum Nautilus.

Aici, Dillon culese numeroase rămăşiţe ale naufragiului: unelte de fier, ancore, bucăţi de scripeţi, tunuleţe de bronz, o ghiulea, frînturi de instrumente astronomice şi un clopot de bronz cu următoarea inscripţie: «Bazin m-a făcut», marca turnătoriei Arsenalului din Brest, pe la 1785. Deci nu mai era cu putinţă nici o îndoială.

Dillon rămase acolo din mai pînă în octombrie, făcînd cercetări amănunţite. Apoi părăsi Vanikoro, se îndreptă spre Noua Zeelandă, poposi în 7 aprilie 1828 la Calcutta, de unde se întoarse în Franţa, fiind primit cu simpatie de Carol al X-lea. În vremea asta, Dumont d'Urville, care nu ştia nimic despre descoperirile lui Dillon, căuta prin alte părţi