– …aproape de tine acum. Încearcă s-o simți, implora cel de-al Doilea Visător.

– Începem, a spus Cheriton. Primul punct fix este cartierul Bodant.

– Am pornit, a replicat Tomansio și a împins capsula într-o curbă de o sută optzeci de grade deasupra râului întunecat.

Zorii soarelui Viotiei străluceau în capsulă prin secțiunea din față a fuzelajului transparent.

– Ah, la naiba, restul cuiburilor se concentrează pe origine, a spus Cheriton. M-am gândit că va dura mai mult.

Tomansio mări viteza.

– Ozzie! Cât timp avem?

La treizeci de mii de ani-lumină depărtare, Golul începea să se extindă în direcția lui Silverbird.

– Dacă Golul respinge tehnologia, oare ea va fi în siguranță în interior? a întrebat Oscar.

– Să ne concentrăm pe treaba pe care ne-ai dat-o, bine? îl mustră Beckia.

Apoi își activă armura. Vizorul de la cască se ondulă și se închise.

– E aproape de marginea parcului, i-a informat Cheriton. Maeștrii Viselor au extras niște coordonate foarte precise. La naiba, sunt buni. Îmi pare rău, băieți, nu o să reușiți. Echipei de primire i se transmit datele locației.

– Rahat, exclamă Tomansio reducând viteza. O să pară dubios dacă vom ajunge cu câteva secunde înaintea lor, și ăsta e tot timpul care ne-a rămas.

– Care e planul B? a întrebat Oscar.

– Să-l smulgem din mâinile echipei de primire, dar va fi dificil. Treaba se întâmplă prea repede. Am vrut să fim corect integrați în cadrul forțelor de ocupație de aici înainte de a trece la această fază.

– Distruge gaura de vierme, a spus Beckia. O putem folosi pe Elvin’s Payback pentru a intercepta echipa de primire în spațiul interstelar, atunci când îl vor expedia pe cel de-al Doilea Visător pe Ellezelin.

– Asta ne-ar da o șansă mai bună, a zis Oscar. Nava aceea e o priveliște al naibii de mai bună decât orice are Visul Viu.

– Noi nu știm asta, a spus Tomansio. Și-ar fi necesar un atac foarte puternic pentru a scoate gaura de vierme.

– Aș putea să pătrund și s-o fac eu, a insistat Liatris.

– Ar ști exact ce s-a întâmplat și de ce, a replicat Tomansio. Se pare că va trebui să mutăm operațiunile pe Ellezelin. Oh, iată că vin ordinele de implementare din partea echipei de primire. E un bloc de apartamente.

– E ceva în neregulă aici, a spus Cheriton. Unul dintre noii mei colegi, Danal, are o potrivire. Blocul de apartamente este de fapt cel în care locuiește el. La cât de bine putem determina, cel de-al Doilea Visător este, de fapt, în propriul lui apartament.

– Ah, deci s-ar putea ca toată lumea să-l fi subestimat la urma urmei pe cel de-al Doilea Visător, a zis Tomansio. Bravo lui.

– Și grozav pentru noi, a fost de acord Beckia.

– Va trebui să iasă de acolo repede, a spus Oscar.

Viziona o exoimagine cu harta Colwynului. Nouă crucișătoare înconjurau Parcul Bodant. Cinci aveau ordin să stabilească un perimetru securizat la sol. Două au fost desemnate pentru a asigura acoperirea în aer. Restul, inclusiv al lor, urmau să susțină echipa de primire din interior.

Se uită în jos, în timp ce treceau peste clădirile strălucitoare de illuminum dintr-un port de agrement, apoi pe deasupra parcului. Mii de oameni erau răspândiți în iarbă, încă aplaudând și sărind de bucurie că noaptea de veghe le fusese recompensată. Se dezvoltase o adevărată atmosferă de petrecere și atracția exercitată prin gaia-câmp era amețitoare.

Capsula care transporta echipa de primire vuia pe deasupra, abia subsonic și reducând puternic viteza. În față, pilonii de sticlă de la colțurile blocului-țintă străluceau cu o irizare mov si albastru, semnalizându-și naiv poziția. Capsula echipei de primire îi dădu ocol posesiv, lăsând o dâră subțire de vapori. Oamenii fericiți din parc se încruntară în sus la intruziunea brutală. Spaima și resentimentele au explodat în gaia-câmp ca petele de soare necrotice într-o corona altfel sănătoasă.

– Oh, grozav, a mormăit Oscar în timp ce din ce în ce mai mulți cetățeni care până atunci sărbătoreau se indignau și sufereau. Asta va ajuta nemaipomenit.

– Nu le pasă, a spus Tomansio. Întreagă această planetă nu contează pentru ei. Singurul lucru de care sunt interesați este găsirea celui de-al Doilea Visător.

– Mă întreb el cum o fi, a spus Oscar în timp ce încetineau pentru a staționa peste banda de grădini bine întreținute din fața blocului.

– Nevrotic, a spus Beckia. Trebuie să fie.

– Inteligent și speriat, a spus Tomansio. Ceea ce-l face periculos pentru Visul Viu.

Restul de capsule alocate pentru a sprijini echipa de primire au sosit și ele.

– Sunt maiorul Honilar, a anunțat comandantul echipei de primire. Echipa de perimetru, poziționați-vă imediat. Nimeni nu iese și nu intră. Trimiteți un puls în oricine încearcă să treacă linia. Echipa de sprijin pentru arestări, sigilați parterul și opriți ascensoarele. Utilizați scara pentru a izola fiecare etaj. Acum, ascultați. Vreau să mă asigur că ați înțeles totul. Nu vor fi utilizate niciun fel de arme letale. Cel de-al Doilea Visător este acolo și nu trebuie să fie rănit. Dacă întâmpinați orice problemă, de exemplu, dacă utilizează un câmp de forță și încearcă să treacă, contactați-ne. Ne vom ocupa de el. Nu vreau mâinile voastre murdare pe el.

– Da, domnule, a răspuns Tomansio în timp ce își îndrepta capsula în jos, în grădină.

Capsula echipei de primire se planta pe acoperișul de lângă cupola de cristal cu aur care găzduia centrul spa.

– Ce facem? a întrebat Oscar în timp ce ușa se extindea deschizându-se, iar el ieșea pe o bordură de tufișuri de fucsia, strivind cu cizmele florile albe și cărămizii.

– Exact așa cum ni s-a spus, a spus Tomansio. Și ține minte, nu folosi funcția de câmp biononic. Știu că e superior oricărui lucru din aceste costume-armuri, dar echipa de primire îl va detecta imediat.

– Bine.

S-au alăturat restului trupelor de sprijin pentru arestări care intraseră în holul