– Danal tocmai a fost arestat, le-a spus Cheriton. Doi ofițeri de la securitatea cabinetului îl ridică chiar acum. Nu e prea fericit.

– Asta trebuie să fie o distragere a atenției făcută în mod deliberat, a spus Tomansio.

– Da, dar de cine? a întrebat Beckia. Cel de-al Doilea Visător sau un alt grup ca noi?

Holul era înțesat de echipamente de la antreprenori și containere pline cu gunoaie. Luminile de la instalația de iluminat temporar străluceau pe un cadru metalic, aruncând umbre puternice.

– Echipa de primire a preluat comanda rețelei blocului, a spus Cheriton. Stați așa, evaluez rezultatele primite de la controlorii lor.

Tomansio îi conduse pe Beckia și pe Oscar pe scara de beton. Mai multe gunoaie fuseseră aruncate la întâmplare de la etajele superioare, formând un morman de moloz prăfuit în partea de jos a scărilor din subsol. Câțiva paramilitari au coborât să scotocească garajul.

– Potrivit rețelei, aproximativ treizeci de persoane se află în prezent în reședință, a spus Cheriton. Tot locul acela nenorocit se află în curs de amenajare. Etajul al patrulea are doar patru oameni înregistrați în două apartamente. Danal și Mareble și un cuplu căsătorit. Cineva pe nume Araminta renovează celelalte trei rămase pe etaj. O cercetez pe ea acum.

Oscar se grăbi pe scările de beton. Linia lungă de paramilitari în uniformă făcea o mulțime de zgomot, tropăind în sus împreună cu el. Instrucțiunile retransmise de la Honilar alocau câte șase dintre ei la fiecare etaj. Oscar a fost impresionat de Liatris când el, Tomansio și Beckia au fost desemnați pentru etajul al patrulea. Și-au făcut apariția în vestibul unde au găsit toate ușile apartamentelor deschise forțat și doi membri ai echipei de primire stând de pază în costume-armură militare complete. Oscar putea vedea prin ușa apartamentului trei, în care ocupanții îngroziți se aflau în mijlocul livingului mare: un bărbat și o femeie, el într-o pereche de pantaloni scurți, ea într-o cămașă de noapte lungă. Stăteau unul lângă altul, cu brațele ridicate, în timp ce un membru al echipei de primire ținea îndreptat spre ei un pistol mare. Ea tremura și plângea, în timp ce partenerul ei încerca să pară ferm. Modul în care îi tremurau mușchii picioarelor îl trăda însă mai mult decât orice emisie în gaia-câmp. Maiorul Honilar a ieșit din apartamentul lui Danal.

– Nici urmă de el. Nu a putut părăsi clădirea, nu a avut timp. Vreau ca fiecare rezident de pe fiecare etaj să fie reținut și dus la sediul nostru. Căutați și scanați fiecare apartament, asigurați-vă că aveți pe toată lumea.

S-a întors și a intrat din nou în apartamentul lui Danal.

– Doi câte doi, a spus Tomansio. Fiecare pereche ia un apartament.

Oscar îl însoți pe Tomansio care intră în apartamentul numărul patru. Scană în jur cu senzorii costumului, iritat de cât de lenți și limitați erau în comparație cu o scanare de câmp biononică. Ești mofturos, și-a spus el. Costumul nu a detectat nicio semnătură termică de dimensiunea unui corp. Apartamentul era la jumătatea procesului de renovare. Mai mulți boți inactivi erau aliniați în camera de zi. Cabluri și țevi noi erau întinse de-a lungul unui perete. Fitinguri utilitare uzate erau stivuite lângă ușă. Lăzi și cutii cu BOVEY’S BUILDING SUPPLY MACROSTORE imprimat de jur împrejur urmau să fie despachetate. Unele piese de mobilier fuseseră păstrate. O măsuță de cafea, zgâriată rău acum, cu mai multe căni pe ea, toate așteptând să fie spălate. O canapea veche, cu un fotoliu asortat, care avea niște protuberanțe ciudate în perne. U-amprenta îi afișa rapoartele de la alte echipe, care erau ocupate să adune rezidenți de pe celelalte etaje. Până în prezent, identitatea lor se potrivea cu datele din dosare.

– Aici înăuntru, a spus Tomansio, folosind link-ul lor securizat.

Era în picioare lângă ușa unui dormitor. Patul în sine era o saltea goală cu un sac de dormit mare îngrămădit în partea de sus. Patru valize erau aliniate de-a lungul unui perete. Una era deschisă, dezvăluind o colecție de haine de damă. Mica masă de toaletă era inundată de instrumente de coafură și cutii cu membrane cu solzi.

– Nu este înregistrat ca locuit, a spus Oscar.

– Depinde ce liste verifici. Liatris, mai rulează o căutare pentru Araminta. A vândut apartamentul ăsta?

– Mă ocup acum.

În timp ce Tomansio verifica și celelalte două dormitoare, Oscar a intrat în baia principală. Podeaua fusese readusă la betonul gol, la fel ca și zidurile. Un cuboid pentru baie nou-nouț, sculptat în piatră, stătea drept în mijloc. La jumătatea peretelui din spatele lui, vârful conductei originare de alimentare cu apă rece ieșea din beton cu valva picurând în găleata de plastic de dedesubt. Vasul de toaletă vechi era încă racordat. Un rezervor mare de apă caldă stătea într-un colț, deja încastrat în structura unui perete fals, așteptând doar panourile de acoperire care erau stivuite în față. Un labirint de țevi se întindeau la baza acestuia. Componente pentru un duș cu spori erau întinse pe jos, gata de asamblare.

– Nimic, i-a spus el lui Tomansio. Celelalte dormitoare sunt goale.

Oscar l-a găsit în spatele barului-bucătărie din camera de zi. Unitatea culinară veche fusese îndepărtată și pusă pe podea, deși conductele de alimentare cu nutrienți erau încă racordate. Un fierbător electric și un cuptor cu microunde erau așezate pe suprafața de lucru din marmură zgâriată. Scanarea termică îi arătă că temperatura fierbătorului electric era mai ridicată decât cea a mediului înconjurător.

– Locul acesta a fost folosit recent, a murmurat.

– Trebuie să vorbim cu ea, a zis Tomansio. Dacă există cineva care ne poate spune cine a intrat și a ieșit din aceste apartamente, atunci ea este.

– Nu ar trebui să fie prea dificil, a replicat Oscar. Știm cine este. Pentru Liatris va fi ușor s-o găsească.

– Da. Senzorii lui Tomansio au mai